249 matches
-
revenim asupra precizării că, pentru noi, atributul de român nu are nici un fel de conotație naționalistă. Definește doar o tradiție culturală, cadrul său istoric de manifestare și limba în care ea se exprimă. în mod evident, există o mare tradiție enciclopedistă, de la D. Cantemir la B.P. Hasdeu, de la N. Iorga, la Mircea Eliade, pentru a da doar câteva repere reprezentative, indiscutabile. S a și vorbit, de altfel, de modelul Cantemir (Constantin Noica). Putem chiar considera o astfel de tendință drept una
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
emulație intelectuală, căreia să-i zicem enciclopedism, și în care eu m-am format 13. Reacții foarte asemănătoare întâlnim și la H.-R. Patapievici. Foarte probabil, și la alții. Noi înșine, în treacăt fie spus, am avut astfel de seducții enciclopediste, localizate în lumea ideilor literare. Despre valoarea reală a unor astfel de experiențe intelectuale nu se poate invoca decât, cel mult,... filozofia sticlei: ea este plină sau goală, totdeauna doar pe jumătate, după împrejurări; depinde de modul cum evaluăm astfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de specimene bizare, preocupate totuși de lucrări de largă respirație: Z. Ornea, Ovidiu Drimba, Iordan Chimet; la... rigoare după constatările generoase ale autorului 14 chiar și... alții. Că există, fără îndoială, o măsură în toate, se aplică și acestor adevăruri enciclopediste. Ele sunt de luat cum grano salis și într-un spirit de prudență și maximă seriozitate. Căci nu putem uita, în același timp, nici marile neajunsuri ale enciclopedismului aventuros, nici ale extensiunii cunoștințelor superficiale și dispersate, generatoare de noi forme
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
idealismul german, deși n-au nici o legătură cu el și sunt venite de-a dreptul de la Mazzini și mazzinieni, de la Cantù de pildă, pe care Bălcescu îl citează. Ele erau locuri comune ale emigrației. Însă Mazzini combina, e adevărat, propoziții enciclopediste și vichiene cu altele caracteristice spiritualismului german, dîndu-le un ton sacerdotal creștin. În umbra acestei filozofii de carbonari mesianici, Bălcescu admitea răsturnarea civilizației după Hristos. De aci încolo ea se întemeia pe "principiul subiectiv, din lăuntru, pe dezvoltarea absolută a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Georgescu. Trimis de Ghiță Dej et compania la munca de jos, ca director de tipografie. Ei bine, pe masa fostului satrap, domnul avocat Florescu vede într-o zi o întreagă bibliotecă. Nici vorbă marxistă. Semn că pedepsitul devenise brusc un enciclopedist. Și alte asemenea basme. Cu Groza, cu Bodnăraș, cu Ceaușescu. În rememorarea mai mult decît idilică a domnului avocat, aceștia, nu exemplare criminale ale istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestuia. În 1767, va afirma în Considerații asupra literaturii germane că "geniul limbii este totodată și geniul literaturii unui popor". În 1769, o călătorie la Paris îi oferă ocazia de a-i întîlni pe Diderot, d'Alembert și pe unii enciclopediști, dar nici aceștia nu-i vor afecta viziunea deja impregnată de naționalism etnolingvistic și cultural. La Strasbourg, altă cetate de graniță a germanității, va întîlni în 1771 pe Goethe, de care se va lega și asupra căruia va exercita o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
definiția culturii literare în secolul al XVIII-lea rămâne lumina, deviza și concepția de bază a secolului. Expresia tipică este „lumina literelor”. Epoca Luminilor consacră victoria definitivă a scrisului asupra oralității în planul conștiinței teoretice. Este și o adevărată obsesie enciclopedistă a timpului. Omul de litere trebuie să stăpânească întreg domeniul cunoașterii, să fie universal. Terminologia tradițională a literelor (litere „umane”, „liberale”, „bune”) continuă, dar cu intense valorizări ideologice iluministe. Una dintre contribuțiile esențiale ale secolului este ascensiunea literaturii naționale, literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
XVIII-lea, vom alege, fără să ezităm, Franța Luminilor, care va domni peste ceea ce s-a numit atunci Europa franceză. Domenico Caracciolo, sau Caraccioli (1715-1789), ambasador al regelui din Napoli Ferdinand IV la Paris, unde a intrat în contact cu enciclopediștii, a fost în 1777 autorul cărții Paris, modelul națiunilor străine, sau Europa franceză (Paris, le modèle des nations etrangères, ou l'Europe française)148, în care scria, printre altele: "O națiune dominantă se recunoaște mereu după efortul altora de a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
abordând probleme de medicină infantilă etc. S-a ocupat de asemenea de infecții respiratorii și cutanate. Medicina antichității, prin el, a cunoscut noi progrese. O altă personalitate medicală romană este Aulus Cornelius Celsus care nu a fost medic, ci doar enciclopedist (sec. I î.Chr.). Figură complexă, Celsus scrie De artibus (Despre Arte) din care transpare cultura științifică, filosofică, literară, abordând probleme din agricultură, juridice, militare. Cartea a VI-a din De artibus este medicală, ea cuprinde prefață, șase diviziuni, maladii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiat aici dar și în Smirna și Alexandria, de unde, în 163, vine la Roma unde, din motive politice pleacă, revenind la chemarea împăratului Marc Aureliu după 2 ani. Va muri în cetatea luminii, Roma. în 202. Galen se afirmă ca enciclopedist, naturist în sensul rolului acesteia în vindecare, fiziolog și anatomist. în etiologie este organicist. Se inspiră , din Hippocrat, selectiv. Cunoaște maeștri din Cos și Cnidos, este teoretician comentând operele înaintașilor dar și inovator în medicina experimentală. Experimentează pe animale și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ștefan cel Mare (1473) pe Isaac Beg, medicul său. în Italia, medici ca Leo Habiaeus scriu cărți de medicină și traduc tratate în toate marile centre ale lumii. O figură aparte face vestitul Maïmonide (1135 - 1204), rabin medic și filosof, enciclopedist cu studii, foarte umblat și învățat, ajuns medic la curtea lui Saladin. Ai lui l-au comparat cu Moise. Creștinii l-au numit „vulturul sinagogii“, medici arabi de seamă au mers să-l cunoască. Exponent al medicinii arabe, evreul Maïmonide
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de limbă germanică. Prin creația alfabetului și după Göttische Bibel popoarele germanice vor da vestitele cântece eroice și experiența lor „medicală“ primară: vrăjitorii, descântece, preziceri, oracole, dar și plante medicinale etc. Medicina germanică se va decanta și forma prin călugării enciclopediști ai mânăstirilor creștine prin care și limba germană veche va evolua în germana medie și din secolul XIV, în germana modernă. Creștinismul, prin mânăstiri și biserici a alinat, vindecat și i-a învățat pe oameni forme superioare de cultivare a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și biologie. El face disecții pe animale, descoperă actul reflex care, mai târziu prin Pavlov (1849 - 1938), va duce la conturarea reflexologiei, și afirmă convingerea că valențele medicinei, pe lângă vindecarea și prevenirea îmbolnăvirilor, îi vor face
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n respirație, care este o ardere ce degajă căldură, descoperind procesul chimic în fiziologia respirației
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază la Reggio Modena, Pavia și Paris. Călătorește în țările mediteraneene, dar și în Transilvania și Muntenia pentru investigații
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de dezvoltare economică a Rusiei, printre care aducerea de coloniști pentru a cultiva pământurile slab populate. A înființat peste 100 de orașe, unele i-au purtat numele, comerțul a înflorit. Educația iluministă, edificată prin lectură și prin corespondența purtată cu enciclopediștii Voltaire și Diderot, prin conversațiile cu Diderot, venit în vizită la Palatul Imperial, a impulsionat-o în realizarea unei reforme în domeniul învățământului a înființat o universitate, un colegiu de medicină (primul din Rusia), a fondat prima școală de fete
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adevăr nimic nu-i face pe oameni mai sociabili și nu le îndulcește mai mult moravurile și nu le perfecționează mai mult rațiunea decât a-i face să se adune pentru a gusta împreună plăcerile pure ale spiritului." Pentru toți Enciclopediștii, care au încredere în natura umană, este posibil să faci omul mai bun, căci el nu este rău la origine. De aceea ei concep scena ca pe o tribună unde spectatorul va primi lecții ce-l vor readuce pe drumul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru mulțime, atât de potrivite să o înflăcăreze, pentru că îi vorbeau de obiecte de care imaginația ei era deja plină." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 20 "Dacă poetul dramatic trebuie să lucreze pentru popor") Acest teatru popular pe care Enciclopediștii îl cheamă cu dorințele lor va fi civic. Modalitate de a educa poporul, el va formula, înainte de vreme, un fel de declarație asupra drepturilor omului și cetățeanului. În cea de-a doua jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758), este la mii de leghe distanță în a împărtăși optimismul Enciclopediștilor, împotriva cărora a dus, toată viața, o bătălie înverșunată. Departe de a crede, cum consideră cei pe care-i privește ca pe niște dușmani, că literele, artele și științele au șlefuit moravurile, el crede că ele au exercitat un efect
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui, căci încurajează pasiunile umane. Majoritatea pieselor franceze oferă spectacolul cu monștri ai căror crime sunt făcute scuzabile de către autorul care plasează în gura lor maxime ce le justifică acțiunile infame. Rousseau neagă posibilitatea existenței acestui teatru edificator pe care Enciclopediștii visează să-l fondeze. Un personaj virtuos, după părerea lui, nu are cum să placă publicului. "Să se pună, numai ca să vedem, pe scena franceză, un om drept și virtuos, dar simplu și necioplit, fără galanterie, și care să nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de opere foarte distincte: una vulgară și inferioară, celelalte două ilustre și superioare, dar care toate trei vor satisface o nevoie: melodrama pentru mulțime; pentru femei, tragedia care analizează pasiunea; pentru gânditori, comedia care zugrăvește umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul caracterelor. Dornici de a reda complexitatea sufletului uman, ei creează, invers decât Clasicii, personaje care să evolueze în timp, ca Don Carlos, care, prinț nepăsător și despotic la începutul lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care-și plasează prima piesă Haute Surveillance (Supraveghere excepțională) în celula unei închisori, pentru ca dorința lui Mercier să se realizeze. 25 Acesta este titlul capitolului 26. 26 Există o parte de rea credință în aprecierile făcute de Diderot și de Enciclopediști cu privire la Marivaux, căruia nu-i iartă faptul că o face pe cavalerul singuratic și că nu încalecă și el pe calul lor de bătălie, Enciclopedia. 27 Shakespeare își intitulează piesa Iulius Caesar, Voltaire și-o intitulează Moartea lui Cezar (La
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
morala, cultura, psihologia individului și cea colectivă, complexele naționale (românești în context comparat), în general metamorfozele sistemelor de semnificații umane. În autorul eseurilor conviețuiesc fertil medicul, psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și a scindării identității umane din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]