147 matches
-
alte categorii umane: formele menționate caracterizează "vorbirea oamenilor semiculți" (...), "în special pe a femeilor, aproape indiferent de cultură". În fine, Mioara Avram, în Gramatică pentru toți (ed. a II-a, 1997) exprimă sentimentul lingvistic actual, afirmînd că "variantele cu articol enclitic par nefirești: Zizi-ei". Cele citate sînt numai cîteva dintre modificările descrierilor și normelor din gramatici; la acestea merită însă adăugate și preferințele scriitorilor. Cu siguranta finalele atipice nu sînt la fel de ușor de adaptat flexiunii comune: accepta mai usor desinențe numele
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de echipe cu terminații neadaptabile flexiunii ("oficialii lui Porto" - "România liberă" = RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic mi se pare mai puțin firesc pentru sintagmele denominative în limbi străine - "rectorul său este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027, 1996, 10). Motivul folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; soluția apare însă ca
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
obiect în pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți de ordin dialectic. Enclitic sau proclitic, hotărît sau nu, el e condamnat la a fi un veșnic însoțitor, docil și fără greutate metafizică, al substantivului. Prin optimismul cu care, împotriva resemnării occidentale, Noica privește destinul Europei, el se arată un adept al kairos-ului (timpul
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
Rodica Zafiu În ambele ediții ale Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM), din 1982 și 2005, se indică faptul că substantivul masculin nene (popular și familiar) apare în forma articulată hotărît nenea, iar la genitiv și dativ primește și articolul enclitic: lui nenea. Indicațiile normative arată că substantivul în cauză face parte din categoria cuvintelor cu neregularități în flexiune, a căror îmbinare cu articolul nu urmează regulile dominante: deși masculin, primește un articol feminin, care la genitiv-dativ nu asigură flexiunea, ci
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește în ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice că nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică de genitiv-dativ -lui: "se referă la profilul burtos al nenelui din imagine!" (forum.artelecom.ro) Nu foarte des apare forma de plural - neni ("mi-au explicat mie niște neni deștepți că sunt niște roboți care scanează forumurile", forum.softpedia.com
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
în română mai ales de unele epitete depreciative populare (un / o găgăuță). Este demonstrată importanța criteriului formei în adaptarea neologismelor și în încadrarea lor în clase de gen; prevalența formei este explicată ca o consecință a constrîngerilor impuse de articolul enclitic. Extrem de interesante sînt situațiile hibride, ale unor substantive care pot oscila între mai multe genuri gramaticale (impuse de criteriul semantic sau etimologic) în forma cu articol nehotărît, dar primesc obligatoriu articolul hotărît masculin-neutru, impus de finala lor (un / o story
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
a detalia exemple și excepții. Și Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ediția a II-a, 1997), explica dificultatea de a stabili o normă simplă și clară: "De obicei se spune că numeralul cu valoare substantivală se scrie fără articolul enclitic -l, spre deosebire de pronumele nehotărît unul. Distincția nu este însă categorică și absolută, fie din pricina unor situații mai puțin clare, fie din pricina tradiției sau a necesității de a marca alte opoziții" (p. 130); exemplele aduse sînt eu unul, tot unul și
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
un soft”) sau de articol hotărât (unele scrise fără cratimă, altele, deocamdată, cu: „mailul”, „site-ul”, „softul”, dar curând va dispărea, la toate, linioara, iar grafia englezească se va romaniza: „sait”, „saitul”). Or, existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și alte categorii
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
la b „în“ (ebraică), respectiv la el (la, lo) „la, către“, J. Touzard scrie „L'origine de ces particules est inconnue“, Grammaire hébraïque, Paris, 1932, p. 346. B „în“ mai este în protohitită, slavă (b > v), iar în maghiară este enclitic, în afară de ebraică.După noi b este prima literă a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiană *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongolă naga (= sumer. an). L în arabă (el) se poate
ORIGINEA UNOR PREPOZIŢII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369925_a_371254]
-
și i.e. *dieu „cer“. În sfârșit, k „către“ (indonez. ke „la“) pare a fi din i.e. dacic *ker „cer“ (egipt. ker „cerc“), ori ki din limba bari (Africa). Adăugăm -p „în“ (quechua, Peru, Bolivia, de ex. wasi -p „în casă“) enclitic ca în maghiară, ce pare o variantă a lui b sau din pelet, cerul ciuvaș, polto în nandi (Kenya). ETIMOLOGIA CONJUNCȚIEI ȘI Rom. și este dedus exclusiv prin lat. sic „așa“. Tc. ve (și ebraică) seamănă cu dravid. ve „soare
ORIGINEA UNOR PREPOZIŢII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369925_a_371254]
-
la b „în“ (ebraica), respectiv la el (la, lo) „la, catre“, J. Touzard scrie „L'origine de ces particules est inconnue“, Grammaire hébraïque, Paris, 1932, p. 346. B „în“ mai este în protohitită, slavă (b > v), iar în maghiară este enclitic, în afară de ebraică.După noi b este prima litera a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiana *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongola naga (= sumer. an). L în arabă (el) se poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
la b „în“ (ebraica), respectiv la el (la, lo) „la, catre“, J. Touzard scrie „L'origine de ces particules est inconnue“, Grammaire hébraïque, Paris, 1932, p. 346.B „în“ mai este în protohitită, slavă (b > v), iar în maghiară este enclitic, în afară de ebraică.După noi b este prima litera a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiana *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongola naga (= sumer. an).L în arabă (el) se poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
o operă literară apreciabilă, recenzată de prof. Florea Firan în lucrarea Profiluri și structuri literare, Ion Deaconescu, prodecan al Facultății de Istorie și Filozofie, a publicat la editura Grinta din Cluj, romanul Garderobierul. Cu un titlu care, datorită articolului hotărât enclitic „-l“, extrage din masa de garderobieri doar unul, romanul impune o curiozitate. Începem lectura cu intenția de a afla acea însușire care singularizează. Garderobierul este parcă deasupra timpului, la datorie pentru oricine accesează medii atemporale, gata să-l orienteze către
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea lui ‹ în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemenea, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș. Cf. din Dicționar ilustrat
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
l-a inclus nu doar în masa vocabularului, ci chiar în fondul principal lexical! Am scris două paragrafe și încă n-am spus nimic despre subiectul propriu-zis al articolului meu, pe care mi-l doresc hotărât, la fel ca acordul enclitic din titlu. Pentru că da, aici părem a fi de acord cu toții, avem de-a face cu un oraș singular, cu contururi clare, un oraș... hotărât, cum se spune pe la noi. Dar oare nu e fiecare oraș în parte unic în
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
idiomul spoitorilor transformă substantivele în adjective cu sens privativ (de absență, lipsă). Provine din sufixul turcesc -sız, care în turcă are 4 variante fonetice, care se folosesc conform legii armoniei vocalice: -siz, -süz, -sız, -suz. Se adaugă substantivelor integrate cu enclitice grecescoide, după înlăturarea xenocliticelor. Are trei variante fonetice: -s`ïzi (după subst. ce au ultima vocală a și ï), -s`uzi (după subst. ce au ultima vocală o și u) și -s`izi (după subst. ce au
SUFIXUL PRIVATIV -SVZI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372634_a_373963]
-
Pe vremea aceea eram sopran... și, de unde întotdeauna cântam cu o mare plăcere, acum abia mi se auzea glasul! Costescu băgase de seamă că "nu-i prea dau concursul", și mă apostrofă: ― Băjenarul (că așa mă chema el, cu articol enclitic), ce e cu dumneata, dom'le? Asta se cheamă cîntat? ― Nu mă simt bine, don' profesor! Cred c-am răcit! ― Ce răcit, dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă să le cadă-n plasă lumea de dincolo. Polizez viziunea, femeia pe care cu greu o smulg din vis, Îmbrac În dantelă hrubele, (pun clopoței
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un fenomen care este, în egală măsură, fonetic și morfologic, explicabil prin fonetică sintactică, este dispariția lui l (articol hotărât enclitic) și a lui i , la același articol pentru substantivele masculine în cazul genitiv, ca în exemplele: Dealu Buciumului, Drumu Bogdănii, Fundu Blidarului, Lacu Cișmelelor, Părău de Hotar, Plaiu Ars, Podu Curiței; Cișmeaua lu Grozescu, Fântâna lu Agachi, Groapa lu Gherasim
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
se observă lesne că cele feminine apar cu articol definit proclitic) - Beciuri, Brazi, Ciungi, Cișmele, Coșere, Desculți, Funduri, Gropi, Iazurile, Nisipuri, Poduri ș.a. Cu privire la declinare, trebuie menționate două situații: a) genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre. Iată exemple, selectiv, pentru situațiile menționate mai sus: Cotul lui Briceag, Balta Chilioaiei, Balta lui Măcău, Bordeiul Stângaciului, Botul Stâncii, Budăiul lui Hoza, Cabana lui Duță, Coasta Runcului, Crucea lui
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cu prepoziții. „O caracteristică formală a dublului subordonat simultan exprimat prin substantive și adjective este nearticularea”: adjectivele apar întotdeauna nearticulate, iar substantivele atunci când nu sunt construite cu prepoziții (și însoțite de determinări) sau cu adverbe de comparație. Lipsa articolului hotărât enclitic la adjectiv poate servi ca mijloc de deosebire a dublului subordonat simultan de atribut atunci când adjectivul apare înaintea substantivului subiect. În exemplul: De la gârlă-n parcuri dese/ Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, folosirea nearticulată a adjectivului „zgomotoși” înaintea unui substantiv articulat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adjectiv. Când ordinea este substantiv + adjectiv se articulează substantivul, adjectivul rămânând nearticulat Ăfata frumoasă). Când avem adjectiv + substantiv se articulează adjectivul, iar substantivul rămâne nearticulat Ăfrumoasa fată). Se folosește incorect articolul proclitic și la numele care formează genitivdativul cu articol enclitic Ăa/ al lui Maria, lui Cristina), corect fiind a/al Mariei , Cristinei . Ca aplicație a acestei reguli elevii au avut sarcina să schimbe forma cuvintelor după model dat: Model: elevă - elevi viață - voință - salopetă - casă - bucurie - patria - Există în limba
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
pluralului prin alternanțe), în vreme ce limba cultă preferă clar desinența -e, producând chiar fenomene de hipercorectitudine, acolo unde norma a acceptat formele în -i. În orice caz, oscilații există în continuare. Unele devieri față de normă apar mai ales la forma articulată enclitic a substantivului sau adjectivului (vezi Avram 1979): s-au înregistrat atât -i în loc de -e (victimile, Radio România Cultural, 4.III.2008; cu ultimile puteri, Național TV, 3.III.2008; ultimile noutăți, OTV, 7.XI.2007; ultimile zile, Antena 1, 18
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Antena 1, Antena 3, B1 TV, N24, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Realitatea TV, TVR 1, TVR 2, TVR Cultural). 3 "În cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972, în 2000: 97-100), Brâncuș (1975), Pană Dindelegan (1987
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
4. Dinamica formațiilor lexicale recente introduse în poziția N1 De remarcat că pentru adjectivul argotic nașpa (cuvânt cu un sens foarte general), utilizat adesea în forma trunchiată, invariabilă, sunt preferate forme foarte variate care permit acordul și atașarea articolului hotărât enclitic: nașparlia, nașparlita, nașparla, nașparloasa de Tatiana (urâtă, demodată, care nu este "de gașcă", AD), o nașpetă de formație (www.trilulilu.ro, 2008). Aceste preferințe sunt importante nu atât pentru rezultatele formale (o expresivitate sporită) - pentru că formele care permit acordul au
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]