22 matches
-
în 12 semitonuri egale și neglijarea comei sintonice. Acordarea clavecinului în sistemul egal temperat permite modularea (transpunerea) la cele mai îndepărtate tonalități, ca și utilizarea modulației prin enarmonie, procedeu important în istoria limbajului muzical. Odată cu aplicarea sistemului egal temperat, termenul enarmonic își schimbă semnificația, renunțând la înțelesul avut în cultura muzicală antică. Bach scrie 48 de Preludii și fugi în toate tonalitățile treptelor din gama cromatică, reprezentând o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste două volume verifică teoretic acest
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt diferite de cele bizantine deși unele au același nume. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea o conexiune clară este făcută între moduri și hexacorduri. Modurile 9 și 13 au fost
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
deasupra sau dedesubtul căreia se poate scrie suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră, la instrumentele de suflat și, mai rar, la voce. Glissandi
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
recente a lui Jan Ekier), introduce schimbări de notație care au ca urmare semnificative modificări semantice. Într-un studiu al profesorului Günther Reinhold asupra diferențelor între autografe și Urtext (apărut în revista EPTA, Bilten, Ljubljana 2001) este prezentat cazul modificării enarmonice (declarate, de altfel, expres) în ediția Paderewski, a notației Preludiului nr. 4 în mi minor op. 28 de Chopin. Fără a schimba note, se schimbă sensul. Ex. 9: Fr. Chopin, Preludiul op. 28 nr. 4. în mi minor a. Ed.
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ulterior, „individualizate” în planul execuției, printr-o frazare diferențiată a acestora. Evoluția armonică a discursului marchează expresiv momentele esențiale ale tabloului descriptiv, subliniind climaxul primei secțiuni ( ff - măsura 47) printr-o afirmare imprevizibilă a tonalității de , o prevestire a tonalității enarmonice de do# major care va debuta în secțiunea centrală ulterioară. Dinamica puternică este în mod considerabil amplificată de proiecția discursului în spațiul rezonant al registrului grav. În pasajele de tensionare și acumulare sonoră, se impune utilizarea unui efect mai amplu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică Un peu retenu ce semnalează trenarea tempoului; pe fondul unei abstractizări tot mai pronunțate a bitonalismului agregatelor armonice, linia melodică a planului inferior evoluează cu predominanță prin intervalul de secundă mărită și cel enarmonic acestuia (3m), difuzând rezonanțe inedite limbajului armonic utilizat anterior; diminuarea ritmică în diviziuni excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului cu rol de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de altfel, întreg limbajul sonor al acestor pagini. Această modalitate de scriere este uzitată, în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
corespondență subtilă ce operează la nivelul detaliilor de scriitură asigură omogenitatea și unitatea imaginii sonore de ansamblu. Registrul superior al discursului afirmă ostinato ul unor acorduri majore (La, Re#, Fa#, Si# în două dintre aceste cazuri, Debussy optează pentru scrierea enarmonică a unor sunete constitutive), în care armonia de la major prevalează datorită plasării acesteia pe timpul tare al măsurii. Aceste paralelisme acordice suprapuse structurii diatonice de sol major exprimată de motivul tematic, pedalei armonice a acordului de do# minor cu sextă mare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc al imaginii conceptuale îl va conține expresia elementului cromatic, cu profilul său descendent, întâlnit adesea la Debussy, ca simbol al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
disonante acute: între cvinta perfectă și mărită a acordului de ( și ) de pe timpul I al măsurii inițiale, precum și a acordului de ( și ) de pe timpul al III-lea al acesteia; între cvinta perfectă și cvarta mărită a acordului de (cu ortografiere enarmonică) de pe timpul al II-lea al primei măsuri; la nivelul fundamentalei acordurilor de și de pe timpul al II-lea și, respectiv, al III-lea din măsura secundă, prin cromatizarea ascendentă a tonului principal (creându-se astfel rezonanța aceluiași interval de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
unei mișcări în loc, o animație statică, ce vestește prin absența pregnanței tematice apariția unui „eveniment” important în evoluția sonoră. Țesătura sonoră explorează aceeași combinație de rezonanțe ce rezultă din juxtapunerea sonorităților de cvintă perfectă și mărită ale trilului (cu scrierea enarmonică a acesteia din urmă), la care se adaugă o nouă intervenție a cvintei mărite prezentă în cadrul apogiaturii planului inferior. Asistăm la un caz elocvent al investirii elementului ornamental cu o funcție descriptivă, acesta devenind un adevărat simbol al vibrațiilor curenților
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
spre (datorită apariției sunetelor do și fa din măsura 25) și apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței elementului cromatic asupra limbajului diatonic îl constituie coexistența intervalelor de septimă micșorată și mică, urmate la scurt timp de septima mare () a aceluiași acord prezent pe timpul întâi al măsurii 27. Discursul măsurilor următoare (ilustrat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
reluarea dansului în acompaniamentul mângâietor al planului median. Pedala de rezonanță va însoți traseul ritmic al registrului grav. Configurația texturii sonore desfășoară armoniile complexe ale unor acorduri cu sunete alterate: sol cu 7m, 9m și 11-, Fa, Re (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și 9m, Si (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și cvinta coborâtă și cu 7m și treapta a IV-a urcată. Următoarea secțiune se distinge printr-o nouă configurație a discursului, determinată de acumularea progresivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanță va însoți traseul ritmic al registrului grav. Configurația texturii sonore desfășoară armoniile complexe ale unor acorduri cu sunete alterate: sol cu 7m, 9m și 11-, Fa, Re (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și 9m, Si (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și cvinta coborâtă și cu 7m și treapta a IV-a urcată. Următoarea secțiune se distinge printr-o nouă configurație a discursului, determinată de acumularea progresivă a planurilor sonore ce avansează spre registrul grav. Aceasta va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
schimbări de registre. Revenirea secțiunii de început (măsura 38) va aduce succesiv restabilirea aceluiași cadru tonal de și rememorarea afirmației monodice introductive pe fundalul unei ample rezonanțe de , îmbogățită de variate inserții armonice. În scrierea acestora, Debussy recurge la ortografierea enarmonică (cazul terței acordului de cu septimă mare și a aceluiași interval din contextul acordului de cu septimă mică). Indicații dinamice și expresive, precum doux (blând), p doucement soutenu (susținut cu blândețe), più p, pp, sans lourdeur (fără greutate) se asociază
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonoritate armonică complexă ce combină în același „aliaj” acordul de cu cel expus anterior și rezultând astfel din punct de vedere acustic, rezonanța unui acord de do# major cu septimă mică, nonă mică și treapta a VI-a adăugată (ortografierea enarmonică determinând omologarea intervalelor compuse constitutive). Ultimele două acorduri (fa# major și fa major) vor fi marcate cu efecte distincte ale pedalei de rezonanță, eventuala combinație a acestora fiind privată de un rezultat sonor similar celui anterior. Redarea interpretativă a indicațiilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
accentuarea pregnanței prin repetiția insistentă, dinamizarea ritmică și frecventa inserare a secundei mărite. Caracterul palindromic al unității motivice plasate pe ultimul timp al măsurii, asociind rezonanțele unui mers treptat prin secundă mică, mare și mărită (prezentă deopotrivă și în ipostaza enarmonică a intervalului de terță mică), generează vizualizarea acelor mișcări capricioase și unduitoare ale nimfei ce taie crestele valurilor. Iar surpriza unei dispariții spectaculoase a Ondinei care se retrage pe un arpegiu de re major cu nonă mare și cvartă mărită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
devine o prezență constantă de-a lungul întregii secțiuni dezvoltătoare, proiectate într-un caracter liber Rubato, un peu au-dessous du mouvement (puțin sub tempo-ul mișcării). Secvențată de pe fa# și cu preponderență dublată la interval de terță mică (sau intervalul enarmonic), linia melodică a aceluiași motiv cu note repetate doucement marqué (marcat cu blândețe) plasată în prim-planul registrului acut, determină retragerea ostinato-ului într-un fundal sonor al discursului. Efectul amplu al pedalei de rezonanță, asociat celui de surdină, va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
doua melopee - măsurile 11, 13, 30, 32). Alunecările descendente în , conturând linia melodică a unei scări de șapte sunete (aluzie directă la gama pelog a muzicii de gamelan), cu o vădită nuanță orientală (prezența secundei mărite și a intervalului său enarmonic), finalizată cu o prelungită staționare pe sunetul , par să evoce imobilitatea unor forme statuare ce se întrevăd la orizonturile secolelor. În secțiunea finală a preludiului, pianul pare a depăși condiția delimitativă a structurii sale temperate. Modulația neașteptată ce avansează de la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un pariu, fără să cunoști rezultatul. Autorul însă pare a-l ști. Ce altceva poate explica evitarea condiției de “critic de specialitate” dacă nu cunoașterea canonului sever, implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 187 footnote>. Mișcarea
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]