25 matches
-
Editura Palimpsest, București, 2009, p. 55 - 70), îndrăzneam următoarea afirmație de factură axiologică: „cantitatea de ființă absorbită în operă îi asigură acesteia trăinicie și valoare”. Zbuciumatele „prozoeseme” ale doamnei Maria Nițu (care dau prioritate ideilor, validate estetic, în detrimentul, asumat, al epicității și tipologiilor) îmi reconfirmă această veche și îndelung meditată convingere. Februarie, 2015 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Proza unei lumi intermediare / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
poetul încearcă să nu trădeze epicul, deși îl pastișează pulverizându- l și explorându-i structura; găsim secvențe și toposuri poetice cu titluri și desfășurări interne ce amintesc de „funcțiile“ proppiene sau bremondiene ale basmului sau de momentele îndeobște cunoscute ale epicității: [...] „Omorârea calului“ (în loc de alegerea calului năzdrăvan, moment epic de basm); „Descrierea lui A“ (în loc de cunoscuta invocație către muză); „Înaintare“ (un fel de plecarea eroului de acasă); „Schimbarea aerului“ (aluzie la transgresarea unei limite); „Ducerea“ (drumul epic, acel „și merse, și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
dinamice. De asemenea, el aprecia că „"Alina Mungiu-Pippidi, face literatură din tot ce știe, inclusiv din cunoștințele ei de medicină” și „nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent"”. Criticul de întâmpinare Costi Rogozanu era surprins de epicitatea redescoperită, o caracteristică rară în literatura postmodernă. El compara cartea cu "Numele trandafirului" al lui Umberto Eco, însă remarca lipsa ironiei superioare prezente la romancierul italian. În concluzie, Rogozanu scria: „” Anii de antrax sunt un ciclu de nouă articole publicate
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
ștergerea granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și cu instinct politic (sau, dimpotrivă, fără simț politic, dar având abilități de manipulare)? Sau de reginele-mame intrigante. Nu mai studiem istoria În acest caz? Ce facem cu aceste componente care fac parte dintr-un carnavalesc contextual și dintr-o epicitate pitorească ori picantă? Nu analizăm și partea aceasta a istoriei? Marius Jucan: Eu vorbesc de atitudinea scribului istoriei; Ovidiu ne-o arată În oglinzile acestui scrib. Ovidiu Pecican: Vreau să spun două vorbe referitor la o idee extrem de interesantă - mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și reciproc, e suficient ca Patul lui Procust, Ioana, Vestibul să fie supuse perspectivei mânuite în cel de-al treilea volum, pentru ca ele să-și reveleze atribute corintice. Ca și în cartea despre Sadoveanu, M. încearcă să imprime o anume epicitate obiectului, ca și discursului său, lăsându-se ispitit să construiască pornind de la relația roman-socialitate un scenariu istoric. Una dintre temele de meditație constantă este modul în care poate fi comentată literatura și, decurgând de aici, condiția istoriei literare și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
chiar dacă pentru intervalul 1699-1707 G. va scrie și o a doua redacție, revizuită, a unui șir întreg de capitole, numită de unii - fără temei - „istorie secretă”, poruncită de un Brâncoveanu care se certase cu unchii săi Cantacuzini. Pe fondul unei epicități generale, ce izvorăște din înseși faptele povestite, în cronică pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
unii - fără temei - „istorie secretă”, poruncită de un Brâncoveanu care se certase cu unchii săi Cantacuzini. Pe fondul unei epicități generale, ce izvorăște din înseși faptele povestite, în cronică pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
ciclu de opere. O alteritate crescândă, perfecționată, excesivă colorează acum tot mai intens manifestarea personajelor, depărtându-le de linearitatea tipologică sămănătoristă. În același timp, preocupat de interioritatea lor, autorul nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine sunt receptate de textele scrise sau revăzute în această perioadă și care vor intra în culegerile de nuvele editate până spre anul 1930 - Aranca, știma lacurilor (1927), Somnul (1927), Omul care și-a găsit umbra (1928
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și percepții extrasenzoriale, din care se modelează Luiza Textoris, unul dintre cele mai tulburătoare romane din ultima vreme. Scriindu-l, Corin Braga a exploatat intens acumulările sale din studiile din domeniul psihanalizei, aducând acum în țevile subțiri și fragile ale epicității stări și situații din zona informă și masivă, chiar strivitoare, a activităților misterioase desfășurate, cum spun statisticile biologilor, de cele nouă zecimi din creier de care nu prea avem habar. O modalitate de trage măcar cu ochiul în curtea virtualmente
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
unor opțiuni generice tranșante - între transpoziție și parodie să zicem - ar fi fost, din principiu, depășită că irelevantă. Comentariul Istoriei ieroglifice este unul din cazurile în care cartea lasă la vedere amprenta unei vîrste metodologice, conferind scrierii sale o anume epicitate. În fapt, elaborîndu-si migălos dizertația, Adriana Babeți a construit o structură tectonica, alcătuită din straturi ușor detectabile de către geologii hermeneuticii. Nu este nici pe departe un reproș, ba chiar dimpotrivă: o atare stare de fapt mai curînd îmbogățește textul critic
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
două cazuri verificabile: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť...", adică al lui Nae Ionescu preschimbat în erou romanesc. Acest "personaj" cu multiple virtualități epice și ideatice nu e, însă, lansat de Vinea. Figura fascinantă, aventuroasă și paradoxală a gînditorului căpătase deja epicitate datorită lui Mihail Sebastian, lui Mircea Eliade, lui Paul Sterian ori Georgetei Mircea Cancicov. Oricum, chiar și fără aportul lui Vinea, Dumitriu l-ar fi introdus pe Nae Ionescu în roman, căci, din felul cum rezumă biografia erotică a filosofului
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
e de recitit acest pasaj din Acvarium (Cronică, II, ed. 1956, pp. 380-381) în paralel cu cel din }intarul (Lunatecii, ed. de Opere, III, pp. 264-265) și de văzut cum, preluînd sugestia de la Vinea, Dumitriu speculează metafora revolverului, dînd o epicitate sîngeroasă finalului de capitol. În rest, personajul lui Vinea și cel al lui Dumitriu n-au nimic comun și evoluează în contexte diferite. Probabil că, dacă e să-i acordăm, lui Dumitriu, o circumstanță atenuantă, o putem afla chiar în
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
asigură specificitatea acestei construcții verbale reprezentate de roman, în raport cu alte construcții verbale? Există câteva elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin limbaj și nu alter-ego-uri ale autorului). Apoi, povestea, epicitatea, narațiunea, acțiunea, trama. În fine, întinderea, amplitudinea, complexitatea construcției. Și, desigur, implicit, dimensiunea temporală, prezența în paginile scrierii a unui pregnant sentiment al timpului. Ca într-o ecuație matematică precisă, aceste elemente trebuie avute în vedere sine qua non de
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
noi, șocante, ca niște citate etc., etc. Efectul asupra privitorului este extraordinar și creativitatea indusă este maximă. La fel poate să procedeze și romancierul. El poate folosi elementele sine qua non ale romanului pe care le aminteam mai înainte, personajele, epicitatea și celelalte, asamblându-le diferit, surprinzător și înnoitor pentru cititor. Și aș exemplifica tot cu o situație din arhitectură/ din construcții. Există clădiri istorice cărora li se salvează numai aparența: se păstrează zidurile exterioare valoroase și, înăuntru, spațiul de organizează
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde pe pagini bune avînd ambiția să decripteze și să interpreteze parodiile. Apoi cade în capcana epicității textului - încearcă să reconstituie firul. Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
noi grădina/ la bine și la rău, Marina". În centrul acestui mic univers spectacular tronează, evident, mult seducătorul Leonid Dimov. În calitate de protagonist, apare abordat pe două paliere. Mai întîi ca un personaj în carne și oase, id est într-o epicitate de spumoasă natură, funambul grav, "pieton al aerului", de-un haz echivoc, de-o dezabuzare petulantă, gata a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
verva cu care neliniștitul "optzecist" genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț. Cosovei tinde să se îndepărteze de colegii săi Florin
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Acesta este fundalul pe care se petrece povestea de dragoste, romanțioasă, naturistă și foarte artistic relatată. Radu Petrescu acordă un rol mai mare descripției de peisaje, cu funcție analitică (natura devine, la modul romantic, cel mai bun rezonator sufletesc), decât epicității și conflictelor. Pentru deprimatul Matei, abia ieșit din adolescență, luptând cu pustiul provincial și cu sentimentul zădărniciei, Dora este o idilă salvatoare, o rază de lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare că iubirea este singurul sens nobil al
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
culturalismul, curentele literare, ariile geografice), ierarhia valorilor, conceptualizarea, interpretările originale (incluzând revizuirile, afilierile, comparatismul intern etc.). Ion Rotaru scrie la modul universitar consacrat, sobru, obiectiv, trecând uneori prin episoade anecdotice, scrise cu sarcasm sau cu umor, atunci când ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de vedere e indubitabil unul tradiționalist, evident pe tot
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
mea./ și că lumea de-aici, cu pomii goi, cu amanți și cu stradă/ cădea și ea, tot într-un fulg de zăpadă.” (Ninge peste Gara de Nord). De observat, pe de o parte, întinderea poemului, iar pe de alta, rafinata lui epicitate. În majoritatea poeziilor din Totul, structura este poematică și prin aceea că fiecare text reprezintă un întreg, și prin aceea că e un parcurs epic (uneori dramatic) făcut. Versurile nu sînt gîndite întotdeauna cu rimă, iar cînd rima apare, ea
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
rău, toate sunt făcute să te doboare, nu există instituție, nu există forță publică, nu există regulă colectivă, nu există ideologie care să te slujească cu adevărat". Un asemenea "moment negru" nu ascunde însă, în generalizarea-i patetică, urmărirea unei epicități a inadvertențelor, a conflictelor umane. Candoarea, să spunem așa, a rejecției în bloc face loc unui spirit critic care se exercită nu doar, cum am văzut, în direcția decăderii obștești pe care au adus-o, chiar dacă sub aspecte diverse, comunismul
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
convinsă că acest lucru nu poate deranja decât dacă este perceput În chip fundamentalist. Ceea ce nădăjduiesc să nu se Întâmple. Mi-a plăcut Întotdeauna sfătoșenia cărților pe care le-am citit. Nu pentru presupusa Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea este cea care hrănește, excită, Înminunează, defulează sau, dimpotrivă, urgisește, culpabilizează, umilește etc. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de tot felul, care repetau până la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale muzica obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere, actul de necesitate primește acolada rațiunii.
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile din Semnul mirării pun în consonanță un material încă mai eterogen. Se întâlnesc în paginile cărții autori care cultivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]