113 matches
-
zice: „El citea poeziile ca și când ar fi fost a altuia, fără vreo ambiție personală... Parcă ar fi fost o lucrare străină de el, niciodată nu s-ar fi gândit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se mulțumea cu emoțiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nicio satisfacție de amor propriu, el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăși poezia se manifesta, așa că ar fi primit cu aceeași mulțumire să se fi
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingându-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare”. Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Un celebru text clasic, Scrisoarea pierdută, de I.L. Caragiale, acum într-o adaptare liber-schimbistă și o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume "caraghioază" și "nifilistă" - copie fidelă a realității noastre - își nutrește emoțiunile cu politică și sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii și faliții ei. O producțiune în care veți întâlni persoane însemnate, vestiți artiști ai scenelor bucureștene. Așa cum toate generațiile au propria
Caleidoscop teatral de primăvară by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105769_a_107061]
-
în Două loturi Regizorul spectacolului, renumitul Alexandru Dabija, care vede enorm și simte monstruos, face o demonstrațiune mișcătoare despre cum putem închipui noi, modernii, o scriere clasică. Un altfel de Caragiale, carevasăzică, într-o lectură teatrală producătoare de furnicături și emoțiune, despre hazard, noroc și nenoroc, despre fatalitatea care capătă fizionomie perfidă. Sau, cum ar spune directorul de scenă, un Caragiale în manieră horror, în care drama se combină grațios cu umorul negru. Două loturi "Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]
-
mai apăruse pînă atunci sub pana unui critic român. în polemica lui cu Titu Maiorescu, dincolo de ironizarea esteticii clasice (soră bună cu alchimia și astrologia, spune Gherea), dincolo de disecarea inutilă a unor sintagme ce i se par criticului contradictorii (precum "emoțiune impersonală", la care Maiorescu ținea în mod deosebit), arsenalul se compunea mai ales din nume proprii, cît mai sonore și mai exotice. Critica maioresciană nu mai era demult la modă în Europa, argumenta Gherea, pentru că între timp critica europeană, în
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Radu, din aceeași perioadă. Aflăm de-aici că "nourul apăsător de astăvară se destramă din ce în ce" și ar fi de așteptat "o înseninare". În mai, după vizita lui Enescu la Vila Brazilor, avea pentru confidenta sa "impresiuni și emoțiuni" trăite "în cursul celor trei zile petrecute aci cu marele nostru Pynx în pace și lumină".În octombrie se arăta preocupată de buna lui primire la Tescani: "Marele nostru Pynx va sosi luni dimineața - ora 5 - în gara Bacău; voi
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
Eugen Lovinescu avea să noteze și el: poeta fiind permanent invitată. poetă, Cetatea Banilor era locul în care „Prin profunzimea sentimentului din care La împlinirea a 50 de primăveri de se putea dezvolta, de aici pornise pe pornește și a emoțiunii ce răsare..., prin la naștere, poeta Elena Farago a fost vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
De aceea nu ne putem hotărî a aduce măguliri deșarte direcțiunii. ... Dar să lăsăm acestea și să notăm impresiile ce ne-au lăsat artiștii din piesa Ruinele moștenirei. Admir temperamentul cel foarte liniștit al d-șoarei Pătrașcu, care o ferește de emoțiuni chiar în locurile cele mai desperate. Ea vorbește în mod egal, oricare ar fi înțelesul vorbelor și situațiunea momentului. Pe urmă are o manieră uniformă de a gesticula cu mâna în orice împrejurare. Anume, ține mâna apropiată de piept, o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
firească, unite cu deplina neschimbare a trăsăturelor feței, dovedește că nu este pătrunsă de ceea ce zice că simte. Scena între dânsa și George d'Esteve nu este nici înțeleasă, nici esprimată din partea d-lor. Replicele iuți, înflăcărate, vorbele înecate de emoțiunea sentimentului, mișcările cele desperate, nimic, nimic nu se vedea. Aceste le scriu {EminescuOpX 458} pe când ascult pe Luisa. Tot ce spune ea e fără culoare și el o ascultă cu multă și vizibilă liniște, nu pare deloc emoționat și trimete
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
implore cu mai multă căldură. D. Manolescu joacă cu prea multă solemnitate, se suie pe coturnul tragic chiar când nu e vorba d-a înfățoșa caractere înalte, pasiuni adânci, așa de mult păstrează manierile convenționale încît în cea mai mare emoțiune nu uită unde și-a lăsat pălăria și mănușele. Răul este că i se dau niște roluri pentru care nu are poate predispoziție naturală. Ca amorez, nu are destulă gingășie, pentru caractere înalte, nu destulă adâncime. D-sa copiază mersul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
gesticula cu cârja, pe care trebuia să se sprijine, cu toată îndemînarea unui tinerel. De altminteri vocea dezmințea etatea generalului. Se înțelege că iritarea și violența dă omului o putere juvenilă extraordinară, dar cu toate aceste, în toate împrejurările de emoțiune, am trebui să recunoaștem pe gârbovitul bătrân. Să nu crează că d-sa își pierde mințele în momente de aceste. Când aude că fiica lui era singură la braț cu marchizul, vocea, mișcarea și figura d-sale nu arată că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înzestrarea sa naturală, e împiedicat de a se identifica în roluri nepotrivite. De multe ori bătrânul soldat a produs efecte comice când nu era intențiunea autorului. Așa, când toți stau pe malul înalt și pe punte, plini de groază și emoțiune, zăresc pe Luisa, sergentul strigă "vino, vino la noi", publicul bufnește de râs. Se înțelege ca de era altul cu o voce mai puțin comică vorbele aceste nu ar fi distrat publicul. D. Mateescu a jucat cu mult efect, însă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, demult, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ordine de preferință în expunerea lor? Nici un criteriu, e poate cam exagerat. Căci dacă în adevăr eu nu mi-am propus nici o teză și n-am încercat nici o demonstrațiune, apoi n-aș putea spune c-am rămas totuși indiferent la emoțiunile și sentimentele pe care m-așteptam să le provoc sau la reconstituirea și menținerea acelei atmosfere morale, plină de poezia trecutului, de care cartea aceasta a rămas impregnată. Cât despre ordine, țin să se știe că, produs al memoriei involuntare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zgomot. Când ne-am suit în trăsura ce trebuia să ne ducă la "Hotel Traian" (care de curând construit, era pe atunci, mi se pare, cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară), tata, căruia nu-i scăpase emoțiunea ce-o resimțeam, se aplecă puțin, și-mi spuse zâmbind: Un infern... Nu-i așa? Un infern, în adevăr. Pentru mine, cel puțin, care nu văzusem încă un oraș mare. Căci, la epoca aceea, Iașul era încă un oraș mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era posomorât, vântul tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sentimentul că drama nefericitului meu amic n-ar fi din lucrurile care s-au întâmplat în realitate; că sursa adevărată a ceea ce a conservat amintirea mea ar fi o veche, tulburătoare lectură. Dar câte reziduuri de vis, de impresiuni și emoțiuni artistice nu se filtrează în amintirile noastre, diformându-le, alterându-le! Oricum, moartea lui Rodion a rămas pentru mine o dureroasă enigmă. "Ostenit de viață" era, desigur. Dezamăgirile lui, intensificate în nevroza generală a războiului, îl împiedecau de a-și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am reînviat? Și eroul din cartea despre care am mai vorbit, a lui Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă nu l-aș fi făcut cu pași de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, de demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin excelență progresistă. Astfel eu îmi închipuesc noul partid ca un produs conștient dar fatal al unor adânci nevoi sociale, care-și împrumută viața, de la viața societății în care trăiește și în care se dezvoltă. Înțelegeți acum fondul adevărat al emoțiunei mele. Din vremea visurilor dintâi și până acum, eu nu m-am mai simțit într-o atmosferă mai caldă, mai curată și mai sinceră, ca în acea în care mă aflu acum (aplauze). Împrejurările m-au smuls din pesimismul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
d-nei Pezzana, a acestei ilustre artiste care a fanatizat publicul orașelor mari de pe cele două continente și care la noi joacă înaintea unei săli totdeauna goale. Aseară d-na Pezzana a jucat înspăimîntătoarea tragedie bourgeoise a lui Zola, Tereza Raquin. Emoțiunea ce a simțit-o puținul public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
morți cari erau așa de împletiți unii cu alții încît cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingîndu-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare". Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sperând a-i atrage după el. Peste noapte apare decretul. "D. X numit ministru al Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul". Tânărul își face intrarea pe banca ministerială. Glasul său, deși cam ascuțit, e tremurător de emoțiune. Ce minuni! Menajeria nu rânjește... dimprotivă Ea la glasul lui subțire se arată milostivă. Apoteoza dramei a și 'nceput cu mult foc begnal și cu prapuri pe uliță, iar din partea binehrăniților Pătărlăgeni cu sugere a la kilometru. În În orice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un mai bun argument pentru a dovedi exagerațiunea pretențiilor actuale ale diplomației austriace decât constatarea simplă a atitudinii pe care a observa-o ea în cel din urmă congres. {EminescuOpXI 341} Aceste revendicări au trebuit să producă în România o emoțiune cu atât mai vie cu cât țara e mai interesată la libera navigație a Dunării; emoțiunea a crescut încă când s-a văzut că ziare din Viena declarau fără preget că Dunărea e un fluviu austriac și că ajungeau până
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a atitudinii pe care a observa-o ea în cel din urmă congres. {EminescuOpXI 341} Aceste revendicări au trebuit să producă în România o emoțiune cu atât mai vie cu cât țara e mai interesată la libera navigație a Dunării; emoțiunea a crescut încă când s-a văzut că ziare din Viena declarau fără preget că Dunărea e un fluviu austriac și că ajungeau până a pretinde că Austria are dreptul întemeiat și legitim de-a acapara libertatea Dunării de Jos
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]