500 matches
-
Paradiso, XXXIII, 85-91. 38 Friedrich W. J. Schelling, Ideen zu einer Philosophie der Natur als Einleitung în das Studium dieser Wissenschaft, Krüll, Ladshut 1803, pp. 35-48, (cfr. trad. it. a cură di Giulio Preti, în Friedrich W. J. Schelling, L'empirismo filosofico e altri scritti, La Nuova Italia, Firenze 1967; mă și è anche esaminata un'altra traduzione italiană specifică del testo schellinghiano a cură di Carlo Tatasciore, Friedrich W. J. SchellingFilosofia della natură e dell'identità. Scritti del 1802, Guerini
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Repubblica, a cură di Mario Vegetti, Rizzoli, Milano, 2007. ROHEIM, Géza, Gli eterni del sogno, Guaraldi, Rimini, 1972. SARTRE, Jean-Paul, L'essere e îl nulla, (1943), trad. di G. Del Bo, îl Saggiatore, Milano, 2008. SCHELLING, Friedrich W. J., L'empirismo filosofico e altri scritti, La Nuova Italia, Firenze, 1967. SCHELLING, Friedrich W. J., Filosofia della natură e dell'identità. Scritti del 1802, Guerini e Associati, Milano, 2002. ŚRĪ, Bṛhad-bhăgavatămṛta, Gaudiya Vedanta Publications, Sân Pablo (CĂ), UȘA, 2015. STEIN, Edith, Scientia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
coordonatele libertății, oricât de vag și imprecis sau chiar determinist a fost interpretat acest termen, a realizat o ruptură epistemologica radicală cu ontologiile precedente. Critică operată de Immanuel Kant asupra dogmatismului metafizic, urmaș al scolasticismului medieval, respectiv asupra scepticismului, a empirismului exacerbat, întors împotriva să - a deschis posibilitatea unor noi interpretări asupra metafizicii și a relației dintre om, societate și lumea înconjurătoare. Un mare pas în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic - știut și ca empirism - : să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul imediat. Evident, ideile mari sunt în text, în toate textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să existe independent de ea. Sunt deci de acord
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu numai, la Frege, ori Carnap, care muta distincția dintre adevăruri analitice și sintetice că granița între științele formale și științele factuale, empirice, sau „Școală de la Viena”), fructele ei s-au împlinit și se savurează peste ocean. Se găsesc în empirismul logic, în semiotica și, chiar, în poezie. Ele au apărut ca reacție la indeciziile metafizice și că nevoie a spiritului de căutare a adevărurilor necesare în lumea empirica. La o privire atentă, nu cu acest context rezonează cuvintele poetei Sylvia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu numai, la Frege, ori Carnap, care muta distincția dintre adevăruri analitice și sintetice că granița între științele formale și științele factuale, empirice, sau „Școală de la Viena”), fructele ei s-au împlinit și se savurează peste ocean. Se găsesc în empirismul logic, în semiotica și, chiar, în poezie. Ele au apărut ca reacție la indeciziile metafizice și că nevoie a spiritului de căutare a adevărurilor necesare în lumea empirica. La o privire atentă, nu cu acest context rezonează cuvintele poetei Sylvia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand momentul/ clipă marilor promisiuni se stinge. Între versuri simple, "de chevet", cântărite cu grijă, între porniri războinice și ritmuri haotice, aproape adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
a-și putea dezvolta în cărțile sale ideile filozofice și științifice în afara restricțiilor tradiției aristoteliene-scolastice, dominantă în universități. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii și a promovat abordarea empirică (pe bază de experiență) în filozofia naturii, fiind premergătorul empirismului modern timpuriu. Opera sa a avut o influență foarte mare asupra unor filozofi de marcă ai epocii, precum Tommaso Campanella, Giordano Bruno (ambii din Italia), Pierre Gassendi (Franța), Francis Bacon și Thomas Hobbes (ambii din Anglia). Printre cei peste 160
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
nu-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. în A Greek Musée descrii viața ca pe o 'notă de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
istoriei. Teologia politică a fost înlocuită și filosofia politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific, ultraliberalism... nu au reușit totuși să stingă vocația pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent și sacru. Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
rațiune... Cei care nu se conformează trag consecințele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ține mai mult de biologic decât de spiritual. De pildă, eu mă situez în fluviul inform al stalinismului, care se revarsă prin empirismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, dacă încerc să judec acest fluviu inform al stalinismului care situează omul în regnul animal, cum pot eu să scap de acest animalism? Prin orgoliu, mă opun — și intru în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
încheie printr-o negociere. Cine zice negociere zice, de fapt, "tranzacție". Prin aceasta se poate înțelege cât de mult diferă spiritul diplomatic de cel juridic. Aplicarea legilor și interpretarea lor comportă, teoretic, o anume rigoare care nu se potrivește cu empirismul politicii. A ține cont de fapte, a fi preocupat de reacția opiniei publice, supunându-te rațiunilor "practice", a fi preocupat de repercursiunile ultime ale unei decizii, a suferi o nedreptate doar pentru a evita un rău mai mare, toate acestea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în Hymnen), rafinarea poeticii și sensibilității împregnate de un puternic erotism a spiritualității hinduse (în Stimmung) ori plonjarea în oniricul premeditat și auto-monitorizat (în Trans). Toate au însemnat fie exaltarea raționalismului, a formalizării excesive, fie, din contră, îmbrățișarea sufocantă a empirismului și intuiționismului, ambele ipostaze stîrnind, vorba lui Antoine Golea, o publicitate exagerată, bine condusă, ceea ce oamenii de la Radio numesc "matraquage", și care determină acele hipnoze colective ce țin de inconștiență și delir. Stockhausen a fost, incontestabil, un star care a
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
despre intelect, amintire, memorie. În parcul baroc geometric natura era reprezentată neoplatonic, grădina fiind de fapt o ilustrație a ideii de natură și a idealului de frumusețe, înțeles ca relație între numere și proporții. Parcul englezesc e, dimpotrivă, influențat de empirismul anglo-saxon, în special de John Locke și Joseph Addison. Aici ideile complexe sunt formate din experiență, iar un peisaj variat contribuie la hrănirea imaginației cu idei variate. Întrucât experiența peisajului are consecințe importante pentru cunoașterea din experiență, parcul englezesc poate
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
decât prin mijlocirea unei filosofii juridice, pe care, de altfel, orice jurist o are și o practică, fie că știe, fie că nu-și dă seama de ea. Este așadar necesar ca o asemenea filosofie să nu constituie numai un empirism naiv și ea să se Întemeieze În mintea juriștilor pe o cercetare atentă și conștiincioasă folosinduse În mod științific de toate actele la care a ajuns până acum cugetarea, prin lungi și grele străduințe.” Celebrul coleg al lui Mircea Djuvara
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o demonstrare a existenței lui Dumnezeu” etc., și după parcurgerea titanică a „perioadei critice”, materializată În cele trei Critici: Critica Rațiunii Pure (1781), Critica Rațiunii Practice (1788) și Critica puterii de judecare (1790), asistăm la o puternică revenire la deplinul empirism metafizic, din anii bătrâneții: Ce Înseamnă Iluminismul? (Was ist Aufklärung?), Spre Pacea eternă, și Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul european al perioadei postrevoluționare a Revoluției Franceze de la 1789, când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a Înscris posibilitatea păcii eterne ca pe o determinare necesară a ceea ce este logic și rațional În omul Însuși. Proiectul kantian al păcii eterne este un demers teoretic, desigur el vizează mai ales eșafodajul unei Întemeieri raționale, mai mult decât empirismul fiecărui timp istoric - neignorat nici el. Proiectul teoretic al păcii eterne se deschide prin formularea prohibitivă - a articolelor preliminare. 1. „Nici o Încheiere de pace nu poate fi considerată ca atare, dacă s-a făcut cu rezerva ascunsă a materiei pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a indivizilor”. Trebuie trecut dincolo de „sfera empirismului” - observa Del Vecchio - pentru a atinge sfera deontologiei, adică „sfera ideilor eterne”. Kantianismul critic al lui Giorgio del Vecchio consideră că distincția dintre elementul finit (l’homo phaenomenon) și elementul infinit din natura noastră (l’hommo noumenon), dintre subiectul empiric
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
critică realismul, arătând că "universalele" nu sunt decât niște "ętres de raison". Cearta universalelor a luat în timpurile moderne un aspect nou, ea preschimbându-se într-o dispută asupra rolului experienței sau a primatului experienței ori gândirii în cunoaștere. Sursa empirismului englez - Bacon, John Locke, David Hume este nominalismul medieval.
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
de procedură penală. ... 16. Chiar dacă judecătorul, asemenea multor altor profesiuni, poate dezvolta în cadrul activității sale anumite deprinderi care alcătuiesc ceea ce se numește deformație profesională și care îl poate face pe acesta să alunece într-o zonă de empirism profesional bazat pe o încredere disproporționată și neștiințifică în propria intuiție, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece „cunoașterea“ evenimentului supus judecății presupune existența
DECIZIA nr. 697 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250572]
-
lume total arbitrară», convingerea că există dreptate divină va dăinui, deoarece aceste convingeri «ne-au modelat viața și obișnuințele inimii». Autorul cărții declară că a folosit acest exemplu pentru a atrage atenția asupra ciocnirii dintre două curente de gândire: „Unul, empirismul științific, a produs toate inovațiile care continuă să ne modeleze lumea și conștiințele (...) Știința are un avantaj decisiv. Ea este, în esența ei, nu un corp de idei corecte sau incorecte, ci un mod colectiv de a genera și de
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
nu devii, Ťarianť, la fel, iar două popoare Ťaleseť nu prea pot exista." (pag. 78) Evident că, situându-se de-a curmezișul tendințelor dominante (chiar dacă prin vocea lui A.I., nu în nume propriu), Vasile Ernu ar putea fi contrazis în empirismul său de destui politologi de meserie. Nu sunt eu însă cel care trebuie să stabilească dreptatea acestui punct de vedere (și nici nu cred că autorul Ultimilor eretici ai Imperiului vrea cu tot dinadinsul să aibă dreptate), dar mărturisesc că
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]