7,679 matches
-
apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea asumării postmodernității de către societatea românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc să le sistematizez și să le enunț doar: 1. Raportul dintre postmodernism (aflat în ofensivă creatoare, multiplicând deschiderile) și modernism (considerat epuizat, închis, aflat în defensivă și declin) evidențiază inevitabilitatea unei evoluții și ,imposibila întoarcere" (p. 55-64); 2. Raportul dintre postmodernismul românesc și cel occidental nu trebuie
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
bazeze pe sprijinul intelectual al unui doctrinar ori al unui filosof. Definiția pentru dezvoltarea durabilă pe care o propune raportul comisiei Brundtland era inspirată, cel puțin în intenție, de principiul echitații intergeneraționale, un principiu de justiție distributiva care a fost enunțat de filosoful american John Rawls (1921-2002). Dar, mai mult decât atât, comisia coordonată de Gro Harlem Brundtland a definit dezvoltarea durabilă drept o problemă cu obiective multiple, al cărei management cere să fie realizată o ‚performanță triplă’ (‚the triple bottom
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
Ecaterina Oproiu, Magda Mihăilescu... Ei erau colaboratorii revistei. Domnilor și doamnelor, am zis, nu dau pe nimeni afară, însă trebuie să vă adaptați zilei de azi. Cred că se uitau la mine ca la un gauleiter. În fața programului de adaptare enunțat de subsemnatul, Iosif Sava s-a dovedit cel mai recalcitrant. Ne-am și despărțit, domnul Sava spunându-mi că ne vom revedea când o să mă intereseze din nou marea cultură. Dinu Săraru s-a dovedit cel mai maleabil, producând atunci
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nu neapărat fericiți) ai unei posibile substituții esențiale: homo sapiens este tête-à-tête cu homo videns, și acesta din urmă e pe cale să ocupe, la modul copios, spațiul simbolic. [...] Speculând în marginea acestui amplu, valid și teribil silogism pe care îl enunță filosoful italian (și nu numai el), este firesc să ajungem la ideea că televiziunea, de unde, inițial și intențional, era un instrument/ mijloc de a face educație, astăzi, ea a ajuns o capcană înfricoșătoare. Cu alte cuvinte, nici vorbă ca ea
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
nu i se mai pare mentorului Junimii acceptabilă. Vă puteți închipui", spune Maiorescu, "că la auzul acestui fapt" - e vorba de numirea lui Colescu-Vartic , "care sânt convins că va părea monstruos oricărui membru din acest Senat, când îl aude acum enunțat de mine, cei patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d.
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
lume mai bună." Inutil să mai arătăm cât de asemănătoare este aici filosofia lui Socrate cu tot ce ne învață creștinismul... Și că Isus Cristos parcă ar fi fost un discipol al atenianului care, ca temă de bază a cunoașterii, enunța acel CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI... Care enunț reprezintă, și el, esența reformei creștine așa cum au făcut-o marii întemeietori de religii noi, în apusul Europei. Sunt primele semne ale Existențialismului, de aceeași sorginte vest-europeană... Curios, Tacit, în analele sale
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
geamuri sparte, luări spectaculoase de prizonieri, violuri (de corespondență, de intimitate, de spații), vendete. Sărbătorile nu vor calma întru nimic tensiunea, din simplul motiv că s-a mers prea departe. Dacă Iliescu nu va urmări punerea în practică a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva corupției) își pierde credibilitatea. în mod natural, Năstase A., proptit în corupție ca într-un toiag, va fi obligat să se opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă, simbolic intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți iudaice, înscrisă firesc în panteonul prezențelor feminine memorabile
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
balanței. Medierea creatoare a stilului indirect liber prilejuiește consemnarea cenușie, dar nu mai puțin simbolică - similară, întrucîtva, marilor ansambluri romanești - a unor secvențe burgheze din existența unei domnișoare complexate, fără ocupație, dar moștenitoare balzaciană de imobile oferite spre închiriere. Incipitul enunță plenar dominanta semantică și solicită imperativ o lectură psihanalitică: "...Cu toate astea, lîngă fereastră era mai cald decît în tot restul odăii. De cîte ori pleca de la geam, simțea răcoare, o înfiora și mirosea a zid"... Predestinată unei viețuiri vegetative
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu existența găștilor, grupurilor, grupulețelor și bisericuțelor, cu cine pe cine susține și de ce. Nu face teorii prea multe pe această temă, enunță datele, etichetează, amendează ce e de amendat și trece la analiza propriu-zisă (în care excelează, de altfel) a operei, fiind convins că ea trebuie să primeze. Rolul criticului este, în accepția lui Daniel Cristea Enache, acela de a se ascunde
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
cultură generală și prin educație plastică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în perimetrul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Galeria Sabina & Jean Negulescu. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește natura exprimării - elementele simboliste, citatele arheologice
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi scriitor, și sunt, cât de mult mi-ar plăcea ca viața să-mi fie redusă, prin grija unui biograf prieten și dezinvolt, la câteva plăceri, câteva inflexiuni, să le spunem biografeme
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
sfială că ele constituie un document al obsesiei românești." Virgil Ierunca nu pierde din vedere plenitudinea, noblețea muncii colaboratorilor și mai ales entuziasmul de a crea liber. Nu puteam scrie mai bine decât în România ci mai liber". Miracol dinamic enunțat cu aceeași autentică tensiune și de Constantin Amăriuței în intervenția lui, mărturie între muncă severă și prețuire afectuoasă: "Că destinul «Caetelor de Dor» interesează pe românii de astăzi, cel puțin ca o curiozitate, nu-i de mirare. Căci revista se
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
el însuși un provocator, cu sau fără voie, este un fapt discutabil. Dar mai îngrijorătoare pentru contextul dat este simultaneitatea scandalului literar cu un scandal politic. Jurgen Mollemann, vicepreședintele partidului liber-democrat care mai are la activul său cîteva gafe, a enunțat, referindu-se la antisemitism, cîteva opinii care au declanșat o dispută politică de proporții, reflectată și amplificată în și de mass-media. Între timp și aceasta s-a aplanat după ce Mollemann și-a cerut scuze, iar oameni politici, istorici, analiști și
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
într-o perioadă de interregn, nu s-au deranjat să-l ajute. Scenografia i-a fost încredințată unei studente la Arte vizuale, Marinela Asăvoaie, care, neavând bani la dispoziție, a încropit un decor ce nu face decât să contrazică ideea enunțată de text potrivit căreia ministrul Guéraud s-ar scălda într-un lux dobândit în urma unor afaceri oneroase. Niște elemente de mobilier așa cum poți vedea prin grădinițele de cartier sunt bunurile din "luxoasa" vilă a ministrului. Costumele, atunci când nu sunt absolut
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
a ajunge la vocea încărcată de îndemnuri a lui G. Călinescu însuși, orientându-l pe mai tânărul său confrate în sistematizarea propriilor sale "strategii". Eugen Simion numără șase. Și toate șase confirmă și pun în lumină stilul fundamental al biografiei, enunțat în Postfața ediției din 1938: "Nimic fictiv n-a intrat în țesătura acestei cărți și dacă ceva poate avea aerul unei literaturi, aceea nu este decât încercarea de a scoate din narațiune și analiză portretul lui Eminescu." În Postfața la
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
politica oficialității românești în domeniu, a voi și a reuși să-i convoci în jurul aceleiași mese la București pe cei patru valorează mai mult decît rezultatul tipărit al colocviului. Important e că purtătorul șatafetei între cei patru, Lucian Pintilie, îi enunță conținutul și știe cui să-l transmită. De la prima propoziție rostită într-un tîrziu în discuție, "spațiul în film" e pentru el cel din ipostaza formativă a filmului de debut al lui Ciulei: "Păi, în Erupția, terenul cu vulcani noroioși
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
într-o perioadă în care se caută febril o formulă poetică cât mai potrivită timpului. De aceea, cartea lui Iulian Tănase este interesantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând este și un fapt concret al simptomului deja enunțat și care poate prinde contur în anii ce urmează (în Occident, suprarealismul a supraviețuit în diferite forme, atingând chiar și o latură comercială de succes). Dar ce e cu adevărat important la acest volum este legat exclusiv de creația lui
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
critică asupra operei prozatorului ardelean. El demonstrează cu asupra de măsură existența unui nucleu dur al realismului rebrenian, dar și a unor elemente de modernitate care îi conferă viguroasa originalitate. Categorisirea romanelor lui Liviu Rebreanu în funcție de cele trei stiluri epice enunțate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe se dovedește și ea pe deplin profitabilă pentru a scoate în evidență diversitatea (contradictorie din punct de vedere axiologic) operei primului mare romancier român. Capitolele Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism sînt fundamentale
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
o formă convenabilă, dacă nu extraordinară - cu adaosul muzical al binecunoscutei bucăți Be happy. Celor cu zece-douăzeci de ani mai vârstnici decât mine, cărora toate acestea li se vor părea de domeniul purei frivolități le opun o zicală a Orientului, enunțând că „nimeni nu este atât de tânăr încât să nu poată muri mâine, nici atât de bătrân încât să nu poată trăi încă un an.” Dacă nici cea mai verificată dintre sapiențe nu-i convinge, îi socotesc pierduți. Așa că, recapitulând, pe
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
în palimpsest. Ce ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" - se întreabă, aparent retoric, Mihai Zamfir, pe ultima copertă a romanului său Fetița. Roman care, în spiritul noii poietici enunțate de autor, este o rescriere a capodoperei lui Vladimir Nabokov, Lolita. Trecerea de la gînd la faptă demonstrează că nu este vorba de întrebări retorice. Schițarea unor răspunsuri devine imperios necesară. Cred că rescrierea „în condiții românești" a capodoperelor literaturii universale
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
alături de Președintele Ion Iliescu am învățat că echilibrul, consensul și tactul trebuie să guverneze activitatea unui om politic. În plus, viața religioasă este prin definiție un domeniu unde statele moderne își declină competența, intervenind doar acolo unde cele câteva principii enunțate de poporul suveran în Parlament sunt șubrezite. Este, deci, un domeniu unde statul trebuie să fie discret, să acționeze nediscriminatoriu atât în beneficiul celor credincioși, cât și al celor necredincioși. În fruntea listei mele de priorități se află așadar, în
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
văzut: 1 oră din 32. Mai e un pic de umblat la noile programe, a căror noutate deja s-a perimat în așteptarea modei retro. Mai sînt niște retușuri de făcut la aprecierea muncii profesorilor - de pildă, după ideea deja enunțată de a le judeca performanțele acestora în funcție de performanțele elevilor lor, după binecunoscutul, vreme de decenii înduratul principiu „primești clase bune, ești profesor emerit”. Ar mai fi de făcut un pic de disciplină în rîndul experților educaționali - cei care se ocupă
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
care îi citiseră pe Arghezi, Blaga, Ion Barbu sau Bacovia, dar care la un moment dat au coborît ștacheta nepermis de mult. Cum se explică această capitulare de la normele estetice de către niște oameni care numai proști nu erau? Eugen Negrici enunță mai multe posibile cauze: teama de posibile incriminări în procese politice (dar nimeni nu îi putea obliga să scrie ceva), banii și privilegiile, naivitatea și buna credința, vanitatea, invidia scriitorilor tineri și a celor ignorați față de cei ce ocupaseră deja
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]