12 matches
-
les structures imaginaires de la description linguistique à l'Âge classique (Honoré Champion, Paris, 2010). 19 Siouffi, Le génie de la langue française, p. 322. 20 Ibidem, p. 332. 21 Ibidem, p. 331. 22 De aceea mitologia geniului limbii franceze refuză explicit enjambamentul, figură considerată până în zilele noastre ca probă ultimă a versului, semnul a ceea ce îl distinge de proză (cf. Giorgio Agamben, Idée de la prose (1988), traducere de Gérard Macé, Christian Bourgois, Paris, 2006, pp. 21-24). 23 Siouffi, Le génie de la langue
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
au rolul de a pune în valoare versul final al unor poezii ce capătă greutate concluziva chiar datorită pauzei ce îl desparte de curgerea compactă a stihurilor precedente, ca o chiusa ad effetto. Asemenea predecesorului său Giacomo Leopardi, Quasimodo folosește enjambamentul frecvent și constant. Începând cu volumul Oboi scufundat recurenta acestei figuri de stil înregistrează o curbă ascendentă, devenind în postbelic unul din procedeele sale predilecte. Scindările grupurilor nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în respectivele contexte dihotomia soliditate / evanescenta se poate observa în măiestria cu care autorul a transformat la nivel figurativ cuvântul în piatră sau, dimpotrivă, în aer, vânt sau zăpadă. Jucându-se cu distanță și apropierea dintre vocabule, sicilianul a utilizat enjambamentul că figură de stil predilecta. Reperându-l și în versurile autorului romantic, unde este utilizat cu o frecvență deloc neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
separarea lor de context, prin eliminarea elementelor de legătură; absența articolului face ca substantivele să devină generice: tempo d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto / s'allarga per
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tematice ce stau sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi la zinc/ Pentru o cură,/ cu tură-n tinc/ tură de vură." Alteori sintaxa e atât de destructurată încât face dificilă percepția
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea sau Stephan Roii, Doinaș îmi suna ciudat, nelocalizabil. Priveam articulațiile poemelor lui, enjambamentele atât de stranii, structura enigmatic-butaforică a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă și ambiguă. Mi-era imposibil să-mi dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este cel ce repetă la nesfârșit, întotdeauna altfel, prima minune. Tot de la început, invocându-l pe Kafka în titlu, poetul pare a pune sub semnul hazardului atât procesul de creație, cât și viața, în general. Scrise în vers liber, prin enjambament, poemele din volum trădează, la nivelul conținutului, o tristețe irepresibilă a poetului determinată, în primul rând, de viețuirea într-o lume antinomică - la care face referire încă din cuvintele de la începutul cărții - ale cărei fațete sunt realul și visul: poemele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la Editura Tipo Moldova, Iași, 2011), cuprinde, așa cum se menționează în nota editorului de la început, texte din «recolta» a peste trei decenii de creație literară a poetului băcăuan, în care se îmbină poeme scrise în manieră modernistă, prin apelul la enjambament (unele par chiar reportaje al căror obiect este cotidianul în general: Doi căței, un poet și o statuie, A reveni la Paris etc.), cu altele, influențate de prozodia folclorică, de-a lungul cărora impresia de ansamblu este de unitate a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rămâne speranța: Desigur trebuie să fie undeva / o minuțiozitate afectuoasă / asemenea firelor de păr, / asemenea focului. // Materie rebelă, / dar structur-a nopții care Între tufe de cucută abia reuși / să fie altceva decât înțelepciunea. Din poezia lui Gh. Grigurcu, realizată prin enjambament, care permite reliefarea unor detalii, cărora poetul le asociază astfel sensuri speciale, motivul timpuluicarceră, prezent în toată marea creație a lumii, nu putea lipsi, de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poartă negru (Editura Eurostampa, Timișoara, 2012) sugerează, de la început, alternativa care i se oferă omului în relația cu Transcendentul: să creadă necondiționat, fără ezitări /tatonări sau să nu creadă. Scrise, în cea mai mare parte, în vers liber, adeseori prin enjambament, care permite evidențierea anumitor cuvinte, expresii ale unor trăiri emoționale intense, poemele lui Ticu Leontescu dezvăluie, la nivelul conținutului, un traiect ontologic prin care eul reface, într-un fel, drumul Golgotei, dar cu alte mijloace, „drumul” însuși având o altă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acela obiectiv, trecând de la contemplarea lumii dominate de culori la trăirea organică a acestora, fiindcă, acolo unde e prezent, eul liric mai întâi observă, meditează, iar apoi trăiește. Scrisă în cea mai mare parte în vers liber, prin apelul la enjambament, cartea are, astfel, haină modernă, dar conținutul e clasic, exprimând nevoia de armonie, seninătate, echilibru care transpare din imaginarul artistic, ilustrând un univers senzorial, care se oferă unei receptări sinestezice (Săratul adevăr al iluziilor / împărățind depărtări de albastru). Volumul are
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care adesea este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul, pentru că numai piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]