KorAP: Find »[drukola/base=encliză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

123 matches

Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458

de exemplu, sunt, de fapt, aduse mai acasă) sau de regionalism conservat în metrica populară (codrú, gîndú, primăvará, lumeá, icoaná, duminicá, moarteá) - când poetul atribuie cuvântului un accent oxiton - care, de regulă, dar nu neapărat, coincide cu un articol în encliză, deci cu un rudiment de cuvânt care va fi fost cândva întreg și accentuat. Poetul operează, cum se vede, și o reabilitare. Eliberarea de constrângerile modernismului centrează interesul lectorului pe valorile strămoșești, în care filozofia se afundă în mit și

„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461

linioara, iar grafia englezească se va romaniza: „sait”, „saitul”). Or, existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și alte categorii gramaticale, în special cele care privesc verbul, deoarece și verbe s-au importat, dar în cantitate mai mică. Se vede, din toate acestea

ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Romgleza_niciodata.html [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428

fost repartizată, din această perspectivă areală, într-o uniune lingvistică balcanică, în care sînt incluse și alte limbi din zonă cu alte origini. Asemenea clasificări privesc, desigur, aspectul popular al limbilor și se bazează pe existența unor fenomene comune, precum encliza articolului hotărît, întîlnită în română, bulgară și albaneză. O asemenea "uniune" nu poate fi însă relevantă dacă nu presupune un număr apreciabil de similitudini, care să privească componente importante ale limbii, căci postpunerea articolului hotărît este specifică și limbilor germanice

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858

sau mai puțin inspirat, prozei artistice respective. În al doilea rând, în multe cazuri sunt preluate numai unele procedee ori modalități de utilizare a unor figuri de stil, cu precădere din limba literară a secolului al XVII-lea: topica progresivă, encliza predicatului, chiasmul frazeologic, tehnica de alcătuire a comparațiilor, reflexul acestor utilizări la nivel imagistic etc. De exemplu, în literatura română veche există comparația levogiră (B ca A − topica inversă fiind influențată și de retorismul biblic al adresării) cu comparant de

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

la distanță 212 4.3 Corelații cu alte fenomene 215 4.3.1 Alte situații de ACORD la distanță 215 4.3.2 Dislocarea predicatului complex 217 4.4 Relevanța fenomenului examinat 218 5 Negocierea unei gramatici 219 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice 219 5.2 Anularea efectelor pragmatice 222 6 Concluzii. Rezumat 224 V Concluzii generale 227 Corpus 233 Bibliografie 237 Convenții, simboluri și abrevieri Convenții Trimiteri • capitolele se notează cu cifre romane; secțiunile se notează cu cifre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2016), lucrarea noastră are o perspectivă vădit romanică: încercăm să găsim corespondente romanice pentru fenomenele din româna veche pe care le examinăm și să derivăm existența acestora din structuri latinești. Contactul lingvistic influențează în mod semnificativ frecvența unor fenomene (e.g. encliza pronumelui reflexiv) și poate duce la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care le examinăm și să derivăm existența acestora din structuri latinești. Contactul lingvistic influențează în mod semnificativ frecvența unor fenomene (e.g. encliza pronumelui reflexiv) și poate duce la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale în sintaxa românei vechi). În fine, unul dintre obiectivele asumate conștient pe parcursul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale în sintaxa românei vechi). În fine, unul dintre obiectivele asumate conștient pe parcursul lucrării este de a propune spre analiză fenomene relevante cantitativ pentru sintaxa limbii vechi. Cu alte cuvinte, lucrarea noastră nu este o colecție de exemple cu caracter

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și opțiunea inovativă substituie treptat opțiunea veche, opțiunea inovativă devine structura nemarcată, iar opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie pentru caracterizarea sistemului V2, ci mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
examinat (v. §3.2 infra) conține atât texte originale, cât și traduceri, se naște problema firească a influenței modelelor străine asupra sintaxei limbii române vechi (v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau la dreapta mărcii de conjunctiv sau infinitiv (6a-c), eventual precedată de negație (6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii românei sunt înregistrate de-a lungul întregii perioade vechi; encliza pronominală se păstrează la imperativul afirmativ și la inversiunea condițională și în româna modernă. (4) a. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b. Nu făgădui-se (CB.1559−60: 197) c. ceia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
engl. weak island effects, cf. Ross 1967), se va arăta că efectul de blocare este cauzat de statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu este un adverb plin (element XP), iar ne-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu este un adverb plin (element XP), iar ne- este un afix (element X0). Obiectivele stabilite mai sus impun următoarea structură a capitolului. Vom începe abordarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
căreia putem aplica testele sintactice este infinitivul verbal precedat de a32(59a), care prezintă extrem de multe asemănări cu formele finite (59b,c) (Nedelcu 2013: §§I; II): negație propozițională exprimată prin nu (nu prin ne-, ca la gerunziu); procliză pronominală (spre deosebire de encliza pronominală a gerunziului) (v. Niculescu 2013 și §§3.2; 3.3 infra)33. (59) a. a nuîl (mai) citiel b. nuîl (mai) citește el c. nul-a (mai) cititel Testele sintactice care indică deplasarea verbului la flexiune aplicate mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
flexionar IP; în §§3.2; 3.3 infra, vom arăta că gerunziul se deplasează în domeniul C, tranzitând însă domeniul flexionar; comportamentul gerunziului este important din două puncte de vedere: (i) verifică (alături de imperativul pozitiv și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
alături de imperativul pozitiv și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui grup al negației nu blochează deplasarea la C în ansamblu, ci, mai degrabă, distincția centru (afix: ne-) / grup (adverb plin: nu) este responsiblă de efectele de blocare care apar în propozițiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mai c. ASPcontinuativeP (încorporare prin adjuncție la stânga) qp VP ASPcontinuative' 4 qp mai+citește ASP0continuative .... VOICEP qp tVP VOICE' mai ... Ipoteza că adverbul mai se încorporează în structura verbului este validată prin aceea că, sub deplasare la C (diagnosticată prin encliză pronominală), adverbul mai se deplasează odată cu verbul: (83) Ioane,[mai citește]i-miti vreo două pagini și apoi poți să ieși afară. Deși la prima vedere, adjuncția advebului mai pare un fapt minor, aceasta este extrem de relevantă pentru a decide între

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nuîl voi vedea / nul-oi fi văzut e. săîl văd / să nu îl văd f. a-l vedea /a nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
f. a-l vedea /a nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare prezintă cliticul de acuzativ feminin de persoana a 3-a singular (o), care se encliticizează atunci când auxiliarul începe cu o vocală ((103a-c) vs (103d)); encliza lui o este determinată fonologic în acest caz (fiind o strategie de evitare a hiatului), deci nu prezintă un interes deosebit pentru sintaxa pronumelor clitice românești (103) a. ai citi-o / l-a citit b. ați văzut-o / l-ați

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care primesc clitice se proiectează doar atunci când găzduiesc material morfolexical. Structura domeniului flexionar incluzând și proiecțiile care acomodează clitice este așadar cea din (111): (111) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP Predicția acestei linii de analiză este că diviziunea procliză / encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului 57: procliza pronominală indică deplasarea verbului la flexiune (V-la-I), pe când encliza pronominală indică deplasarea verbului în domeniul complementizator (V-la-C). Relația dintre encliza pronominală și deplasarea verbului la C a fost subliniată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
așadar cea din (111): (111) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP Predicția acestei linii de analiză este că diviziunea procliză / encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului 57: procliza pronominală indică deplasarea verbului la flexiune (V-la-I), pe când encliza pronominală indică deplasarea verbului în domeniul complementizator (V-la-C). Relația dintre encliza pronominală și deplasarea verbului la C a fost subliniată în repetate rânduri (Rizzi și Roberts 1989; Dobrovie-Sorin 1994; Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Nicolae și Niculescu 2015; Hill și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Predicția acestei linii de analiză este că diviziunea procliză / encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului 57: procliza pronominală indică deplasarea verbului la flexiune (V-la-I), pe când encliza pronominală indică deplasarea verbului în domeniul complementizator (V-la-C). Relația dintre encliza pronominală și deplasarea verbului la C a fost subliniată în repetate rânduri (Rizzi și Roberts 1989; Dobrovie-Sorin 1994; Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Nicolae și Niculescu 2015; Hill și Alboiu 2016). (112) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP îl vădi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]