46 matches
-
elementelor de civilizație, a aspectelor sociale și spirituale, atent la amănunte semnificative, care vin să îi întărească o idee. Uneori utilizează metafora, găsește expresia sau propoziția memorabilă, textul său fiind mai totdeauna agreabil, stârnind interesul și curiozitatea. Nu cultivă nici encomionul, nici diatriba, ci doar observația lucidă, când și când ironică, nefiindu-i străine - e adevărat, ceva mai rar - admirația și entuziasmul. Două exemple sunt elocvente pentru capacitatea autorului de a caracteriza. Spaniolii sunt un „amestec de bigotism, pasiune și senzualitate
MIHAIL RALEA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Mihail_ralea.html [Corola-blog/BlogPost/366858_a_368187]
-
din ultimii zece ani. Al doilea lucru pe care doream să-l spun este că avem în față o carte care, din fericire - dacă îmi dați voie, domnule profesor -, reprezintă o marcă a generației noastre și reușește să nu facă encomionul perioadei de final a lui Dej și începutului de pseudoindependență ceaușistă. Știm foarte bine că mulți dintre analiștii perioadei suferă de boala comparatismului și este foarte simplu să crezi că, din 1990 încoace, România - care, desigur, a avut o politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice, Orfeu, Dedal, Ulisse et alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie materia unui volum: Laus Ptolemaei; un altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și primblă iar trăsura / prin turcitul București" (Doina Melodie fără sfârșit). Dacă în Rosarium prevalează dicțiunea megalinară, preasălvirea Madonei, în Doina prioritar e spectrul dispariției. La centenarul Doinei lui Eminescu (prilej de encomion), Cezar Ivănescu se înfățișa cu un serial. Modul lirico-epic al lui Arghezi vârstnic, "întors la brazdă" și autor de doine (Doină din frunză, Doină din fluier, Doină pe nai), e și modul cu alte particularități al lui Cezar Ivănescu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
without Premeditation & even against my Will. the Time it hâș taken în writing was thus renderd Non Existent. & an immense Poem Exists which seems to be the Labour of a long Life all producd without Labour or Study" (E: 728-29). Encomion-ul realizat în epistola secundă nu este exagerat în opinia autorului, fiindcă acesta pretinde că nu-și poate asuma paternitatea operei: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than the Secretary the Authors are
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
oricum să existe după trupul său și în acesta, nu înainte și independent de acesta, în timp ce situația Logosului este diferită, deoarece el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, subliniind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lîngă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopius ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-a păstrat nimic, și un Encomion al împăratului Anastasius; lui Procopius i-au fost atribuite și alte opere, însă nu sînt autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 (Catena in Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catenarii cf. G. Karo, I. Lietzmann, Catenarum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oricum să existe după trupul său și în acesta, nu înainte și independent de acesta, în timp ce situația Logosului este diferită pentru că el preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lângă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopios ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer din care nu s-a păstrat nimic și un Encomion al împăratului Anastasius; i-ar fi fost atribuite lui Procopios și alte opere, însă nu sunt autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 Catena în Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catene cfr. G. Karo - I. Lietzmann
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfatul nostru, iar pre mine mă ertați că nu voiu fi». Iar nărodul striga tot și zicea cătră dânsul: «Iată, nu va Dumnezeu să fie altul, nici noi, ce numai tu să fii noao domn»”. Pagina se încadrează apoi în encomion, acumulându-se și aglomerându-se ipostazele marelui voievod ctitor, autor și protector de faptă culturală. Generozitatea lui Neagoe Basarab față de lăcașele sfinte prilejuiește o recapitulatio spațial copleșitoare: „Să zicem depreună toate câte sînt în Evrota, în Trachiia, în Elada, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
cunoscător al limbilor slavonă, elină și neogreacă, știind ceva turcește și, poate, și vreo limbă modernă, a lăsat numeroase și amestecate scrieri, unele greu de identificat, cu profil istoric, filologic, literar și teologic. A întocmit planuri de reformă școlară, memorii, encomioane, discursuri patriotice sau funebre, manuale, o gramatică,versuri ocazionale și traduceri, ca Istoria bisericească după Meletie de Arta. Proiecta o istorie în grecește despre Țara Românească, din care au rămas un Poemation cu versuri despre originea românilor, o cronică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
cântă la mese“ sau „În cinstea celui ce gătește ospățul“. În general erau alcătuite În cinstea demnitarilor de stat și eclesiastici și erau cântate de psalți și protopsalți la Te-Deum, slujbe, mese, vizite și alte Împrejurări. Toate aceste imne, aclamații, encomioane, polihronii, aflate În manuscrise psaltice, alcătuiesc o parte din muzica de ceremonial de pe teritoriul țării noastre, necunoscute până acum. Prin toate aceste cântări s-a păstrat și În țările române muzica bizantină, care a suferit unele modificări ce constau În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
dintre scriitorii mari de astăzi... Adică, în felul lui, este, însă nu atît de mare cum l-au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la prea mult... Spun asta pentru că, bag samă, extrasul meu nu se prea potrivește cu o a 75-a (da?) aniversare a scriitorului. în el însuși luat, Radu Tudoran este îndeajuns de onorabil și poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu l-am scos dintr-un loc unde stătea înghesuit printre frate-su, Geo Bogza, Ion Marin Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Laurențiu Fulga și alții... Ca atare, nu mă supăr deloc dacă nu apare (ÎN ACEST
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
diferite, în toate piesele volumului. Totuși, următoarele cărți de versuri - Femeia în roz (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Tandrețea dintre noi (1999) - atestă o schimbare treptată a regimului. Căci, dacă inițial imaginarea femeii permitea când și când subminarea encomionului prin inserții sarcastice sau prozaice („E inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deplin coerentă și clară. În 1655 s-a întors la Leszno, unde îl aștepta un ultim dezastru. Suedezii au invadat Polonia, dar, în semn de respect față de Comenius și „frații boemieni”, protejează orașul Leszno de urgie. Comenius răspunde cu un encomion adresat regelui suedez Carol Gustav: Panegyricus Carolo Gustavo. Tonul era profetic și pansofic. Comenius se pozițona, din nou, ca reformator universal. Îi propunea monarhului invadator un proiect de „dreptate pentru Polonia, libertate pentru Biserica persecutată și pace pentru toate popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici nu mai voia să audă de „invizibili”. În 1654, Seth Ward a scris o lucrare în care îi disocia pe Bacon și Fludd, intitulată Vindiciae Academiarum. El îl certa furios pe John Webster care publicase, în același an, un encomion al celor doi gânditori, intitulat elegant Academiarum Examen (Examinarea academiilor). Din pana lui Ward se isca „răzbunarea academicienilor”. Cu ce fuseseră lezați? Ei bine, Ward ținea cu tot dinadinsul ca Bacon să fie considerat „dascălul filosofiei experimentale”, dar în nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse în seamă alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil de jenat atunci cînd își citește encomionul. Nu o dată, megalomania e nu numai antipatică, iritantă, ci și jalnică. Aceasta e senzația pe care am încercat-o, cu puține minute în urmă, citind ceea ce a spus Jean Genet, într un interviu din „L’Autre Journal” (18/1987), despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese cu „istoria” „până la al zecilea an den domnie” și voievodul a socotit că cele patruzeci și trei de capitole isprăvite pot fi date la lumină) este extrem de convingătoare. Encomionul consacrat lui Brâncoveanu propune cititorilor (și viitorimii) un model voievodal, un construct atent elaborat, atins de aripa perfecțiunii. Faptele selectate - tipăriturile, școala, lăcașul de cult - aparțin ctitoriei spirituale și se supun prestației spre „folosul de obște”. Calitățile incluse în obligatoriul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”). Cartea a scandalizat ori a entuziasmat precar și rapid mediile intelectuale, etichetele fiind negociate de regulă între termenii unei antiteze superficiale: encomion versus desființare. SCRIERI: Cerul văzut prin lentilă, cuvânt înainte Virgil Ierunca, București, 1995; Zbor în bătaia săgeții, București, 1995; Politice, București, 1996; ed. București, 1997; Omul recent, București, 2001. Traduceri: David Bohm, Plenitudinea lumii și ordinea ei, pref. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
extrage idei esențiale, înfățișate ca trepte ale devenirii sale. Același limbaj și aceeași modalitate metaforică, conferind în simplitatea lor o oarecare onestitate poeziei lui A., sunt transferate în volumul de poezii patriotice Metafora umană (1982), ce conține o serie de encomioane dedicate „gândirii ceaușine”, „strategului stelar” descins din „clocotul sângelui dac”. Antologia Stelăria (1997) îi cuprinde majoritatea versurilor, la care poetul adaugă producții de după 1989. SCRIERI: Ochi neînnoptat, București, 1971; Texte de ființă, București, 1974; Poeme, București, 1978; Stelăria, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii moderne abia în perioada elisabetană 19, în dramaturgia lui Thomas Kyd și, câțiva ani mai târziu, în cea a lui William Shakespeare, dar, mai ales, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
elementelor de civilizație, a aspectelor sociale și spirituale, atent la amănunte semnificative, care vin să îi întărească o idee. Uneori utilizează metafora, găsește expresia sau propoziția memorabilă, textul său fiind mai totdeauna agreabil, stârnind interesul și curiozitatea. Nu cultivă nici encomionul, nici diatriba, ci doar observația lucidă, când și când ironică, nefiindu-i străine - e adevărat, ceva mai rar - admirația și entuziasmul. Două exemple sunt elocvente pentru capacitatea autorului de a caracteriza. Spaniolii sunt un „amestec de bigotism, pasiune și senzualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]