5,930 matches
-
Cătălin Ghiță e un teoretician, cu înzestrare de filosof și poetician, după cum o dovedește foarte clar gândirea speculativă din Lumile lui Argus. Elementele morfologice ale viziunii sunt analizate în funcție de trei coordonate: eul creator (vizionar sau instaurator), factorii inductivi (ideali sau empirici) și viziunea propriu-zisă ca produs final (care înglobează un timp referențial și un spațiu referențial). Acest prim capitol se situează cu luciditate între o psihologie a creației și o filosofie a creației, pendulând între o poetică a pansenzorialului și antimimetismul
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
locul unde exegetul își poate etala capacitatea disociativă, operând succesive distincții între eul biografic și eul creator, între categoriile binomului vates/artifex, între viziune și imaginar sau între viziune și câmpul realului, între factorii ideali (imaginația, inspirația, visul) și factorii empirici (maladiile, stupefiantele, alcoolul) ca stimuli ai viziunii. Considerațiile exegetului nasc - așa cum e și firesc - anumite întrebări. Viziunea este numai un act generator de lumi, nu este și un act rațional organizator al lumilor generate? Altfel spus: factorii inductivi nu sunt
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
3. Intelectul nu este deci capabil de voință, cel putin nu de voință conștientă, bazată pe un discernământ rezultat din analiza rațională a împrejurărilor care fac posibil actul voinței ca atare. Asta deoarece intelectul este condiționat de cunoașterea sensibilă, intuitivă, empirica, pe când rațiunea își are sediul în suprasensibil, în cunoașterea bazată pe idei pure, în ciuda faptului că rațiunea, la rândul său, este totuși dependența de intelect și astfel de experiență, în absența cărora ajunge la contradicții insurmontabile, numite de Kant "antinomii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în absența cărora ajunge la contradicții insurmontabile, numite de Kant "antinomii ale rațiunii", si se autosubminează 4. Posibilitatea oricărei experiențe este condiționată de elemente care nu aparțin experienței, susține Kant. Autorul Criticii rațiunii pure identifica, pe lângă senzații, care sunt exclusiv empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Spațiul și timpul ca atare nu pot fi extrase din experiența; ele nu sunt însă nici idei abstracte sau realități obiective ființând în exteriorul nostru, ci mijloace care condiționează absolut orice interacțiune pe care o avem cu mediul înconjutător. Cunoașterea empirica, bazată pe intuiții, este ordonată de către intelect, în absența căruia niciun tip de cunoaștere nu este posibil 5. Intelectul observa regularitățile care au loc în natură, aceasta însemnând, în accepțiune kantiana, "suma tuturor obiectelor experienței"6 - si derivă de aici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a subiectului. Limitele sale sunt astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea. Ce sunt lucrurile în sine, noumenele, deosebite de lucrurile așa cum ne apar nouă, plasate în diferite raporturi de cauzalitate, fenomenele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rațiune n-am avea o folosire sistematică a intelectului", nici rațiunea și funcția supremă a acesteia de a concepe "noi drumuri, pe care intelectul nu le cunoaște", nu se poate plasa "vreodată câtuși de puțin în contradicție cu legile folosirii empirice"17. Chiar dacă operează cu idei aflate în afara câmpului posibil și exprimabil al experienței și implicit al intelectului 18 și este astfel transcendență 19, numai în măsura în care se încăpățânează să rămână rațiune pură, înaintând dincolo de materia brută oferită de experiență - devine rațiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de consecință, fertilitatea să științifică și metodologica este superioară științelor naturale. Fiecare paradigmă este eșalonata pe trei nivele de analiză: principiile fundamentale, teorii, ipoteze și metodologii specifice, respectiv aplicabilitate, capacitatea paradigmei de a își testa cu succes ipotezele pe filiera empirica. De-a lungul lucrării, autorul demonstrează consecvent statutul de paradigmă al cosmopolitismului pornind de la primul nivel de analiză și terminând cu ultimul. Astfel, pentru nivelul întâi de analiză, principiul fundamental al cosmopolitismului rezidă în considerarea tuturor ființelor umane ca fiind
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Wehr, Jung și Steiner sunt mai întâi de toate întemeietorii a două științe care aproximează adevăruri din zona atât de înfricoșătoare a numinosului, depășind prin aceasta domeniul rămas îngust al științelor axate pe o realitate senzorială și pe datele experienței empirice. Din acest punct de vedere, de pildă, Jung se apropie mai mult de Steiner decât de Freud, ultimul având un limbaj mai accesibil în limitele experienței pozitive. Pe acest tărâm al științelor spiritului, sau al "spiritualului-sufletescului", atât Jung, cât și
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
interesant: ați publicat scrisorile abia după ce Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș face o observație riscantă și empirică: aceea că în general cititoarele, femeile, au primit entuziast cartea, pe cînd bărbații au întîmpinat-o cu rezerve, ba chiar cu spirit critic și polemic. Cum vă explicați această segmentare a reacțiilor? F.T.: Dacă-mi este îngăduit, aș preciza că doamna
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
a românilor să-și dea cu părerea despre altceva decât mâncare și băutură înseamnă a-i supune la o traumă pe care, zău, n-o merită. (Nu mă taxați de antidemocrat, că nu sunt! Sunt un simplu transcriptor al realității empirice de care mă lovesc zi de zi. Poate dumneavoastră trăiți într-o altă Românie. Eu în asta trăiesc!) De aceea cred că inițiativa cațavencilor a fost riscantă. Nu de astfel de teste are chef românul. El vrea mai multă mămăligă
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
vinovații căderii Bancorex-ului indică dimensiunea grotesca a farsei desfășurate sub ochii noștri. Esență polițienească a statului român actual nu are doar baze politice. Baza puterii polițienești este . în primul rând . o bază economică. Ea poate fi probata, la modul empiric, luând nume de nume generalii și coloneii din poliție și armată. Conform ultimului grafic, publicat la sfârșitul anului 2000 de către guvernanți, salariul unui general este (sau ar trebui să fie) echivalentul unui salariu de profesor universitar. (Asta în cazul în
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
focile și ne vom pregăti pentru topica următoarei săptămâni care va fi despre relațiile ce au loc între viețuitoarele ce alcătuiesc lanțul trofic din Antarctica" (lefo.ro); "vă rugăm să indicați topica lucrării, și să dați detalii, dacă cuprinde date empirice, dacă este o variantă revăzută a altui document sau o lucrare în evoluție" (univsp.ro); "Congresul National de Urologie. Informații generale. Comitet de organizare. Topici de congres" (romuro 2001. econgres. net/topic) (unele construcții din textele citate - "lucrare în evoluție
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
cu romantici obscuri și necanonici pe care le sprijină cu declarații ale scriitorului din cine știe ce gazetă a vremii și cu generalizări filosofice între paranteze ce ridică la abstract personalitatea scriitorului: �o ruptură a eului, scindarea lui într-o parte subiectivă, empirică, fenomenală" și una creatoare, transfiguratoare, �mimenală", e constatată altă dată cu perspicacitate prin punerea sinelui propriu sub lupa analitică. Ioan Adam și-a propus identificarea surselor și izvoarelor spirituale ale lui Duiliu Zamfirescu. Scriitorul este astfel inclus în descendența unui
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
La Sârbi, în Maramureș, de exemplu, satul e împărțit, ca multe alte sate, în două părți - și cum e un sat de munte, partea de sus se numește Susani, cea de jos Josani - și fiecare are câte o biserică. Soluția empirică a fost găsită, o biserică rămâne creștin ortodoxă, cealaltă va redeveni gerco-catolică. Dar când am fost eu pe teren, toată lumea striga, era o adevărată bătălie între cele două părți ale populației, pentru a permite recuperarea uneia dintre ecele două biserici
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
nu-și mai poate da seama pe loc, și absolut exact, ce este adevărat și ce este fals. Unde ar trebui să se afle granițele acestei relativizări? Ele nu sunt infinite, deoarece există pe de altă parte și adevărurile existențiale, empirice, de care nu ne putem oricum debarasa: faptul că suntem îndrăgostiți, că avem o pasiune sau o aversiune față de cineva, că suntem bolnavi, sau că vom muri odată. Vreau să spun că, dincolo de toate realitățile virtuale, noi trăim și cu
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Interne - indiferent de provenineță, capacitate intelectuală și servilism politic - urlă ca din gură de șarpe că n-au cadre suficiente, că n-au echipament, că nu fac față criminalității în creștere, realitatea e cu totul alta. Purcedeți la următoarea verificare empirică: faceți raportul între civili și "gradați" la manifestările publice mai acătării și veți fi uimiți ce număr imens de purtători de bulan susținem din debilele noastre salarii. Nu mă refer acum la situațiile în care localitățile din provincie au nenorocul
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
în vremea lui Ceaușescu. Cum observă și Constantin Schifirneț în studiul introductiv, G. Călinescu n-a elaborat studii teoretice, din care să rezulte concepția sa despre etnic și național. Abordând, fără să insiste, probleme de etnopsihologie și antropologie, el procedează empiric și subiectiv. Cu alte cuvinte, nu e un doctrinar, un psiholog, precum C. Rădulescu-Motru sau un sociolog, ca Mihai Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
prostimea continuă să-l vadă drept „un element de stabilitate", „un garant al progresului", „un om ca noi, dintre noi" Ultima lozincă n-o pot nega în totalitate, pentru că nu știu ce și cum simt concetățenii mei pro-iliescieni. Constat doar, la modul empiric, că ceva nu e în regulă cu noi toți. Dați afară din fabrici, românii nu se gândesc la nici una din soluțiile normale în orice țară normală: să încerce să se califice într-o altă meserie sau să înceapă o afacere
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
se fi închis pentru a lăsa să se scurgă, printre zonele ondulate ale trăirii, dimensiunea fictivă și destinul asumat al scriiturii. Inițial, am citit romanele semnate de Florina Ilis, ulterior mi-am dorit tare mult să o cunosc pe autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși singură cu cărțile ei. De ce însă din această buclă se scurge ficțiunea în locul realității și al biografiei e greu de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
peste față precum valul Dunării când m-am decis să-mi părăsesc sejurul de nouă luni din marsupiul ochilor lipiți mama golenceancă tocmai venise să mă nască de la târgul calafetean în Duminica Tomii pe atunci se năștea acasă cu moașe empirice tata resimțea o greutate mai mare în ranița de război când a primit scrisoarea care rătăcise câteva luni până la Odessa primii pași i-am făcut când a fost trimis acasă rănit iată-mă zburdând pe ulițele desculțe sub dansul de pe
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
i se acordă ultimul cuvînt. Puterea sa malefică trece într-o fantasmă. Depășind trama oarecum demonstrativă, cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza avangardelor muzicale de astăzi este redescoperirea pe cale experimentală, empirică, subiectivă, a unor mecanisme și episoade originare, cu valoare arhetipală. Dar experimentul nu propune și nici nu prezervă instaurarea poncifului artistic. Compoziția muzicală trebuie judecată în funcție de prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
perfect pe care îl descrie în Politica sa, un oraș-stat întrupat din însumarea unor potențialități ale membrilor săi, mai curînd decît din comportamente sau decizii concrete. Aplicarea calificativului "utopic" - ca argument de respingere a unei poziții - variază în funcție de anumite "preferințe empirice", cum le numește autorul, care la rîndul lor sînt consecința unor înclinații și opțiuni mai largi, culturale, ideologice, poate chiar naționale. Utopicul, în înțelegerea lui Andrei Cornea, este un termen de comparație mai degrabă decît o proprietate independentă a unui
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]