161 matches
-
corectăte) •CMHO •PVM (+ RM) •EI în antecedente •indivizii cu abuz de droguri iv. Porți de intrare primare pentru germenii care provoacă endocardita pe valvă nativă dobândită în comunitate: •cavitatea bucală: Streptococcus viridans •tegumentar: stafilococi •tract gastrointestinal: Streptococcus bovis •tract genitourinar: enterococ •tract respirator superior: cocobacili gram-negativi pretențioși din grupul HACEK (Actinobacillus actinomycetemcomitans; Haemophilus spp; Eikenella corrodens; Cardiobacterium hominis; Kingella). Factori de risc sunt reprezentați de manevrele care permit intrarea agenților infecțioși(poarta de intrare): •manevre stomatologice •amigdalectomia, adenoidectomia •intervenții chirurgicale pe
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
sânge la pacienții cu periodontită. În plus, microorganismele orale pot fi răspândite de la un canal radicular infectat în fluxul de sânge în timpul și după terapia endodontică (Debelian GJ, 1995). Agentul patogen cel mai des întâlnit este streptococul viridans, urmat de enterococ. Limba este saburală prin alungirea anormală a papilelor linguale, albicioase, datorită unei masticații insuficiente, mai ales când starea generală este modificată. Este cunoscut că starea bacteriemică apare în 50-60% la cazurile cu intervenții stomatologice pe focare septice dentare. Acestea pot
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
5% dintre bolnavi) sau inflamația cerebrală difuză (la 0,9 -3,8% dintre bolnavi) (20). 24.2.2. Hemoculturile Streptococii și stafilococii sunt microorganismele cele mai frecvente implicate în EI a vârstnicilor, fiind întâlnite în peste 80% dintre cazuri (8) . Enterococii și streptococii din grupul D ( S. bovis) sunt frecvent implicați în etiologia EI comunitare la vârstnici, datorită frecvenței mai mari a afecțiunilor gastrointestinale și genito-urinare oculte (7). În formele de EI nozocomială scade prevalența stafilococului auriu și există o tendință
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
comunitare la vârstnici, datorită frecvenței mai mari a afecțiunilor gastrointestinale și genito-urinare oculte (7). În formele de EI nozocomială scade prevalența stafilococului auriu și există o tendință de creștere a infecției cu stafilococ coagulazo-negativ, cu stafilococ auriu meticilino-rezistent și cu enterococ (depistat recent ca germene responsabil de infecție la 51% dintre cazuri într -un studiu clinic) (21). Bacteriemia continuă și intensă este specifică EI, iar microorganismul responsabil pentru infecție poate fi detectat în 85% dintre cazuri dacă se fac 3 prelevări
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
la vârstnici (31,32). Într-un studiu care a inclus 557 de bolnavi cu EI, la 34% boala a fost asociată îngrijirilor medicale, 46% având forme non-nozocomiale (33). Germenii cei mai frecvenți au fost stafilococul auriu, mai ales meticilin-rezistent, și enterococul (34). Complicațiile EI - insuficiența cardiacă, evenimentele embolice severe, șocul septic sau complicațiile perianulare - reprezintă factori de prognostic nefavorabil la vârstnici (34). Insuficiența cardiacă este prezentă la peste jumătate dintre bolnavii cu EI, formele moderate sau severe reprezentând un predictor important
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
în special de rezistența germenilor la antibiotice, de valvele afectate (native sau proteze) și de tratamentul antibiotic anterior (2). Ca principii generale, tratamentul antimicrobian administrat empiric trebuie să fie activ pe stafilococ (sensibil sau rezistent la meticilină), streptococ și pe enterococ. La vârstnicii cu EI și scăderea funcției renale, administrarea pe termen lung a antibioticelor cu potențial nefrotoxic poate favoriza instalarea sau agravarea insuficienței renale. În EI pe valve native cu streptococi sensibili la peniciline, bolnavii vârstnici ar putea beneficia de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
insuficienței renale. În EI pe valve native cu streptococi sensibili la peniciline, bolnavii vârstnici ar putea beneficia de tratament cu beta-lactamine timp mai îndelungat, de 4 săptămâni, în loc de asocierea de aminoglicozide, pentru scăderea riscului de toxicitate renală. În EI cu enterococ, în care se impune asocierea unui aminoglicozid, este necesară supravegherea funcției renale și monitorizarea nivelului seric al aminoglicozidului. Administrarea antibioticelor nefrotoxice pe o perioadă de timp mai scurtă ar putea preveni insuficiența renală. Într-un studiu danez publicat recent, la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
un risc crescut de-a lungul vieții de contractare a endocarditei infecțioase. 6. Administrarea antibioticelor numai pentru prevenirea endocarditei nu este recomandată pentru pacienții care sunt supuși unor proceduri de tract genito-urinar sau gastro-intestinal. Totuși, dacă urina este colonizată cu enterococ, eradicarea acestuia este recomandată înainte de un procedeu urinar invaziv. 7. O doză unică de 2 g de amoxicilină administrată 30-60 de minute înainte de procedură, rămâne regimul de elecție (alergia la penicilină și incapacitatea de a lua medicație orală are alternative
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
există peste 1000 de serotipuri diferite, rezultate din combinarea a 148 serotipuri 0, a 49 tipuri H și 91 tipuri K); grupul bacililor Proteus (mai frecvenți: mirabilis, vulgaris, rettgeri, morganii, Providencia); bacilul piocianic; moraxele. În grupul cocilor gram-pozitiv, streptococul D (enterococ) și B sunt speciile cele mai frecvente; stafilococul auriu se întâlnește numai în cadrul unei infecții hematogene acute (pielonefrită, flegmon perinefretic). Este rar în cauză în infecțiile prin propagare canaliculară . Stafilococul alb, coagulazo-negativ, poate fi observat în infecțiile ascendente. Rareori, o
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
pentru hematurie. • Determinarea prezenței nitriților în urină reprezintă un test screening pentru bacteriurie. Această reacție se bazează pe capacitatea bacteriilor gram-negative de a transforma nitrații urinari în nitriți, reacție ce activează un cromogen. Reacții fals-negative se produc în infecțiile cu enterococi și alți germeni care nu produc nitriți în prezența acidului ascorbic. De asemenea, reacții fals-negative se constată în situațiile în care urina nu a fost reținută în vezica urinară suficient timp (minim 4 ore) pentru a permite transformarea unei cantități
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ceea ce înseamnă circa 10-14 zile, în total. în peritonitele cu S. aureus, Pseudomonas, asocieri de bacili Gramnegativi sau/și anaerobi, se recomandă un tratament de 21 zile. în peritonitele cu fungi, durata trebuie să fie de 28 zile. Peritonita cu enterococ se tratează cu ampicilină, eventual în asociere cu un aminoglicozid. în caz de rezistență la ampicilină se indică vancomicină sau clindamicină, iar în caz de rezistență la vancomicină, linezolid, sau quinupristin/dalfopristin (ultima nu este activă asupra Enterococcus faecalis). în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu ampicilină, eventual în asociere cu un aminoglicozid. în caz de rezistență la ampicilină se indică vancomicină sau clindamicină, iar în caz de rezistență la vancomicină, linezolid, sau quinupristin/dalfopristin (ultima nu este activă asupra Enterococcus faecalis). în peritonitele cu enterococi rezistenți la vancomicină, este de luat în considerare ablația cateterului de DP. Peritonita cu Staphylococcus aureus sensibil la meticilină se tratează cu o cefalosporină de generația I. Dacă după 24 - 48 ore răspunsul la tratament nu este satisfăcător, se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
epidermidis și bacilii gram negativi se administrează 3 doze de Cloxacilin asociat cu Gentamicină, Vancomicină sau Rifampicină; în ortopedie, pentru stafilococul epidermidis și aureus: 1-3 doze de cefalosporină cu spectru antistafilococic, asociată cu Gentamicină; în chirurgia esofago-gastrică pentru enterobacteriacee și enterococi, inclusiv streptococul viridans și anaerobi: 1-3 doze de cefalosporină de a doua generație și Metronidazol; în chirurgia biliară pentru enterobacteriacee și enterococi inclusiv Streptococcus fecalis o doză de cefalosporină de generația a doua sau Augmentin sau Netromicină; în chirurgia intestinului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
și aureus: 1-3 doze de cefalosporină cu spectru antistafilococic, asociată cu Gentamicină; în chirurgia esofago-gastrică pentru enterobacteriacee și enterococi, inclusiv streptococul viridans și anaerobi: 1-3 doze de cefalosporină de a doua generație și Metronidazol; în chirurgia biliară pentru enterobacteriacee și enterococi inclusiv Streptococcus fecalis o doză de cefalosporină de generația a doua sau Augmentin sau Netromicină; în chirurgia intestinului subțire pentru enterobacteriacee și anaerobi: 1-3 doze de cefalosporine de a doua generație și Metronidazol; în chirurgia apendiculo-colo-rectală pentru enterobacterii și anaerobi
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
după care bolnavul va sta culcat pe partea dreaptă, timp de 20-30 minute. Capitolul 8 ANGIOCOLITELE Sunt inflamații acute ale căilor biliare, din interiorul și din afara ficatului, ca urmare a unei toxiinfecții alimentare cu colibacili, stafilococi, streptococci, mai rar cu enterococi, Salmonella și germeni anaerobi. Pe cale netoxică, angiocolitele sunt provocate de alte boli ale organismului ca litiaza biliară, dischinezie biliară, cancerul căilor biliare, traumatisme (lovituri sau compresiuni locale), inflamații intestinale și pancreatice. Procesele inflamatorii ale căilor biliare pot fi acute și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
după care bolnavul va sta culcat pe partea dreaptă, timp de 20-30 minute. Capitolul 8 ANGIOCOLITELE Sunt inflamații acute ale căilor biliare, din interiorul și din afara ficatului, ca urmare a unei toxiinfecții alimentare cu colibacili, stafilococi, streptococci, mai rar cu enterococi, Salmonella și germeni anaerobi. Pe cale netoxică, angiocolitele sunt provocate de alte boli ale organismului ca litiaza biliară, dischinezie biliară, cancerul căilor biliare, traumatisme (lovituri sau compresiuni locale), inflamații intestinale și pancreatice. Procesele inflamatorii ale căilor biliare pot fi acute și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
împiedicând acțiunea β lactaminei (rezistența Enterobacteriaceaelor la unele cefalosporine, rezistența Pseudomonas aeruginosa la piperacilină). Alte mecanisme de rezistență sunt specifice anumitor clase de antibiotice. Rezistența la Vancomicină este transmisă genetic prin plasmide și transpozomi, alterând peretele petidoglicanic. Descrisă inițial la enterococi, rezistența la Vancomicină s-a extins și la stafilococi, prin intermediul genei vanA. Rezistența la aminoglicozide se manifestă prin intermediul unor enzime codate de plasmide, care inactivează antibioticul prin hidroxilare și scăzându-i afinitatea pentru ținta ribozomală. Un alt mecanism, identificat la
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
organismului față de toate clasele de microorganisme. Bacteriile gram-pozitive și gram-negative reprezintă 70% dintre etiologiile izolate, restul fiind fungi sau infecții asociate. Cele mai frecvente cauze de sepsis sunt infecțiile cu: bacili gram negativi (Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Haemophillus), coci gram pozitivi (stafilococi, enterococi, pneumococi și alți streptococi), germeni anaerobi, fungi. Riscul pentru diferite etiologii ale sepsisului variază în funcție de o serie de condiții favorizante. Sepsisul poate fi declanșat de o infecție generalizată sau localizată bronhopulmonară (40%), intra abdominală (30%) sau urinară (10%). Invazia microbilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
variază după poarta de intrare, după proveniența germenului (comunitar sau nozocomial), după terenul pe care se grefează, pe valve native sau proteze valvulare. Etiologia probabilă după poarta de intrare: Dentară: streptococi orali si negrupabili, HACEK* Cutanată: stafilococi Uro-genitală: BGN Digestivă: enterococi Cateter: stafilococi, BGN, fungi * HACEK: grup de bacterii gram negative cu creștere lentă, care aparțin florei normale, reprezentate de specii de Haemophillus, Actinobacillus, Cardiobacterium, Eikenella, Kingella. Patogenie Endocardul este o structură anatomică slab vascularizată. Germenii grefați pe leziunile endocardice sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
asepsie Supravegherea epidemiologică și microbiologică pentru depistarea precoce a infecției urinare nosocomiale. 15.5 Infecții nosocomiale chirurgicale (INC) Etiologia INC depinde de tipul intervenției chirurgicale: în chirurgia “curată”: Stafilococul auriu (40%), Stafilococul coagulazonegativ (10-30%) în chirurgia cu contaminare: E.coli, enterococi, enterobacterii, plurimicro-biană Factorii de risc pentru INC sunt: Endogeni: vârstele extreme, bolile asociate (diabet, neoplazii, SIDA), obezitatea, subnutriția, infecțiile sistemice Spitalizarea prelungită Tipul de intervenție chirurgicală, conform claselor de contaminare Altemeier Prevenirea INC se face prin măsuri specifice aplicate pre-
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
10]. Clasificarea prezentată, clasică a endocarditei în formele subacută, acută sau cronică nu mai este de actualitate. O nouă clasificare bazată pe recomandările ESC (European Society of Cradiology) [23] este prezentată în tabelul 9.6. AGENȚII ETIOLOGICI - streptococi - streptococ viridans, enterococ etc. - stafilococi; - bacili gram negativi - Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, bacterii din grupul HACEK; - fungi - Candida, Aspergillus; - infecții mixte; - endocardita cu hemoculturi negative [10]. FACTORII PREDISPOZANȚI Aproape toate bolile cardiace pot favoriza apariția endocarditei infecțioase. În 60-80% din cazuri este
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
timp de 4 zile sau mai puțin. CRITERII PENTRU DIAGNOSTICUL ENDOCARDITEI INFECȚIOASE [10, 20] Criterii majore Hemocultură pozitivă: - microorganisme tipice pentru endocardita infecțioasă din două hemoculturi separate: -streptococi viridans, streptococul bovis, grupul HACEK, sau -stafilococ auriu dobândit în comunitate sau enterococi, în absența unui focar primar sau - hemoculturi pozitive persistente, cu microorganisme obișnuite pentru endocardita infecțioasă din: -hemoculturi luate la distanță de 12 ore, sau -toate cele trei hemoculturi sau patru sau mai multe hemoculturi separate, cu prima și ultima recoltare
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Cloxacilina, Dicloxaciclina, Flucloxaciclina infecții cu stafilococi producători de penicilinază Carboxipeniciline Ticarcilina infecții cu Proteus, Enterobacter și Serratia Ureidopeniciline Azlocilina, Mezlocilina, Piperacilina infecții cu Ps. Aeruginosa și alți bacili gram negativi (Enterobacter, Serratia, Citrobacter, Proteus, Salmonella, E. coli), Bacteroides fragilis și enterococ PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 42 Combinații* cu inhibitori de βlactamaze Ac. Clavulanic, Sulbactam, Tazobactam infecții cu germeni secretori de βlactamaze; Penemi Ritipenem, Sulopenem, Arylpenem, Faropenem infecții cu majoritatea germenilor GP și GN, cu excepția Ps. Aeruginosa, stafilococ auriu meticilinorezistent
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 42 Combinații* cu inhibitori de βlactamaze Ac. Clavulanic, Sulbactam, Tazobactam infecții cu germeni secretori de βlactamaze; Penemi Ritipenem, Sulopenem, Arylpenem, Faropenem infecții cu majoritatea germenilor GP și GN, cu excepția Ps. Aeruginosa, stafilococ auriu meticilinorezistent și unii enterococi Carbapeneme Tienamicina, Ertapenem, Imipenem, Meropenem Infecții cu majoritatea bacteriilor, inclusiv cele secretoare de βlactamaze și pseudomonas; excepție Staph. metirezistenți și Enterococcus faecium Cefalosporine Carbacefeme ●generația I: Cefaclor, Cefadroxil ●generația II Cefuroxima, Cefotiam, Cefoxitina ●generația III Cefotaxima, Ceftriaxona Ceftazidima, Cefoperazona Moxalactam
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Proteus miriabilis ●“spectru ultra-larg” dar neomogen, în funcție de structura chimică: active pe CGP, CGN și enterobacterii, mai active pe pseudomonas, Acinetobacter și alți BGN aerobi, Bacteroides fragilis și pe alți anaerobi; Generația IV: infecții severe, cu spectru foarte larg, inclusiv majoritatea enterococilor ●infecții cu germeni GP și GN PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 43 Tribactami Sanfetrinem infecții severe cu bacterii GP și GN, anaerobe și aerobe, inclusiv pseudomonas. Glicopeptide Vancomicina, Teicoplanina infecți cu bacterii GP- streptococi aerobi și anaerobi, inclusiv majoritatea
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]