KorAP: Find »[drukola/base=entimemă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 >

49 matches

Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594

pot solidariza sau pe care o pot contesta. În teoretizarea lui Marc Angenot, retorica manifestului este o "retorică a continuității explicite", adică "ea întărește în enunț ceea ce, altundeva, ar putea fi presupus ori lăsat într-o stare latentă; ea articulează entimema în defavoarea toposului"163. În ipostaza unui discurs politico-ideologic, manifestul mizează, mai mult decât oriunde, pe o finalitate pragmatică, urmărind, la modul cel mai concret, influențarea atitudinii destinatarului. Trebuie semnalat faptul că, în această variantă, manifestul aparține, în marea majoritate a

by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728

sistematizarea argumentelor într-o manieră inteligibilă și persuasivă urmează, în adresa președintelui american, cu sfințenie, modelul aristotelian. Astfel, Hill reușește să identifice introducerea (exordium, lat./prooimio, gr.), narațiunea (narratio, lat./diegesis, gr.), argumentarea (confirmatio, lat./apodeixis sau pistis, gr.) - implicând entimeme cu caracter atât demonstrativ, cât și refutativ - și epilogul (peroratio, lat./ epilogos, gr.). Astfel, argumentează Hill, adresa lui Nixon demarează cu o introducere bazată pe o entimemă: "cei care decid în chestiuni legate de război și pace trebuie să știe

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
narațiunea (narratio, lat./diegesis, gr.), argumentarea (confirmatio, lat./apodeixis sau pistis, gr.) - implicând entimeme cu caracter atât demonstrativ, cât și refutativ - și epilogul (peroratio, lat./ epilogos, gr.). Astfel, argumentează Hill, adresa lui Nixon demarează cu o introducere bazată pe o entimemă: "cei care decid în chestiuni legate de război și pace trebuie să știe adevărul [...], iar concluzia implicată este că președintele va spune adevărul"226. Iată pasul, binevenit, al captării bunăvoinței (captatio benevolentiae, lat.) publicului. În rest, exordium-ul se concentrează, tradițional

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
textul discursului, mijloacele (logice, psihologice și caracteriologice) alese de Nixon în demersul său discursiv pentru a convinge, din ansamblul, desigur, al mijloacelor disponibile de persuadare. Astfel, în ce privește argumentarea logică, Hill remarcă, în textul adresei lui Nixon, apelul său masiv la entimeme, constitutive "corpului" argumentării, construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
adresei lui Nixon, apelul său masiv la entimeme, constitutive "corpului" argumentării, construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
ocazii (1954, 1968), cu siguranță că putem prezice, declară Nixon, că vor proceda absolut identic într-o situație similară viitoare. Prin urmare, premisa majoră ("viitorul va semăna cu trecutul"), trecută sub semnul tăcerii în discursul președintelui, legitimează argumentul logic al entimemei "retragerea imediată din Vietnam va duce la pierderea de vieți umane inocente". Ce poate fi mai dezastruos decât o astfel de consecință? Desigur, așa cum precizează Hill, mai există o entimemă strecurată subtil în chiar raționamentul pe care l-am parcurs

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
sub semnul tăcerii în discursul președintelui, legitimează argumentul logic al entimemei "retragerea imediată din Vietnam va duce la pierderea de vieți umane inocente". Ce poate fi mai dezastruos decât o astfel de consecință? Desigur, așa cum precizează Hill, mai există o entimemă strecurată subtil în chiar raționamentul pe care l-am parcurs, împreună, adineauri, una care, de această dată, este bazată pe apelul lui Nixon la valori: președintele presupune, în mod corect, că nimeni nu ar chestiona o premisă majoră care atestă

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
bazată pe apelul lui Nixon la valori: președintele presupune, în mod corect, că nimeni nu ar chestiona o premisă majoră care atestă că prezervarea vieții și a libertății umane constituie valori ale binelui care trebuie păstrate, și nu distruse. Astfel, entimema "preluarea controlului de către comuniști va conduce la pierderea de vieți și libertăți umane" se bazează, iarăși, pe o premisă majoră, pe care președintele, în aceeași măsură, o trece sub semnul tăcerii, nearticulând-o explicit. Forbes Hill se oprește un moment

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
libertatea", ca valori umane, se pretează la măsurare (pierderea de vieți și libertăți umane datorate războiului poate fi gândită ca surclasând piederile similare în contexte contrarii). Însă toate acestea nu fac decât să demonstreze, încă o dată, zice Hill, faptul că entimemele alese de Nixon ilustrează măiestria sa în folosirea argumentelor logice. O altă entimemă de care se folosește Nixon pentru a demonstra caracterul potențial dezastruos al primei alternative în partiția sa analitică a strategiilor menite să încheie războiul din Vietnam într-

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
umane datorate războiului poate fi gândită ca surclasând piederile similare în contexte contrarii). Însă toate acestea nu fac decât să demonstreze, încă o dată, zice Hill, faptul că entimemele alese de Nixon ilustrează măiestria sa în folosirea argumentelor logice. O altă entimemă de care se folosește Nixon pentru a demonstra caracterul potențial dezastruos al primei alternative în partiția sa analitică a strategiilor menite să încheie războiul din Vietnam într-o formulă optimă se bazează, precum cea dintâi, pe predicția potrivit căreia retragerea

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Pe de altă parte, notează Hill, promisiunea președintelui, potrivit căreia eforturile sale pe planul negocierii unui compromis nu vor înceta, oferă publicului oportunitatea, pentru care Nixon l-a pregătit deja, de a proceda la formularea propriului raționament prescurtat, a propriei entimeme: în fundalul conștiinței acestora s-a strecurat, deja, suficient de profund, predicția lui Nixon cum că viitorul va semăna trecutului, prin urmare, în baza dovezilor evidente, șansele președintelui de a ajunge la compromis pe calea negocierii par, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
bunuri (cum ar fi sentimentul de nevinovăție sau unitatea internă a țării, considerate bunuri secundare) și, firesc, mult înaintea încrederii acordate de aliați Statelor Unite, care, cum am văzut, a constituit valoarea de prezervat în raționamentele anterioare ale lui Richard Nixon. Entimema președintelui, în acest punct final al argumentării, strânge laolaltă achizițiile raționamentelor prealabile în încercarea de a stabili, cât se poate de tranșant, că fiecare dintre strategiile unu-trei implică, grație tuturor predicțiilor și în efortul de a prezerva toate valorile

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

unui locutor. De aici, se produce o departajare a punctelor de vedere practice și a experienței într-o simbioză în care domină cînd angajarea practică (empatia), cînd efectul (ecoul). V. actualizare, dialogism, etos. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN ENTIMEMĂ. În mod obișnuit, prin entimemă se denumește o specie a silogismului în care una din premise sau concluzia nu este exprimată explicit. Aceasta presupune că, în redarea cu mijloacele limbii, premisa respectivă sau concluzia este elidată și subînțeleasă, iar exprimarea

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
produce o departajare a punctelor de vedere practice și a experienței într-o simbioză în care domină cînd angajarea practică (empatia), cînd efectul (ecoul). V. actualizare, dialogism, etos. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN ENTIMEMĂ. În mod obișnuit, prin entimemă se denumește o specie a silogismului în care una din premise sau concluzia nu este exprimată explicit. Aceasta presupune că, în redarea cu mijloacele limbii, premisa respectivă sau concluzia este elidată și subînțeleasă, iar exprimarea este eliptică. Dacă, în mod

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
concluzia nu este exprimată explicit. Aceasta presupune că, în redarea cu mijloacele limbii, premisa respectivă sau concluzia este elidată și subînțeleasă, iar exprimarea este eliptică. Dacă, în mod obișnuit, silogismul conține trei elemente de bază, două premise și o concluzie, entimema are numai două elemente, existînd posibilitatea unor redări diferențiate sub aspectul enunțului. Astfel, un silogism are o înșiruire a componentelor de tipul: 1) toți oamenii sînt muritori, iar 2) poeții sînt oameni și, prin urmare, 3) poeții sînt muritori, în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
are numai două elemente, existînd posibilitatea unor redări diferențiate sub aspectul enunțului. Astfel, un silogism are o înșiruire a componentelor de tipul: 1) toți oamenii sînt muritori, iar 2) poeții sînt oameni și, prin urmare, 3) poeții sînt muritori, în vreme ce entimema se poate formula: 1) poeții sînt muritori, fiindcă 2) toți oamenii sînt muritori (cu lipsa premisei minore) sau 1) poeții sînt muritori, deoarece 2) ei sînt oameni (fără premisa majoră) ori 1) toți oamenii sînt muritori, iar 2) poeții sînt

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
sînt muritori (cu lipsa premisei minore) sau 1) poeții sînt muritori, deoarece 2) ei sînt oameni (fără premisa majoră) ori 1) toți oamenii sînt muritori, iar 2) poeții sînt (și ei) oameni (unde nu este prezentă concluzia). De fiecare dată, entimema presupune, prin urmare, existența unor judecăți subînțelese, iar subînțelegerea este o activitate a receptorului (interlocutorului) și este deseori orientată de starea lui sau de împrejurări. Din punctul de vedere al expresiei, entimema realizează o evidentă economie de mijloace lingvistice, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
unde nu este prezentă concluzia). De fiecare dată, entimema presupune, prin urmare, existența unor judecăți subînțelese, iar subînțelegerea este o activitate a receptorului (interlocutorului) și este deseori orientată de starea lui sau de împrejurări. Din punctul de vedere al expresiei, entimema realizează o evidentă economie de mijloace lingvistice, dar are forță sugestivă și întrunește importante valențe pragmatice. În acest caz, pentru a-i verifica întemeierea din punct de vedere logic, este necesară reconstituirea silogismului complet, recurgîndu-se astfel la inferențe care pot

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
în vreme ce, prin inferența mediată, se presupune un silogism propriu-zis, ale cărui elemente au fost reduse formal: toți copacii sînt plante, deci nici un copac nu este animal (de unde se presupune intermedierea judecății plantele nu sînt animale). În folosirea concretă a limbii, entimema se înscrie între mijloacele discursive bazate pe silogism, cînd unele elemente ale lui nu sînt exprimate ca atare, însă și atunci cînd silogismul este fondat pe elemente nesigure, dar probabile. Ca atare, atunci cînd se spune X este poet, există

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al dezvoltării: prin imaginație (prosopopeea, fabulația, rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489

fraze devine tema celei de a doua a cărei remă furnizează, la rîndul ei, tema frazei următoare. Cităm ca exemplu un text publicitar (analizat în detaliu în Adam 1990: 121-133) pe care-l redau aici sub forma sa autentică de entimemă (silogism incomplet): Schema 6 Tematizarea liniară este catalogată în retorică sub numele de anadiploză, figură sintactică a repetiției care se prezintă ca o reluare, la începutul unei unități sintactice (care poate fi și o frază), a elementului situat la sfîrșitul

by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591

prin sub-tematizare / 109 4. Text procedural sau descriere de acțiuni? / 111 5. Concluzie / 117 6. Exerciții de analiză secvențială / 118 Capitolul 4. Prototipul secvenței argumentative / 121 1. O schemă de susținere argumentativă a propozițiilor / 123 2. Schema inferențială, silogismul și entimema / 131 3. De la schema de susținere a propozițiilor la prototipul secvenței argumentative / 134 4. Analizele secvențiale / 138 4.1. Respingerea și elipsa concluziei-teză nouă / 138 4.2. Revenirea la un text publicitar: Mir Rose / 140 5. Exerciții de analiză secvențială

by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar, un punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel

by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel ne prezintă o primă definiție a silogismului: Silogismul este un raționament prin care, date fiind anumite premise, rezultă de aici, în mod necesar, o nouă propoziție prin simpla

by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
concluzii fie absurde, fie amuzante). Să reținem doar că structura silogismului corespunde schemei de bază: [premise (majore și minore)→ concluzie]. În raport cu această structură logică, gândită la modul puțin cam ideal și formal, discursul natural face însă apel mai degrabă la entimemă. La fel se întîmplă și în cele două exemple de texte publicitare, pe care le analizez, mai pe larg, în alte studii (1990: 121-133): (9) Toate virtuțile se află în flori Toate florile se află în miere. MIEREA TRUBERT (10

by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]