137 matches
-
voia să se răzbune pe răufăcător, dar nu alerga cu iuțeala cerbului”. Andrei Neagu redescoperă narațiunea de tip parabolic, fabula și fabulația, interesându-l nu atât morala (prezentă întotdeauna, dar implicită), cât înțelepciunea senină, arhetipul de gândire, întâmplările nefiind decât engrame ale acestui arhetip, o probă a labirintului, până la urmă. Pildele sunt uneori crude, alteori liliale, alteori un aliaj între cele două extreme (v. Cântul VI- povestea femeii și a bărbatului care și-au pierdut jumătatea și care se consolează reciproc
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/lucian_strochi_1488274260.html [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
independența internă. Termenul de reprezentare internă implică faptul că o astfel de definiție a memoriei conține două componente: expresia memorie la nivel comportamental sau conștient, si modificărilor pe baza neuronală fizică (Dudai 2007). Această din urmă este, de asemenea, numit engrama sau urme de memorie (Semon 1904). Unii neurologi și psihologi echivalează greșit conceptul de engrama și memorie, în linii mari unii concep toate efectele postume persistente ale experiențelor ca fiind memorie ; alții sunt împotriva acestei noțiuni că memoria nu ar
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
conține două componente: expresia memorie la nivel comportamental sau conștient, si modificărilor pe baza neuronală fizică (Dudai 2007). Această din urmă este, de asemenea, numit engrama sau urme de memorie (Semon 1904). Unii neurologi și psihologi echivalează greșit conceptul de engrama și memorie, în linii mari unii concep toate efectele postume persistente ale experiențelor ca fiind memorie ; alții sunt împotriva acestei noțiuni că memoria nu ar exista până când este descoperită în comportament sau gând. (Moscovitch 2007). O intrebare esențială în neuroștiințele
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
importante. Un capitol special în creația sa sunt Marinele, care îi permit artistului trecerea lentă spre nonfigurativ, într-o metaforă înghețată, din care triumfătoare e doar culoarea. Ultima sa perioadă, cea nonfigurativă, este și cea mai interesantă. „Plecând de la câteva engrame și dezvoltări fractalice, (îndeosebi crucea), Ioan Popei găsește rezolvări inteligente, suprafețele picturale cresc, autorul tinde spre monocromii, dovedind o deplină stăpânire a mijloacelor de expresie.”
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
Sayler a creat un repertoriu de elemente care carecterizeaza lucrările sale. Astfel, culoarea a revenit în pictură să, o dată cu ciclurile de lucrări „Painting Pieces”, Bivalences” și „Throw Pieces”. În anii '90 artistul a creat ciclurile „Bodies” și „Norigrame”, mai tarziu „Engrame” o suită de instalații concepute ca parte a arhitecturii urbane. În paralel, artistul a creat seria de instalații „Fugues” pentru spații interioare în muzee, clădiri monumentale, catedrale și galerii. Albertina, Wien Museum of Modern Art, New York City Birmingham Museum and
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
o revelație pentru credința lui: „O revelație în sensul că l-am auzit pe tata vorbindu-mi în timp ce eram în grădină într-o zi. Însă sunt absolut sigur că ceea ce am auzit ține de amintirile legate de tatăl meu. O engramă sau ceva din capul meu... Nu are de-a face cu Dumnezeu, ci de undeva de pe acolo își au obârșia zeii.” Pe 26 noiembrie 2008, Pratchett s-a întâlnit cu primul ministru Gordon Brown, cerându-i să suplimenteze fondurile pentru
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rotații libere etc.). Principalele strategii și direcții de acțiune vor urmări îmbunătățirea mobilității, a stabilității, a mobilității controlate și a abilităților motrice prin categorii diverse de exerciții adresate segmentelor și grupelor musculare interesate; b) terapii bazate pe inhibiție - urmăresc antrenarea engramelor motorii de la nivel central, coordonarea și precizia mișcărilor, îmbunătățirea vitezei și cursivității acestora prin intermediul activităților și exercițiilor destinate influențării proceselor de inhibiție a neuronilor motori care nu sunt implicați direct în efectuarea mișcării (se urmăresc astfel inhibarea impulsurilor corticale din
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
asupra coordonării. d) ”stările emoționale (chiar pozitive), stările de excitabilitate crescută (spontane sau induse prin drog)” scad de asemenea capacitatea de atenție sporită, analiză și decizie rapidă, cu efecte negative asupra coordonării. e) ”inactivitatea fizică, respectiv scăderea utilizării “zestrei” de engrame”. Acest factor este evident la sportivii care ies din forma sportivă, prin întreruperea antrenamentelor din motive personale, accidentări etc. După Sbenghe, patologia coordonării se instalează în cazul leziunilor cerebelului, care asigură controlul coordonării precum și ale sistemului extrapiramidal care influențează coordonarea
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
Sfârșitul, I, 251-256; Grigurcu, Idei, 27-36; Raicu, Structuri, 126-131; Săndulescu, Citind, 197-201; Tomuș, Răsfrângeri, 175-180; Felea, Secțiuni, 24-29; Nițescu, Repere, 16-20; Piru, Reflexe, 251-255; Barbu, O ist., 209-211; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 145-148, 192-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 203-216; Negoițescu, Engrame, 14-17; Oprea, Incidențe, 34-40; Ungheanu, Arhipelag, 321-331; Cioculescu, Itinerar, II, 382-388, III, 249-253, IV, 391-402; Balotă, Arte, 291-295; Mihăilescu, Conceptul, I, 404-411; Regman, Colocvial, 42-50; Serafim Duicu, Vladimir Streinu, Craiova, 1977; Martin, Identificări, 189-191; Valea, Oameni, 137-145; Dimisianu, Opinii, 184-188
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
135-137; Cesereanu, Ipostaze, 210-218; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 428-436; Ciobanu, Panoramic, 298-301; Piru, Varia, I, 470-473; Stănescu, Poeți și critici, 109-111; Vlad, Convergențe, 84-88; Grigurcu, Idei, 261-267; Raicu, Structuri, 298-302; Dimisianu, Valori, 9-13; Nițescu, Repere, 46-52; Negoițescu, Engrame, 237-240; Ungheanu, Arhipelag, 346-355; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 119-124; Ungureanu, La umbra cărților, 35-38; Cioculescu, Itinerar, II, 351-355; Cristea, Domeniul, 389-400; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 122-131; Iorgulescu, Al doilea rond, 134-141; Raicu, Critica, 446-457; Regman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Pagini, III, 34-36; Cristea, Un an, 106-111; Ilarie Hinoveanu, Convorbiri cu Ștefan Aug. Doinaș, Tudor Gheorghe, Mihnea Gheorghiu..., Craiova, 1974; Zalis, Tensiuni, 243-252; Ciobanu, Incursiuni, 52-67; Piru, Poezia, I, 304-315; Ungureanu, La umbra cărților, 149-155; Barbu, O ist., 169-175; Negoițescu, Engrame, 20-54; Fanache, Întâlniri, 24-28; Laurențiu, Eseuri, 84-93; Raicu, Critica, 218-224; Regman, Colocvial, 186-188; Ciobanu, Însemne, I, 169-199; Felea, Aspecte, I, 60-63, II, 39-41; Martin, Acolade, 99-105; Alexiu, Ideografii, 61-65; Manu, Eseu, 298-306; Baltag, Polemos, 167-172; Regman, Explorări, 61-72; Ciopraga, Ulysse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Nicolae Manolescu, Necesitatea criticii și critica necesară, RL, 1975, 34; Liviu Leonte, Posteritatea lui Lovinescu, CRC, 1975, 36; Gheorghe Grigurcu, „Confruntări în critica deceniilor IV-VII”, F, 1975, 9; Marcel Pop-Corniș, O panoramă a disputelor criticii postbelice, O, 1975, 46; Negoițescu, Engrame, 193-194; Virgil Nemoianu, „Confruntări în critica deceniilor IV-VII”. Lovinescu și critica de azi, ST, 1976, 10; Negoițescu, Analize, 251-255; Șerban Cioculescu, „Între Aristarc și bietul Ioanide”, FLC, 1978, 44; Mircea Iorgulescu, Locul lui G. Călinescu, RL, 1978, 47; Marian Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
Un roman al durerii, RP, 1937, 5 705; Gh. A. Harabagiu, Cu d-l M. Blecher, RRI, I, partea I, 371-377; Ieronim Șerbu, [„Inimi cicatrizate”], RVS, 1937, 3-4; Geo Bogza, Scrieri în proză, București, 1959, 411-414; Sebastian, Eseuri, 426-437; Negoițescu, Engrame, 119-139; Pillat, Mozaic, 105-124; I. Sârbu, M. Blecher și literatura experiențelor limită, CRC, 1970, 37; Georgeta Horodincă, Structuri libere, București, 1970, 41-80; Protopopescu, Volumul, 58-80; Crohmălniceanu, Literatura, I, 506-510; Hector Bianciotti, De-o parte și de alta a geamului, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
iar gândirea se realizează prin vorbire, prin cuvinte. Și-atunci, Cuvântul, nu e, oare, legătura dintre noi și lume, adică Dumnezeu? Iar cea mai frumoasă parte a limbajului e simbolul codificat în muzică, dans, poesie, delir, în vis. Codurile sunt engrame mnezice fără de care n-ar putea exista visul. Și nici poesia. Ceea ce este interesant este faptul că visul reprezintă o necesitate arhiprimitivă (dacă toate ființele îl au, și îl au în somn!), intermediară și trecătoare. Cifrul visului dispare după ce acesta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Doinaș, Poezie, 122-129; Caroian, Duelul, 23-27; Andriescu, Disocieri, 67-72; Raicu, Structuri, 236-241; Poantă, Modalități, 208-212; Oarcăsu, Destine, 109-113; Felea, Secțiuni, I, 137-139; Ciobanu, Critica, 58-64; Cristea, Un an, 89-97; Piru, Poezia, 335-346; Ungheanu, Arhipelag, 72-76; Barbu, O ist., 202-206; Negoițescu, Engrame, 55-71; Cristea, Domeniul, 96-97; Laurențiu, Eseuri, 61-69; Ștefănescu, Preludiu, 52-56; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 94-106; Manu, Eseu, 110-119; Raicu, Practica scrisului, 251-254; Grigurcu, Poeți, 335-343; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 63-74; Iorgulescu, Ceara, 143-146; Simion, Scriitori, III, 95-113; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
lipsite de conștiință sau a unei conștiințe lipsite de cunoaștere (în oricare din etapele ei de formare) este un act de gândire abstractă, ruptă de realitate. Creierul uman primește permanent informațiile venite din mediul înconjurător în starea veghe și din engrame intracerebrale în somn. Acest aflux de informații se înscrie pe dubla spirală "cunoaștere-conștientizare". Cunoașterea-conștiință poate fi exprimată prin viu grai sau în scris. Citirea sau auzul unor cuvinte lipsite de posibilitatea de a fi asociate cu ceva cunoscut (adică auzirea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
creierul "gânditor"), adică contactul cu mediul înconjurător. Omul nu vede, nu aude, nu miroase, nu gustă și nu palpează în somn, dar trăiește teama, frica, groaza, bucuria și plăcerea care sunt produsele engramatice (interioare) ale creierului imaginativ-emoțional provenit din propriile engrame. De aceea, în somn, omul are coșmaruri sau vise plăcute pe care și le amintește la trezire. În starea imaginativ-emoțională a somnului, dubla spirală cunoaștere-conștiință este în plină activitate. Creierul rămâne activ de la naștere la moarte, ca și inima, plămânii
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Ipoteza "activării - sinteză" (the activation-synthesis hypothesis) a lui Hobsen și McCarley (1977) dă o explicație plauzibilă a ciudățeniei visului, prin impulsurile venite în somnul REM din regiunea sistemului reticular activator ascendent al trunchiului cerebral (creierul "negânditor"). Aceste impulsuri scot din engramele memoriei ale hippocampusului imagini vizuale disparate care, asociate, creează ciudățenia visului. Acest fenomen, din punct de vedere electroencefalografic, se caracterizează prin apariția undelor ascuțite în zonele pontine, geniculate și occipitale, numite "ponto-geniculo-occipitale" (PGO). Schopenhauer (vezi Cap. II, nota 23 și
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
emoționalitatea și culoarea vie. Orbii din naștere sau cei care orbesc înaintea vârstei de 5 ani nu visează cu imagini vizuale, ci au vise sonore. Cei care orbesc după vârsta de 5 ani au avut capacitatea de a-și umple engramele memoriale cu imagini vizuale și au vise vizuale. În anul 2000 apare teoria că visul, ca produs secundar al somnului cu mișcări oculare rapide (REM), nu este atât de dezorganizat cum se susține (Revonsuo Antti). Forma și conținutul visului nu
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
pipăim, avem simțurile echilibrului magnetic și al temperaturii mediului exterior, inclusiv senzațiile provenite din mediul nostru intern. Toată această "furtună" de informații, permanente în starea de veghe, alimentează centrii nervoși ai creierului pentru ca, în somn, creierul să fie alimentat de engramele interioare ale creierului nostru asociativ. Aldous Huxley 29, în cartea sa Ușile percepției (The Doors of Perception), scrisă în 1954, descrie în detaliu experiența omului care consumă mescalină, un alcaloid cu efect psihogenic halucinator, capabil să scoată din engramele creierului
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de engramele interioare ale creierului nostru asociativ. Aldous Huxley 29, în cartea sa Ușile percepției (The Doors of Perception), scrisă în 1954, descrie în detaliu experiența omului care consumă mescalină, un alcaloid cu efect psihogenic halucinator, capabil să scoată din engramele creierului atât elemente "bune", cât și "rele". Această concepție diferă de concepția lui Sigmund Freud, care, în descrierea subconștientului, folosește ideea "cenzorului deghizat", cel care lasă să treacă numai engramele folositoare existenței și le elimină pe cele dăunătoare. Orarul veghe-somn
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
un alcaloid cu efect psihogenic halucinator, capabil să scoată din engramele creierului atât elemente "bune", cât și "rele". Această concepție diferă de concepția lui Sigmund Freud, care, în descrierea subconștientului, folosește ideea "cenzorului deghizat", cel care lasă să treacă numai engramele folositoare existenței și le elimină pe cele dăunătoare. Orarul veghe-somn este determinat de mișcarea de rotație a Pământului, supranumit orarul circadian, adică aproximativ 24 de ore sau, mai precis, 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
cadă, se trezește. La trezire descoperă că un tablou atârnat deasupra patului îi căzuse pe ceafă. Maury trage concluzia că, în fracțiunea de secundă care trecuse de la căderea tabloului până la trezire, avusese loc desfășurarea întregului vis, obținut din fragmentele de engrame ale memoriei. Istoria lui Maury rămâne o ipoteză, deoarece se poate ca visul să fi precedat căderea tabloului, deoarece în somnul REM timpul trece cu o altă viteză decât cel perceput în veghe. Joseph Takahashi 30 este un genetician preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
orb) stabilește diagnosticul de agnozie și indică locul leziunii. Orbul agnozic nu evită primejdia, neștiind că nu o vede; el nu se apără de nimic și este supus incontinuu riscurilor. N.G. continua să viseze în imagini, deoarece le înmagazinase în engrame înaintea accidentului vascular. Vuilleumier a demonstrat persistența activității analizatorului vizual primar la agnosticii vizuali, dovedind că leziunea se află în zonele asociative (Vuilleumier et. al, 2002). El dovedește că analizatorul primar nu este suficient pentru a determina agnozia vederii. Există
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]