17 matches
-
ale acestora, dintre care cea mai cunoscută o reprezintă sistemul ptolemeic, formulat în secolul al II-lea, și care, deși astăzi este considerat incorect, calculează pozițiile corecte ale planetelor cu un grad moderat de precizie, deși cerința lui Ptolemeu ca toate epiciclurile să nu fie excentrice cauzează probleme inutile pentru mișcările lui Marte și, mai ales, ale lui Mercur. Ptolemeu însuși, în lucrarea sa "Almagest" arată că orice model pentru descrierea mișcării planetelor este doar o unealtă matematică, și că, de vreme ce nu
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
efect de paralaxă, ca și un obiect observat de cineva în trecere pe lângă el și care pare să se miște înapoi pe fundalul orizontului. Această problemă a fost rezolvată și în sistemul tychonic, geocentric; acesta din urmă, însă, deși elimina epiciclurile majore, păstra ca realitate fizică mișcările neregulate înainte și înapoi ale planetelor, pe care Kepler le-a caracterizat drept un „covrig”. Copernicus îl citează pe Aristarh într-un manuscris ne publicat din lucrarea "De revolutionibus" (care s-a păstrat), deci
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Toate celelalte corpuri cerești (Luna, Soarele, planetele, stelele) se mișcă pe traiectorii perfect circulare în jurul acestui corp central. Pentru a pune de acord acest sistem cu observațiile astronomice, a fost necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite "epicicluri", ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Copernic a recunoscut această contradicție, fapt care l-a dus la o reprezentare heliocentrică, în care planetele se învârtesc în jurul soarelui, dar tot pe
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
reprezenta mișcarea generală a Soarelui, Lunii și a planetelor în jurul zodiilor. Pentru a explica variațiile de viteză ale Soarelui și Lunii și regresia planetelor, ei au presupus că fiecare din aceste obiecte se rotește în jurul unui al doilea cerc numit epiciclu centrat pe circumferința celui dintâi. Au determinat pozițiile a aproximativ 1000 de stele de pe cer folosindu-se de această harta pentru a urmări mișcarea planetelor. Au creat mai multe cercuri concentrice, pământul fiind în centru, putând fi măsurată viteza soarelui
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
concentrice, pământul fiind în centru, putând fi măsurată viteza soarelui și a lunii. Pentru a explica variațiile periodice în viteza soarelui, a lunii, și ale altor corpuri cerești, a fost necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite epicicluri, ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Aceasta teorie este explicată de Ptolemeu în lucrarea sa, "Almagesti", ), tradusă în 1400 d.Ch. în latină. Scrierile sale au rămas până în secolul al XVII
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
pentru a răspunde printr-un baroc puțin verosimil la ceea ce rata în forma lui originală și simplă, va rămâne un handicap permanent al modelului ptolemaic până la abandonare. Modelul aristotelician este perfecționat de Iparh (Hiparh) și alții, care introduc modelul cu epicicluri; modelul la nevoie mărește numărul de sfere de rotație la mai mult de două pentru explicarea traiectoriei unui singur corp ceresc (la câte se limitase Aristotel), și a fost cunoscut pentru un mileniu și jumătate sub numele de ptolemeic, după
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
la câte se limitase Aristotel), și a fost cunoscut pentru un mileniu și jumătate sub numele de ptolemeic, după numele lui Ptolemeu, un autor scriind în secolul II e.n., care în "Megali Sintaxis" a sistematizat toată astronomia greacă, aplicând teoria epiciclurilor la toate planetele cunoscute, la Soare și la Lună (Encicl. Britannica). A făcut-o la timp, întrucât curând libertatea de a specula pe tema astrelor va fi drastic îngrădită de creștinismul ajuns religie de stat, interesul însuși pentru fizică migrând
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
cosmosului. Aceasta s-a dezvoltat pornind de la concepția aritotelică privind structura realității și de la clasificarea realizată acesteia în două lumi: lumea sublunară și lumea supralunară. La acestea se mai adaugă ideea perfecțiunii mișcării circulare, mișcare care va fi specifică pentru epiciclurile planetelor. Acesta este modelul la care s-a adaptat și dogma creștină. Geneza prin modalitatea de a descrie facerea lumii, separă Pământul de cer, ca lumi aproape egale, și ulterior pământul de apă. Nașterea plantelor, animalelor se realizează pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cerurilor. De aceea, cele 34 de sfere ale lui Calippos au fost conectate mecanic de Aristotel prin înserarea unui număr de sfere "neutralizatoare", care se roteau în sens invers față de sferele active, așezate între două cuiburi succesive. Sistemul epiciclic ptolemeic (epiciclul: rotirea unei planete într-un cerc care el însuși se rotește într-un alt cerc; ipoteza epiciclurilor încerca să explice comportamentul uneori bizar al planetelor pe bolta cerească) era singurul recunoscut de academii în vremea lui John Milton, de aceea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înserarea unui număr de sfere "neutralizatoare", care se roteau în sens invers față de sferele active, așezate între două cuiburi succesive. Sistemul epiciclic ptolemeic (epiciclul: rotirea unei planete într-un cerc care el însuși se rotește într-un alt cerc; ipoteza epiciclurilor încerca să explice comportamentul uneori bizar al planetelor pe bolta cerească) era singurul recunoscut de academii în vremea lui John Milton, de aceea Milton l-a luat în derîdere în Paradisul pierdut. Obsesia astronomilor privind orbitele circulare (sfere, roți sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dovedește a fi modelată după el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor sale, calculabile cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul simțea asupra sa privirile atente și perplexe ale tuturor. — Întrucât nu dorește răul, puterea lui Dumnezeu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fenomene. Cu oarecare bunăvoință, putem respinge unele dovezi pe care aceste exemple le oferă. Succesul ideilor timpurii și de pionierat ale lui Bohr despre atom a fost mereu unul mai degrabă modest, și același lucru e valabil și în cazul epiciclurilor lui Ptolemeu. În prezent, punctul nostru de vedere dă o descriere precisă a tuturor fenomenelor pe care aceste teorii mai primitive le pot descrie. Acest lucru nu mai este valabil pentru așa-numita teorie a electronului liber, care dă o
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
scrierile lui Apollonius și le-a aplicat în optică și în studiul oglinzilor parabolice. În 1606, a făcut observația genială (imposibilă fără funcția focală a vechii teorii) că orbitele planetelor ar trebui descrise ca elipse, și nu cu ajutorul cercurilor și epiciclurilor, așezând astfel principalul fundament la legea gravitației a lui Newton de mai târziu. Exemplul este oarecum extravagant, deoarece cele mai importante progrese în matematica pură așteaptă rareori 1800 de ani pentru aplicarea lor. Și totuși, în acest caz, putem spune
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cu Pământul în centru - era extrem de corect. Și extrem de complex, totuși. Planetele se învârtesc pe cer un an întreg, apoi se opresc, se întorc înapoi și o iau iar în galop înainte. Pentru a explica ciudatul lor comportament, Ptolemeu adăugase epicicluri orologiului său planetar: cerculețele din interiorul cercurilor mari, ce puteau explica mișcarea înapoi, sau retrogradă, a planetelor (Figura 19). Forța ideii lui Copernic a stat în simplitatea ei. În loc să plaseze Pământul în centrul unui univers plin cu epiciclurile unui supraîncărcat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ptolemeu adăugase epicicluri orologiului său planetar: cerculețele din interiorul cercurilor mari, ce puteau explica mișcarea înapoi, sau retrogradă, a planetelor (Figura 19). Forța ideii lui Copernic a stat în simplitatea ei. În loc să plaseze Pământul în centrul unui univers plin cu epiciclurile unui supraîncărcat mecanism de ceasornic, el și-a imaginat că Soarele se afla, de fapt, în centru și că planetele se roteau pe traiectorii circulare simple. Planetele lăsau impresia că se întorceau cu viteză înapoi pe măsură ce Pământul le depășea; nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ceasornic, el și-a imaginat că Soarele se afla, de fapt, în centru și că planetele se roteau pe traiectorii circulare simple. Planetele lăsau impresia că se întorceau cu viteză înapoi pe măsură ce Pământul le depășea; nu mai era nevoie de epicicluri. Deși sistemul lui Copernic nu corespundea în totalitate cu realitatea - orbitele circulare erau greșite, deși ideea heliocentrică era corectă -, el avea și avantajul de a fi mult mai simplu decât sistemul ptolemeic. Pământul se învârtea în jurul Soarelui. Terra non est
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu numai că și-a însușit informațiile oferite de altcineva; el și-a modificat datele pentru a le face să pară mai plauzibile și să-i argumenteze teoria că soarele se învîrtea în jurul pămîntului și că planetele se mișcau în epicicluri. Chiar după ce noțiunea de cercetare științifică dezinteresată a început să se impună în Occident, în secolul al XVII-lea, Robert Boyle se plîngea de "tertipurile frauduloase" ale cercetătorilor științifici, din care putea da "multe exemple" (Boyle 1744:205). Newton a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]