2,866 matches
-
la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu condiția de emigrant. Fusese prevenit că T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației și recreerea se succedau conform unei ordini, improvizația nu era agreată. La dificultățile întâlnirii pe care le prevedea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
oarbă pentru creșterea perpetuă a dezvoltării economice și a consumismului, impactul lor destructiv asupra mediului ambiant (...) și felul în care, cu ajutorul televiziunii și publicității se promovează uniformitatea și banalitatea în locul respectului față de unicitatea ființei umane". Importantă în aceste condiții pentru emigrant este păstrarea identității, care ,asigură echilibrul în condiții traumatizante, împiedică pulverizarea eului". Dar nu toată lumea reușește. Unui personaj denumit cu inițiala S., probabil fiul ei, ,condițiile obiective ale dezrădăcinării i-au impus modificări în comportament și în ierarhizarea valorilor, modificări
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
dezvoltare ale regiunilor Poloniei. Emigrația și îmbătrânirea populației reprezintă, în accepțiunea poloneză, riscuri pentru toate statele europene forțând creșterea numărului de imigranți pentru menținerea ritmului dezvoltării economice. Această necesită abordarea de politici și măsuri practice de integrare în societate a emigranților, concomitent cu politici de prezervare a culturii acestora, în scopul diminuării tendințelor negative de violențe sociale și imigrație ilegală. Considerăm că această abordare reprezintă o viziune pragmatică a școlii de studii de securitate poloneze, viziune neregăsită la același nivel de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Stereotipuri. 3. Apreciază națiunea și individul în mod just și detaliat. Stereotipurile vesticilor despre România și români erau într-adevăr negative pe la începutul anilor 90. Asta pe baza “preistoriei” (50 de ani de comunism, sărăcie & Co.) și a valului de emigranți care, lasind la o parte aspectele (i)legale, nu cunoșteau sau aveau o imagine greșită despre cultura respectivă și despre felul în care se poate intra în dialog cu ea. Cu timpul, aspectele (i)legale s-au atentuat, tabloidele au
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
Iulia Alexa Luată metodic, Întâlnire la Kronstadt nu e nici excepțională, dar nici proastă, și nici mediocră. Autorul, Edgar Reichmann, e un emigrant brașovean de origine evreiască, stabilit în Franța. Întâlnire la Kronstadt e o autobigrafie cuprinzând prima copilărie, anii celui de-al doilea război mondial și tinerețea autorului cu toată țesătura de întâmplări dintr-o istorie precipitată. Personal, această carte mi-a
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și Caragiale. Astfel, primul lucru pe care îl face emigrantul român odată aflat pe pământ american este acela de a-și adapta cameleonic numele la noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
se ridică la înălțimea urii și ticăloșiilor colegilor mei". Al doilea lucru din Luceafărul este un scurt fragment din Jorge Semprun, recent vizitator al României cu ocazia Zilelor literaturii, comentat de dna Mariana Sipoș. Spaniol care a scris în franceză, emigrant sub Franco, dar trăind clandestin un deceniu în Spania franchistă, membru al Rezistenței franceze, internat la Buchenwald, ministru apoi în Spania după moartea dictatorului, autor de romane și scenarii de film (cine a uitat Z de Costa Gavras?), Semprun relatează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
țara era cam săracă, iar prin anii '70 cameristele la hotelurile din Paris erau sârmane portugheze. Da, mi s-a răspuns, s-a primit mult ajutor (eu comentez: țară este o cheie a Atlanticului), dar conteza mult faptul că portughezii emigranți au câștigat bani în străinătate și s-au întors, cu ei, investindu-i în țara lor. Câți români ar putea face la fel, daca nu ar fi și îndemnați să n-o facă (tare mică răspândire pot avea articole că
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Și aici documentarul cu pricina insistă - doar asta e mîndria lumii americane și scopul acestui documentar, s-o "repereze" cumva -, cu o viziune din interior, pe modul în care acești emigranți trăiesc în America cu propriile lor tradiții, cu propriile lor mentalități, ca niște oaze avînd o viață independentă, după legi proprii, dar a căror apă care le hrănește este peste tot religia musulmană. Ei sînt acum niște oameni liberi, fericiți
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
septembrie. Își dau seama că în țările lor de origine n-ar fi putut realiza standardul de viață de acolo. Foarte de înțeles toate aceste lucruri, totuși, cînd vine vorba despre "redescoperirea", despre "revelația" importanței păstrării valorilor identitare a acestor emigranți în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbați intervievați (alături de numai o femeie!) s-au confesat că înainte de a se
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
este, pentru a traversa o anumită etapă a existenței lor, găsindu-și în cele din urmă împlinirea și respectul de sine în supa proprie din care au ieșit, cultura etniei lor. Lărgind evident cercul, nu cumva, această fericire a acestor emigranți, la nivel material, social și spiritual se clădește tocmai pe exploatarea drepturilor și libertăților pe care acea lume le pune la dispoziție tuturor? Noii veniți nu trebuie să se schimbe și să se adapteze lumii care-i adoptă pentru a
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
și libertăților pe care acea lume le pune la dispoziție tuturor? Noii veniți nu trebuie să se schimbe și să se adapteze lumii care-i adoptă pentru a supraviețui: ei sînt acceptați și bine primiți așa cum sînt! E în firea emigranților ca, o dată ce se depărtează de cultura proprie, să-i descopere, la distanță, "binefacerile", punctele "bune" sau care cel puțin îi convin lui în noile circumstanțe. Probabil datorită ochiului critic cu care permanent percep noua realitate în care pătrund cu scopul
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
în care printre predecesorii săi s-au aflat nume celebre precum Herbert von Karajan) este dovada incontestabilă a faptului că munca sa este apreciată așa cum se cuvine. Ioan Holender este un om fericit. Ține aproape de domeniul miracolului modul în care emigrantul român, exmatriculat dintr-o facultate tehnică, a ajuns într-un timp relativ scurt să cucerească toate onorurile lumii muzicale internaționale. S-a bucurat și se bucură de prietenia unor oameni care, pentru cei mai mulți dintre noi, rămîn idoli intangibili, legende ale
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
de lumea cealaltă. Este vorba de aceea a exilului, de care poetul a avut parte mai bine de două decenii, dar vizează egal lumea de vis-à-vis, care poate fi, cu schimbul, cea lăsată în urmă sau peronul unde își depune emigrantul valizele. De la bun început trebuie spus că bardul este un hâtru, în termeni culți un spirit hipercritic, un mare nemulțumit, odată ce mediul (moara) la care dejugă nu-i oferă paradisul sperat, iar de locurile părăsite s-a despărțit cu neascunsă
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
impresia generală, până, să spunem, foarte sus: "Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc?", sfântul răspunde: ""Cel puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
iar de tinerele generații ignorați - simte ironia vezicantă a acestor versuri, înțelege revolta insului la constatarea "că nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
cu ei? Ce locuri de muncă le oferim și de unde le asigurăm lefuri rezonabile, similare cu salariile din statele unde s-au stabilit? Suflând În trompeta demagogiei electorale, chiar politicienii de stânga s-au angajat În problema repatrierii milioanelor de emigranți români, oferindu-le o primă de instalare. Promisiunile populiste demonstrau că erau pe altă lume, În condițiile În care șomajul este Într-o creștere tot mai amenințătoare. Mai nou, nu sunt bani nici de salarii și pensii. Ceva fără precedent
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
pe Constantin Vișoianu și secretar pe Brutus Coste - doi români; ani de zile ei au rămas în funcții, deși emigrația românească era cea mai slabă din punct de vedere numeric, așa că nu trebuie să "aruncăm" cu ușurință judecăți de genul "emigranții n-au făcut nimic", pentru că nu-i adevărat; ce s-a putut face, s-a făcut, chit că erau zâzanie, ambiții personale, antipatie. - Mai erau și infiltrările din țară. - Asta iarăși este foarte important; au știut comuniștii să lucreze foarte
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica Tăcerii și Leneșul. De pe altă poziție, ca tematică, scrie Virgil Ierunca
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
după schimbările radicale petrecute de-a-lungul lui? Fabrica în locul manufacturii, muncitorul în locul servitorului, nomadismul muncitoresc în căutare de lucru (ducând la internaționalism), supremația antreprenorului, managerului, inginerului (ingens de fabrică), apariția medicului cu statut (ce îl separă definitiv de vraci), a învățătorului, emigrantului, locuitorului de metropolă, menajerei, avocatului - toate aceste realități ale secolului al XIX-lea nu au fost decât potențate în secolul al XX-lea. Marile invenții fuseseră făcute (tot "cortegiul electric", motoarele, aviația, microbiologia, ultimele mari descoperiri geografice, dezvoltarea astronomiei...), la
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
dobândit și cel al descoperirii inspirate”, al necunoscutului și incertitudinii - v. Un cititor numit Ulise. Temele exilului, ale rătăcirii și ospitalității în scrierile literare ale lui Fondane fac obiectul gloselor Gisellei Vanhèse, de la Universitatea din Calabria (De la străin la oaspete: emigrantul în poezia franceză a lui Benjamin Fondane), urmate de cele ale Annei Rosine Delbart (Universitatea Liberă din Bruxelles), despre “dualitatea” poetului, împărțit între două țări și limbi, două pseudonime și două meserii - literatura și filosofia, înainte de a sfârși prin încrucișarea
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
actele acestui colocviu îmbogățesc ecourile productive ale unei prezențe din ce în ce mai vii în peisajul actual al literelor franceze și românești. Ion Pop Un idol al tinerei generații americane Chuck Palahniuk are 41 de ani și trăiește în Portland-Oregon. Descendent al unor emigranți ruși pe linie paternă și francezi din partea mamei, a lucrat zece ani ca mecanic și a început să scrie literatură după ce împlinise 30 de ani. Primul lui roman, Monștri invizibili, a fost refuzat de mai mulți editori, care l-au
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
am atins - Înțelegând că-i zidul ce nu se dă la o parte oricât l-aș implora. Ewa Lipska Testament După moartea lui Dumnezeu deschidem testamentul ca să aflăm a cui e lumea și captura aceasta mare de oameni. 1973 Confesiunea emigrantului Lui Waclaw Iwaniuk Mi-au furat țara. Mi-au scos-o din ghiozdanul de școlar. Și din fruntariile ei. Au răpit-o când a ieșit în stradă. Braconierii au avut o noapte fericită. Au umflat o pradă bogată. Mai întâi
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]