4 matches
-
("Articulatio talocalcaneonavicularis") sau articulația astragalocalcaneoscafoidiană este o articulație cu mare importanță în mișcările piciorului, care unește trei oase: talusul, pe de o parte, și calcaneul plus navicularul, pe de altă parte. Este o articulație sinovială sferoidală (o enartroză), deci o articulație triaxială. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară subțire și de 4 ligamente: ligamentul calcaneonavicular plantar, ligamentul talocalcanean interosos (planul său anterior), ligamentul calcaneonavicular (fasciculul medial al ligamentului bifurcat), ligamentul talonavicular. face parte din articulația
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
mișcări ample. Forma capetelor osoase articulare determină tipul de mișcare posibilă în respectiva articulație. Din acest punct de vedere, întâlnim: a) articulații plane (artrodii), în care mișcarea este mai mult de alunecare (articulația oaselor carpului sau tarsului); b) articulații sferoide (enartroze) - sunt formate dintr-o față articulară sferoidă și alta concavă, ca o cupă (coxofemurala, scapulohumerala), forme care permit o foarte mare mobilitate în mai multe planuri; c) articulații cilindroide sau balamale, cu cele două variante: trohleară, ca la articulația cotului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
brațul în abducție, cotul extins. ω KT este plasat în lateral, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: adducția brațului și atingerea fesei opuse cu degetele. Fig. IX.7 a, b Mobilizările pasive ale articulației scapulo-humerale Considerată cea mai mobilă enartroză a corpului omenesc, la acest nivel se asigură mișcările de abducție-adducție, proiecție înainte și înapoi, rotație externă și internă, iar ca rezultantă a acestor mișcări se poate executa circumducția (Bienfait, 1972). Evaluarea mobilității articulare de la nivel scapulo-humeral se poate efectua
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cele ale membrului superior ceea ce determină o mai mare dezvoltare a aparatului capsulo-liaamentar, a suprafețelor și cartilajelor articulare, adaptarea stațiunii și motilității pentru susținerea areutății corpului realizare în defavoarea amplitudinii mișcărilor. ARTICULAȚIA COXO-FEMURALA (articulatio caxae) Este o articulație de tip sferoidal (enartroză)Fiaura 68. 1. Cartilajul articular al coxalului 2. Marele trohanter 3. Micul trohanter 4. Ramura ischiatică a coxalului 5. Linia trohanteriană 6. Zona orbiculară 7. Labrum acetabular 8. Cartilajul articular femural 9. Liaamentul capului femurului. Suprafețele articulare sunt: - capul femurului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]