14 matches
-
tabără a unui grup marginal e incendiată de un grup de neonaziști. Contribuie sau nu echipa de filmare aflată acolo la stingerea focului? Depinde. Dacă artă e pentru artă - mai exact e o afacere care trebuie să producă bani din emoționarea publicului, nu prea. Ideea că publicul nu trebuie agresat prea tare căci, nu-i așa, știm cu toții că viața e grea. Dar nu trebuie să-l lovim prea tare pe spectatorul-rege pentru că trebuie să ne scoatem banii investiți. Și, dacă
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
să vadă o pisică pe fotoliu. Ducîndu-se să puie mâna pe dânsa, a dispărut. Acestea sânt imagini produse prin escitare internă și aruncate în afară. Ziua nu visăm pentru că în stare normală percepem lumea din afară prin nervul centripetal și emoționarea aceasta acum este mai puternică. În conștiință se introduce un element nou, încă problematic. Ce este conștiința de sine? Este un act de recunoașterea lucrului văzut acum că este acelaș pe care l-am știut și văzut ieri. Dacă a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe care îl pot obține, fie și prin minciuni, ipocrizii, calcule, condiționări mentale etc. (întreaga muniție care, pe scurt, îi face pe oameni să fie frați), în ochii judecătorilor Tribunalului Sacru nu pare un subiect nici de meditație, nici de emoționare, nici de indignare. Singurele accente de indignare în toate aceste sentințe sunt de natură ideologică: au deci drept țintă cultura laică și liberală și, desigur, mai rău, cultura socialistă. Împotriva fascismului sunt rostite cuvinte de condamnare: dar este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse valențe analitice. Situația a devenit posibilă datorită celor trei efecte perlocutorii constatate în discursul oratorului: plăcerea (etosul sau propria imaginea proiectată), informarea și convingerea (logosul sau logica relatării și a argumentării), emoționarea (patosul). Actele vizînd producerea acestor efecte sînt concentrate în introducere, dar sînt prezente și în narațiune și argumentare, precum și în concluzie. Astfel, retorica a codificat, a stimulat și a descris practicile comunicării orale, contradictorii și publice în domeniile politic, religios
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imposibil să existe o asemenea tehnică 406. (trad. a.) În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care vizează emoționarea (patos) și ansamblul de semne care îi creează locutorului o imagine favorabilă (etos). Unele personaje soljenițiene manifestă predilecția de a face apel la rațiunea destinatarului, cum este Gleb Nerjin în grupul său de prieteni, alături de Dimitri Sologdin și Lev Rubin
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar, o asemenea atitudine devine interesantă întâi pentru teoreticieni și abia apoi pentru cronicarii
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
generate de frustrări acute, provocate de incapacitatea de comunicare și lipsa de afecțiune. Din păcate, pe măsură ce se furnizează elemente în contra ideii de conspirație politică, valoarea filmului se diminuează eșuîndu-se într-o duios rizibilă melodramă, cu ingrediente administrate pentru redresare și emoționare: triumful dragostei cazaniere și al prieteniei convertită din rivalitate, simulacrul de ceremonie plus recunoașterea de către noile generații, marcată prin tradiția stilourilor oferite în tăcere... Doar un capriciu al sorții a făcut ca acest personaj (configurat remarcabil de către Crowe la tinerețe
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
de iconoclastie, lovind fără cruțare în prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-ar afla "mereu în pericolul de a cădea în ridicol": "Pretextul literar este mai cretin decît se poate suporta. Această folosire a Evangheliei pentru emoționarea unor bețivani provoacă un rîs nebun". Că și: "Cassado e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
potrivit împrejurărilor. Sunt numeroase textele în care Perpessicius se referă incidental la Brăila, comentând scrieri ale unor brăileni etc., iar câteva le dedică anume orașului de la Dunăre. Transpare din ele acel atașament sufletesc de care vorbeam, o relație neredusă la emoționări convenționale, ci una complexă, amestec de nostalgie și de apăsări, de melancolii și de amară contrariere, câteodată, dominantă rămânând totuși afecțiunea. Jurnal de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă însemnare intitulată Brăila și alte fantasme în care
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde unei legitimări, unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul, a dozat efectele, a păstrat o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Își adusese brusc aminte că ea ascunsese playerul în cutia de pantofi din șifonier, când plecaseră cu mortul spre biserică. - L-am găsit, Emilian! flutura femeia voioasă din mâini. Eu îl ascunsesem să nu-l fure nenorociții ăștia și de emoționarea cu cimitiru’ am uitat. Abia acușica mi-am amintit, când fugeam după zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
curiozitatea tuturor va fi atât de mare, Încât ne vom simți obligați să spunem un lucru cel puțin interesant, dacă nu chiar deosebit. Dar este posibil ca tocmai aceste mari așteptări ale interlocutorilor În raport cu noi să devină Însuși factorul de emoționare care să ne facă să eșuăm În intervenție. Μ Oamenii sunt În general Într-atât de dornici - din vanitate - să se impună Într-o conversație, să arate câte știu și câte pot, Încât pe drept cuvânt se afirmă că ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
înfățișa o realitate anume; - ea reflectă substanța senzorială a acestei realități pentru a emoționa; - de aceea se adresează, în primul rând, sensibilității scriitorului (!! în timp ce știința se adresează rațiunii, intelectului); - ceea ce înseamnă că ea are cu preponderență valoare estetică; vizează frumosul, emoționarea, sensibilizarea, impresionarea cititorului; - este (aproape) indispensabilă oricărei opere literare; (!!) a nu se confunda cu imaginile concrete, senzuale, detectabile prin simțuri; - imaginile artistice sunt doar evocate, sugerate, etc., pentru a fi „reconstruite” mental de către cititor; (!!) propunem următorul test: în condiții de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu de acceptat rațional - lumi fictive, șocante, absurde; e) discursuri al căror sens adevărat nu este evident și care cer
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]