50 matches
-
prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul iambic, întorcînd oarecum pe dos lumea tradițională a sonetului, înlocuită aici de cea a tristeții și a resemnării, proprie milioanelor de nedreptățiți ai sorții: Cu mîna stau la gură și tăcută, Desculță și cu părul sub basma. Nu te uita
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
puzderie de crini,/ Cum a făcut pe vremuri Sulamita.// îl poartă-n lume pașii cristalini,/ în umbra lor iubirea înflorit-a,/ Cu-această vină, tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcție pe endecasilab,/ M-au însoțit Petrarca și cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic și prea slab/ S-a dizolvat în strofa lui divină/ Și a zidit un înger de lumină." Fără acea mică lăbărțare într-un și cu copilăresc de răsfăț, sonetul
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
din trecutul imemorial, este reportajul versificat despre catastrofa din martie 1847, despre incendiul care a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De recentă origine italiană, exotic sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
la un deget l-a-nțepat"; Spun c-a fost odată un crai oarecare/ Ce avea din fire un nas foarte mare;/ El își vedea bine cusurul ce-l are,/ Dar tot gîndea cum că poate i să pare". Alteori, apelul la endecasilab oferă textului o sonoritate aparte: "O, răbdare sfîntă, baz mîntuitor,/ Liman de scăpare tu ești tutulor!/ Din copilărie tu mă-mbrățișași,/ La toată nevoia lupta-ți protejași". De obicei, o capodoperă cheamă pe alta. Aflat nu doar în deplinătatea mijloacelor
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
repete pe ei înșiși din anii de demult, maeștrii au reintrat în matca discursului elevat, cu un lexic specializat, inclusiv filosofic, revizitînd temele majore: Luzi, Caproni, Zanzotto, Franco Fortini ș.a. Generalizatul vers liber le-a făcut tot mai des loc endecasilabilor din metrica seculară, ba chiar și pretențioasele forme fixe. De data aceasta, ei au fost cei care i-au obligat să se convertească la poetica de spirit ales, pe unii dintre înflăcărații promotori ai transpunerii fruste: Lume dei tuoi misteri
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
cea virtuală, ca Valerio Magrelli (tot de formație filosofică, explorator al disoluției) sau doar secundîndu-ș i înclinațiile, ca Patrizia Cavalli, Antonella Anedda ș.a., cu un lirism de factură simbolică, sau Mario Benedetti, autor de versuri libere din care nu lipsesc endecasilabii. Ca în toate epocile, însă, situațiile au fost dintre cele mai diverse, iar cazurile atipice, deloc puține. Poate cel mai flagrant este al sicilianului Antonio Catalfamo. Nu altfel decît în trecut, culegerea lui Frammenti di memoria (Nicola Teti editore, Milano
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
de diferite una de alta, a comandat modelul prozodic profund. Kochanowski s-a atașat versului amplu de 13 silabe, un fel de alexandrin polonez cu rimă obligatoriu feminină: îl utilizează în majoritatea psalmilor săi. Uneori apelează la versul „nobil”, la endecasilab, ca o mărturie a trecerii sale prin lumea poeziei italiene (unii dintre cei mai reușiți psalmi vor fi traduși în endecasilab, precum Psalmii 2, 15, 16, 19, 20, 35 etc.). Preferința netă pentru metrii impari domină Psalterz Dawidowy, poate ca
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de alexandrin polonez cu rimă obligatoriu feminină: îl utilizează în majoritatea psalmilor săi. Uneori apelează la versul „nobil”, la endecasilab, ca o mărturie a trecerii sale prin lumea poeziei italiene (unii dintre cei mai reușiți psalmi vor fi traduși în endecasilab, precum Psalmii 2, 15, 16, 19, 20, 35 etc.). Preferința netă pentru metrii impari domină Psalterz Dawidowy, poate ca un reflex al tradiției poetice locale. în schimb, exact ca la Dosoftei, rimele se prezintă și la Kochanowski aproape întotdeauna împerecheate
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
se prezintă și la Kochanowski aproape întotdeauna împerecheate - semn al unei faze incipiente de poezie. Ceea ce găsim din belșug la Kochanowski și rareori la Dosoftei vor fi anumite fantezii prozodice purtînd marcă italiană ori franceză. Unii psalmi ai polonezului combină endecasilabul cu pentasilabul (vezi Psalmii 16, 28, 35), cu aceeași preferință pentru metrii imparisilabici. Alteori versul de bază, pe care l-am numit alexandrin polonez (de 13 silabe), alternează cu decasilabul, dar asemenea situații rămîn rare (Psalmul 38). Cum spuneam, rimele
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță la
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus, cine scrie eseuri despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de esență ultrarafinată, acei vicioși
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
a clasicului născut la Besançon. În România, în afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetiștii de anvergură ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” și Teodor Pâcă, ambii, din păcate, decedați prematur. Facilitatea cu care și unul și celălalt grifonau endecasilabul a dispărut de pe stadionul poeziei așa-zisă „fixă”. Ca să schimbăm un pic muzica acestui text și să-l ferim de diversele deviații posibile, mă întorc asupra mea și a sonetelor prin care am trecut. Semnalez că dintre toți prietenii apropiați
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
Yah!” Ecclesiastul este, fără comentarii, cea mai desăvârșită (sic!) transpunere în versuri a vorbelor (în proză) ale fiului lui David. Amplul poem respectă cotele biblice. Satisfacția și lamentația, înălțarea și căderea, optimismul și deznădejdea contrapunctează versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările, marile întrebări
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a clasicului născut la Besançon. În România, în afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetiștii de anvergură ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” și Teodor Pâcă, ambii, din păcate, decedați prematur. Facilitatea cu care și unul și celălalt grifonau endecasilabul a dispărut de pe stadionul poeziei așa-zisă „fixă”. Ca să schimbăm un pic muzica acestui text și să-l ferim de diversele deviații posibile, mă întorc asupra mea și a sonetelor prin care am trecut. Semnalez că dintre toți prietenii apropiați
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
versuri) 2. Rima trebuie să fie a-b-b-a (adica rimă îmbrățișată) la catrene, iar la terține poate fi a-b-c a-b-c sau a-a-b b-c-c sau altă formă. E cea mai simplă formulă. 3. Măsura trebuie să fie egală sau simetrică: decasilab sau endecasilab, adică versurile pot fi de 10 sau 11 silabe, chiar și de 12 (vers alexandrin). 4. Ritmul este unul din cele mai importante aspecte, și anume acesta trebuie să fie IAMBIC, e specific sonetului. Adică prima silabă este neaccentuată, iar
O PROVOCARE LITERARĂ ÎN MARGINEA SONETULUI de ALEXANDRINA CHELU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350521_a_351850]
-
toate cele 366 de iconosonete, dar și cu unele mici sau mai mari abateri de la normele obligatorii ale acestei specii literare care reclamă o formă fixă de creație. Așadar, T.R. realizează un adevărat tur de forță, respectând fără nicio excepție endecasilabul (versul de 11 silabe) sau folosind rima îmbrățișată în catrene, cu deosebirea că, în al doilea catren, rolurile se inversează, versurilor îmbrățișate revenindu-le obligația să îmbrățișeze. In felul acesta, el folosește în chip magistral, cum e și normal, doar
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Postului Paștilor. Acest imn are formă de acrostih și păstrează încă multe din caracteristicile imnurilor katà stichon precedente așa cum se vede din structura strofei sale: aceasta e compusă din cinci versuri ritmate, din care două sunt împărțite în doi endecasilabi urmați de un refren decasilabic; de cele mai multe ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul e narativ pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă în care densitatea expresiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
duminică a Postului Paștilui. Acest imn are formă de acrostih și păstrează multe din caracteristicile imnurilor katà stichon precedente, așa cum se vede din structura strofei sale: aceasta e compusă din cinci versuri ritmate, din care două sînt împărțite în doi endecasilabi urmați de un refren decasilabic; de cele mai multe ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul este narativ, pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă, în care densitatea expresiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
desăvârșirea meșteșugului versificării. Fără să experimenteze prea variate moduri prozodice, poetul le cultivă perseverent pe acelea în care se va exprima și în opera de maturitate. Preferința lui merge către versul iambic de paisprezece silabe, dar folosește destul de frecvent și endecasilabul, uneori alexandrinul, din când în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]