16 matches
-
Schulmetaphysik în secolul al XVIII-lea III. ARGUMENTE PENTRU UNITATEA METAFIZICII Subjectum metaphysicae Constituția onto-teologică a metafizicii Constituția istorică a metafizicii Conceptul formal al „metafizicii clasice” IV. METAFIZICA SUB ZODIA CRITICII Scenarii ale criticii metafizicii 1. Critica naturalistă 2. Critica empiristă 3. Critica pozitivistă 4. Critica logico-nominalistă 5. Critica lingvistică 6. Critica analitică Kant: metafizică și critică Hegel: metafizică și fenomenologie 1. Avantajele unei simple sistematizări: împărțirea cvadruplă a metafizicii 2. Hegel și critica metafizicii 3. Și totuși, metafizica... 4. Metafizică
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1428484825.html [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
fundamentală a lucrării sale este clară: În numele virtuților experienței, nu este posibil să aderăm la abstracția umanistă. Se pot distinge două elemente esențiale În argumentația lui Burke. Mai Întâi, ceea ce Bertrand Binoche, În remarcabila sa analiză (Binoche, 1989), numește critica empiristă. Aceasta, pe de o parte, Întreprinde eliminarea progresivă a drepturilor omului, iar pe de altă parte, redefinirea lor pragmatică. Pentru a rezuma, teza lui Burke afirmă că trăim Într-o lume a contingenței, În care organizarea guvernării este o simplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
capătă alte valențe. Majoritatea filosofilor medievali acceptă această concepție adăugând sau precizând anumite nuanțe. Duns Scotus acceptă varianta oficială susținând ideea că universaliile nu sunt fictiones intellectus și își construiește concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de natură empiristă este potrivită cu ideea existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
științifică contemporană nu ar exista puncte de convergență notabile. Această impresie este însă greșită. Pe un alt plan al analizei, lucrurile se înfățișează cu totul altfel. Este acel plan pe care coceptul kantian al cunoașterii și conceptul cunoașterii propriu gândirii empiriste moderne vor fi examinate pe fundalul opoziției dintre ceea ce numesc aici „două concepte ale cunoașterii”. Am în vedere ceea ce voi desemna în mod convențional prin expresiile concept al cunoașterii orientat spre conținut și concept al cunoașterii orientat spre formă. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și altele. Obiecția adusă de Newman poziției lui Russell reapare aici, deoarece "a reduce o teorie la propoziția ei Ramsey înseamnă a o reduce la consecințele sale empirice" (Ladyman 1998: 412) și astfel doctrina realismului structural colapsează într-o doctrina empirista (toate teoriile cu aceleași consecințe observabile vor fi luate ca adevărate). Altă problemă ar fi aceea că, folosind propoziția Ramsey, eliminăm din teoria noastră, într-un sens, prea puțin iar în alt sens prea mult. Eliminam prea puțin în sensul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de ramener dans la discussion le problème de l'applicabilité des mathématiques si important pour Kant, mais qui est venu à être largement négligés dans la philosophie contemporaine des mathématiques en essayant de faire valoir, sur cette base, pour une empiriste voir dans la philosophie des mathématiques. La stratégie que l'auteur se propose de suivre, en général, consiste à tenter d'attirer l'attention sur un problème qui apparaît lorsque l'on considère l'utilité des mathématiques en physique (Pourquoi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
proprie, ce pot acoperi ca o boltă diversitatea premiselor"12. 2. Filozofia și/sau știința Așa cum am arătat deja, considerațiile despre presupoziție și inducție au avut menirea de a sublinia o dată în plus deosebirile dintre o viziune transcendentală și una empiristă. Am recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându-se în voia acestor aspirații, ea încearcă să fie în același timp științifică și speculativă, ceea ce-i provoacă o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descifreze litere separate. Și într-un caz, și în altul, vedem însă că nu este suficient să „înțelegem” corespondența dintre alfabetul Morse și litere, ci trebuie să învățăm. Învățarea și antrenamentul sunt valorizate la anglo-saxoni, crescuți într-o filosofie (cea empiristă) care consideră învățarea drept izvorul tuturor cunoștințelor. În timp ce, în țara lui Descartes, auzim în mod obișnuit că este suficient să înțelegi, iar elevii sunt puși intenționat să reflecteze asupra unor documente ca și cum ar fi intuitiv experți! Concluzie De altfel, repetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Blake avea să încerce un lucru similar în întreaga opera (și în mod special în poemul Milton): să descopere "artă de a vedea" și să o comunice semenilor. Apare Critică rațiunii pure de Immanuel Kant, în care se respinge ideea empirista conform căreia oamenii se nasc cu potențiale egale și sînt produsul educației și mediului. Kant adopta ineismul și nativismul: trăsăturile ereditare și intuițiile înnăscute compun experiență umană, dar nu sînt dependente de aceasta. Spațiul euclidian este declarat ca fiind rezultatul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sociale și politice. Linklater (Capitolul 4 în acest volum) susține că statutul universalismului este cheia dezbaterii actuale dintre diferitele tipuri de teorie normativă. În acest context, diversele epistemologii feministe, identificate cel mai adesea în scrierile feministe de Relații Internaționale ca "empiriste", "perspectivale" sau "postmoderniste", nu sunt abordări autonome sau neapărat contradictorii față de cunoașterea sensibilă la diferențele de gen din Relațiile Internaționale (vezi Keohane 1989b; Weber 1994). Dimpotrivă, aceste epistemologii sunt provocări feministe interrelaționate la adresa autorității și a dominației masculine în cadrul științei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 133 Ceea ce se urmărește în Tractatus este „o deducție a priori a structurii esențiale a cunoașterii empirice, în stilul lui Kant“20. Și alți comentatori au afirmat că gândirea Tractatus-ului este de inspirație kantiană, iar nu empiristă, cum este cea a lui Russell. Problematica kantiană apare în lucrarea lui Wittgenstein prin întrebarea cum este posibil limbajul, înțeles ca totalitate de propoziții, și care sunt limitele limbajului înțeles în acest fel. Tractatus-ul ar propune, prin urmare, o soluție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atunci când vorbea despre „rezultatele negative ale secolului XX“. Iată o însemnare: „Wittgenstein e în exactitate: «Despre ce nu știm nu trebuie vorbit㻓 (Constantin Noica, Jurnal de idei, Humanitas, București, 1990, p. 384.) Este interesant de observat că autori ostili gândirii empiriste au legat de Tractatus aceleași așteptări ca și adversarii lor filozofici. Referindu-se la imaginea pe care o aveau despre Wittgenstein unii membri ai Cercului de la Viena, Karl Menger scria că așteptau mai departe de la acesta „o contribuție la o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
principalul nostru ghid". În al doilea rând, avem de-a face cu supozițiile ontologice, cele care încarcă de conținut ideologia conservatoare și care se fundamentează pe mai multe aspecte. În primul rând, recunoaștem o prelungire a concepției epistemologice conservatoare și empiriste, întrucât gânditorii conservatori consideră că nu rațiunea este cea care caracterizează natura umană ci, dimpotrivă, pasiunile. Rațiunea creează artefacte, pe când sentimentele și instinctele umane dau naștere unor obiceiuri tradiționale firești, care se impun prin autoritatea lor. Experiența și tradiția sunt
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
baza unui proiect teoretic anterior, ci pe baza desfășurării și efectelor ei actuale. Analiza și acțiunea politică nu sînt orientate de ceea ce ar trebui să fie lumea, ci de ceea ce este ea. Realismul are astfel o puternică înclinație utilitaristă și empiristă.2 El nu dă atenție posibilelor schimbări ale intereselor actorilor, ci le ia drept constante. Politica trebuie să se adapteze intereselor date, nu să se bazeze pe presupunerea greșită că ele pot fi schimbate. Carr a preluat faimosul său concept
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puteau fi "falsificate". Nici atunci, aceste trei asumpții nu se împăcau neapărat între ele. Teoria sistemelor a fost criticată pentru că nu era falsificabilă, ci doar o simplă taxonomie descriptivă (Reynolds 1973: capitolele 2 și 3). Unele abordări erau într-atît de empiriste, încît își atribuiau accesul direct la lumea reală, idee pe care Karl Popper ar fi criticat-o aspru. Aceste teme vor fi de aceea tratate separat. După o introducere în asumpțiile falsificaționismului, transformarea într-o știință empirică va fi exemplificată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]