266 matches
-
hârtii. O expertizî grafologică ar fi cât se poate de potrivită pentru a stabili dacă înscrisul în discuție a fost facut de mâna Corneliei din Moldova. Nu ne depășim limitele în acest domeniu. Este momentul, iarăși, să atragem atenția că eminescologia are nevoie de colective de specialiști, epoca lui „de unul singur” instaurată de G.Călinescu și întreținută eroic până în zilele noastre trebuind să fie depășită. înscrisul lui George Potra face istoricul bolii, și începe astfel: „La 8 iulie 1883, Mihail
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ales antiintelectualismul agresiv al autorului, care ritmează ca o perdea intermitentă drumul spre un posibil contact cu informația, a constituit, cred, reașezarea aproape mecanică a acestei cărți mereu la baza teancului de așteptare). Apariția d-lui Călin L. Cernăianu în eminescologie a fost, și pentru mine, o reverificare tonică a documentelor despre poet cu legislația timpului; autorul a clarificat multe lucruri de ordin general și am sperat multă vreme că va veni cu precizări juridice categorice. Chiar aduce asemenea lămuriri în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
felul morții lui. Cu tristețe se poate observa că după Revoluiția din 1989 (eu continui să scriu cu majuscule, păstrându-mi speranța) se uită galopant chiar opera lui Eminescu, se minimalizează viața și opera sa și se ignoră știința numită eminescologie. În ordine mai larg culturală, asta ar însemna că sacrificările succesive de acest fel nu sunt primite ori că sunt recunoscute public drept ceea ce au vrut învingătorii de moment să fie: simple puneri la punct, revizuiri, readaptări la intersele clipei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Biblioteca Academiei Române) , dar preocuparea constantă rămâne studiul lui Eminescu. Considerat unul din cei mai buni cunoscători ai vieții și operei lui Eminescu, este recompensat cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“ (și brevet), conferită de Președintele României pentru contribuția la studiul eminescologiei (anul 2000) și cu Medalia „Mihai Eminescu” (și brevet), conferită de Președintele Republicii Moldova (anul 2010). Referințe critice N. Manolescu: „Al doilea aspect este corectitudinea ca atare a reproducerii textelor de pe manuscrise și, îndeosebi, dacă acordăm credit dlui N. Georgescu (și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
N. Gherghel, din mai multe motive: a) de modul În care sunt transmise rezultatele unei cercetări științifice depinde valorificarea În practică a acestor rezultate. Un studiu confuz de critică literară - despre Eminescu, de pildă - nu va constitui niciun progres În eminescologie; b) redactarea după norme riguroase a unei lucrări conduce la o rapidă comunicare Între specialiști, lucru cu atât mai imperios În epoca noastră, dominată de Internet; c) lucrările științifice impecabil redactate au șanse mai mari de a fi acceptate spre
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și, de asemenea, coordonator al unora dintre lucrările Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Literatura română contemporană (I, 1980), Bibliografia I. L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), B. s-a ilustrat și prin contribuțiile la istoria presei românești și în eminescologie. SCRIERI: Zi de vară până-n seară, București, 1966; Ovid Densusianu, București, 1967; C. A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; La apa Vavilonului, București, 1971; Istoriografia literară românească de la origini până la G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire a hașdeismului". A fost, ca diriguitor al "Convorbirilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
II, Pitești-Brașov, 2001-2002. Repere bibliografice: Culcer, Serii, 91-93; Nicolae Oprea, „Structură și mit în proza contemporană”, ARG, 1982, 5; Ioan Holban, Altceva despre „Luceafărul”, CRC, 1984, 2; Valeriu Cristea, O nouă călătorie a „Luceafărului”, RL, 1984, 16; Marin Mincu, Puțină eminescologie (Un plagiator: P. M. Gorcea), LCF, 1984, 16-17; N. Steinhardt, O nouă interpretare a „Luceafărului”, AST, 1984, 6; Piru, Critici, 58-61; George Munteanu, Eminescu și eminescianismul, București, 1987, 10, 17-21, 29-33; Ulici, Lit. rom., I, 532; Dicț. scriit. rom., II, 430-431
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
Al.I. Cuza" din Iași. După studii de Filologie și masterat în Literatură Comparată și Antropologie Culturală, obține titlul de doctor în Filosofie și Științe Social-Politice cu teza Analiza semiotică a limbajului politic eminescian. Domenii de interes: semiotică, filosofia limbajului, eminescologie, hermeneutică literară. Semnează studii și articole în reviste științifice și este coautoare a volumelor: Limbajul poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (2009), 150 de ani de lexicografie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (2009), Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 1860-1990
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a încercării de a surprinde sinele eminescian, o competiție între masca și sosia operei, adică între cele două mari ipostaze ale receptării" (p. 251). 111 Observația îi aparține lui Călinescu, care combate, pornind tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca poetă, debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului»”, LL, 2000, 1-2; Anca Andrei-Fanea, Tulburătoarele sensuri ale poemului eminescian, JL, 2000, 3-6; Constantin Cubleșan, Versiunile „Luceafărului”, LCF, 2000, 12; Cornel Munteanu, Semantica textuală în eminescologie, CL, 2000, 12; Mariana Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul poetic și „monadele magice”, ST, 2001, 12; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 49-55, 180-182
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se remarcă prin mijloace și unghiuri de interpretare mereu noi, prin putere de demonstrație, prin originalitatea demersului critic, uneori nu lipsit de păcatul unor exagerări sau al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Ion Druță în școală, Chișinău, 1986; Creația scriitorilor moldoveni în școală: Liviu Damian, Petru Zadnipru, George Meniuc, Spiridon Vangheli (în colaborare), Chișinău, 1989; Duminica valorilor, Chișinău, 1989; Căderea în sus a Luceafărului, Galați, 1993; Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume, Chișinău, 1993; ed. București, 1995; Basarabia sub steaua exilului, București, 1994; Sfinte firi vizionare, Chișinău, 1995; O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1996; ed. 2, Chișinău, 1997; ed. 3, București, 2002; Lucian Blaga, paradisiacul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]