48 matches
-
din temelii și pînă-n raze sus, să ne despartă duhul, inima în veci de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Domnul Nost Iisus Hristos! II În întuneric și-n nimic, cînd „Fie!” rostitu-s-a și,-n chip de radiații, totul era, vibrînd, entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
la nimfe, ci în perfecțiunile vegetale - strugurii, coaja albă de mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel! Coborând din înălțimile unde cântă ciocârlia - manifestare a verii triumfătoare -, poetul îi acordă Liei perfecțiunea micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel! Coborând din înălțimile unde cântă ciocârlia - manifestare a verii triumfătoare -, poetul îi acordă Liei perfecțiunea micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu face să întinerească râul însuși! Căci apa e bătrână și
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de vin și înzestrate deopotrivă cu aplecare spre speculația fină, vinul se distinge prin cîteva trăsături aristocratice: mai întîi, vinul nu e rodul artificiului omenesc, meșterul lui suprem fiind deus sive natura. Ca expresie finală a fermentației pe bază de entelehii secrete, vinul e prelungirea miracolului lumii, de aici predilecția cu care e folosit în ceremonii religioase. Oricît de secularizată ar fi mintea românului, reminiscența ritualică a vinului nu i s-a șters din deprindere, dovadă sentimentul aparte cu care duce
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
într-un mecanism, cu eliminarea programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e opera de artă care slujește unui scop suprasensibil) e un fenomen care nu-și are scopul în sine (entelehia), în vreme ce organismul e acea stihie guvernată de o entelehie primordială. Un individ, o specie, o națiune sau un fir de iarbă sînt cu precădere organisme, adică entități însuflețite de o nexus finalis (cauză finală). Tendința științelor e de a explica
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e opera de artă care slujește unui scop suprasensibil) e un fenomen care nu-și are scopul în sine (entelehia), în vreme ce organismul e acea stihie guvernată de o entelehie primordială. Un individ, o specie, o națiune sau un fir de iarbă sînt cu precădere organisme, adică entități însuflețite de o nexus finalis (cauză finală). Tendința științelor e de a explica orice organism în termeni de mecanism, ignorînd finalitatea lui
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
invocarea inferiorului în raport cu superiorul: iubirea e chimism al creierului și moartea e stingerea aceluiași chimism, cum și metabolismul unui fir de iarbă se poate explica fără rest prin detalii biologice. Numai că, firul de iarbă e un organism a cărui entelehie știința nu o poate sesiza, și de aceea un Newton al firului de iarbă nu se va naște niciodată, întrucît fizica și, în genere, optica biologică nu are flerul spiritului din spatele firului de iarbă. Exemplul cu „Newton al firului de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
din materialul care vine dintr-o anumită epocă îmi aleg ceea ce îmi convine mie și nimic mai mult. Este adevărat că astăzi am avut la îndemână [e vorba de Toma de Aquino și Plethon - n.n.] pe Aristotel și am zis entelehie, și mâine voi avea la îndemână pe Bergson și zic elan vital. Și Aristotel putea foarte bine să facă filozofie întrebuințând cuvântul elan vital, și totuși aristotelismul nu se schimba, și Aristotel nu devenea bergsonist.“ Aceasta pentru că „a spune ceva
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lectură, una imediată, o lectură realizată cu sufletul. O lectură foarte asemănătoare cu audiția muzicală a unei Triosonate de Bach. Nu mă miră că dr. Kafka respingea muzica clasică. Două entități de același semn, două opere de aceeași natură, două entelehii din același regn se resping reciproc." (din capitolul Jurnalul taumaturgic. Post it- uri despre K) O lectură cu bunele și cu relele ei, dar, în orice caz, nu lipsită de virtuți empatice și de merite expresive. Pregătiți-vă, în schimb
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
cheia cu care se pot deschide toate broaștele, nu are pretenția de a formula o nouă concepție despre lume și nici măcar despre om, se ferește să elaboreze o terapeutică sau o filosofie". Pretenția structurii de a accede la "esență", la "entelehie" n-ar putea fi justificată, căci știința s-a dovedit perpetuu incapabilă a defini fenomenul "în sine" și totodată inaptă a elucida creația artistică. Formalizînd-o pe cea din urmă, dacă luăm în considerare structura drept un element al său, atunci
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
sieși suficient, neavînd nevoie de ipoteze preliminare pe care să-și sprijine curiozitatea. Lumea începe cu gîndirea lui, caz în care esențele sunt de găsit în cuvinte, logosul fiind un concept căruia îi poate găsi o puzderie de sinonime: Dumnezeu, entelehie, duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri și origini, de aceea e mereu în condiție seculară, asta însemnînd că, deși intuiește că ateismul în care se
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor și în caldarîmul străzilor, în nimfele izvoarelor și în driadele copacilor, și nici măcar un Socrate nu ar fi îndrăznit să susțină aberația unei lumi golite de entelehii. Pentru greci, destinul era o curgere implacabilă, supravegheată de zei vicleni și nemiloși, efortul lor nestînd în modificarea sensului de curgere a vieții, lucru de altfel imposibil, ci în sesizarea din timp a acestui sens, lucru pe care nu-l
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
să treci în eschive iuți, numai că la Papuc asemenea tertipuri de duplicitate nu sunt de găsit. De aceea, dacă nu l-aș fi întîlnit, nu aș fi priceput gradul de distorsiune istorică sub care stă azi Europa. Adept al entelehiilor organice, greco-catolicul se simte printre ai săi în biserica ortodoxă, ritualul romano-catolic părîndu-i-se de un formalism igienic și steril, fără virtuți mistice. Iubitor al lui Wagner, și-ar dori ca după moarte, în cele trei zile cuvenite priveghiului, în camera
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
a-și cultiva înclinația ducînd la neglijarea convențiilor. Artiștii nu au principii, sub imperiul unei ingratitudini care, conservîndu-le geniul, îi îndepărtează de oameni. Se înțelege că e vorba de indolența spiritului superior, care își sacrifică contemporanii în numele împlinirii unui dar. Entelehia artistică e mai puternică decît norma morală, și ar fi sinucidere crasă ca, în loc să se prefere pe sine, artistul ar da atenție societății. Ceva din aceste trăsături le regăsim la Erich Bergel, al cărui geniu s-a lovit de timpuriu
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
origine populară). Opusul dramei scenice e latența lirică a reveriei goale. Ce vede publicul la Bayreuth nu e un spectacol de artiști, ci un receptacul de mistere populare. Wagner e un creator cu totul „popular“, mizînd pe fenomenul originar al entelehiilor din firea poporului german, nici un compozitor neavînd o aversiune mai mare față de „drama muzicală“ decît autorul Walkiriilor. Premisa de bază a filosofiei lui Wagner se regăsește în Urphaenomen-ul lui Goethe, în acea viziune imanentistă potrivit căreia toate formele de cultură
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
și timpul rămîn orizonturile evidente ale lirismului, surprinse ca îmbinări polare sau despicări de obiect. Poezia Taniei trăiește, freamătă, fiindcă există un suflet generator corespondent, care se nuanțează de la o pagină la alta - sufletul poetei -, acel gen de unitate de entelehie, baza generatoare a unor perspective inedite, altele decît cele pe care ni le oferă poetica de azi. În analogie cu o veche concepție hegeliană, poeta nu mai are nicio putere asupra inspirației, ea este la dispoziția inspirației: „Împinsă de un
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
valoare estetică decât prin lupta cu materia în care se realizează. Forma concretă și coerentă a cărții este o obiectualizare a spiritualității literar-științifice, ea dezvoltând o imagine și nefiind o simplă materie ce a suportat amprenta unei imagini și o entelehie, ca noțiune indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. Faptul că acest roman-poem are o rimă în interiorul textului dinamizează acțiunea, printr-o incantație poematică, estetică și stilistică. Devenită obiect universal și “transubiectiv“, Creația se desprinde de Dumnezeu, autorul
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
să personifice Lumina-Spirit, definitiv separată de Materia-Haos-Întuneric (I-92: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din povești (...) Cât poți cu-a farmecului noapte (mistică) / să-ntuneci ochii mei pe veci” (orbul care transgresează în / prin Revelație, prin Femeia Sacră). Entelehia eminesciană a Femeii este subliniată și de puritatea absolută - vergină, adorată, icoana pururi verginei Marii. Puritatea e plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU SENSULUI Lui Eugen Jebeleanu ...și din lacrima rece se dă un sens poeziei; de-aceea încrede-te în izvorul afund, de fântână - și din piatră seaca se dă un sens ( matern ) entelehiei, de-aceea izbândește-o într-o mirare sfântă, de zână - ...și din arșiță neagră se dă un sens poeziei; de-aceea speră-n sămânță risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
furtună-n mâna dreaptă: În pumn e Fulgerarea-Faptă! * Albesc de har copacii-n munți Arhangheli fac - din spade - punți Din vizuini - spre Empireu E alfabet de Dumnezeu Păstori de raze - Miel de Foc Plauri de lumi fără soroc Zenituri și entelehii Asfixieri de elegii Logos Divin - Perfectă Rimă Spre epopee se înclină Și stele toate - fir cu fir Se-ntorc în inima-Potir * frânți în genunchi pe-un strop de rouă șoptim fețele lunii - două: căci între fulgere și beznă zării din
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
aceeași lume ca și omul". (p. 133). Cunoașterea și descifrarea misterului, la Blaga, se face prin metaforă. Deci, această cunoaștere nu este o cunoaștere conceptuală, ci o cunoaștere intuitivă, "intuiția neconceptualizabilă". Indiferent că centrul concepției se cheamă Brahman, Atman, ideea, entelehia sa, eul, voința etc. - scrie Blaga în "Trilogia culturii"- acest nucelu este o metaforă. "Metaforicul e foarte vădit înainte de toate în creația metafizică", aceasta tinde "spre revelarea misterului cosmic". Acest mister al cosmosului, al eternității îl găsim la Coșbuc care
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
conceptul "disorderly divine", dezordine divină, i.e. o ordine vie, fremătînd de viață cosmică. 92 (ÎI, 276) călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt: observăm germenii teleologiei de tip aristotelic la Blake: lucrurile avansează irezistibil spre scopul lor intern, prin forță "entelehiei", a principiului lor intern de perfecționare și relaționare intrași intersistemică perfectă. 93 (ÎI, 278) pe-o traiectorie mai joasă: Blake descrie oscilațiile planetelor/stelelor pe orbitele lor sistemice, înregistrînd puncte de "culminație"/maxim și de "declin"/minim față de poziția celorlalte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Leontie (în afară de Despre cele șapte); acesta ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leontie e în strânsă legătură cu antropologia sa. Respingând definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leontie consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar, o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și trup două substanțe complete; fiecare din ele este perfectă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]