114 matches
-
Cuvântului, exprimarea lui este caracteristică unui suflet sensibil, („The truth and the soul walk side by side”) care gândește direct („The words fall short”), este poezia unor ochi ce văd ascultând („Moaning is hidden everywhere”), este poezia unei plăceri aproape epicureice („To șip you meets the same destiny/ It is different from poison and honey/ If every șip is to be accompanied by a chew” - To Șip You). Timpul acestor versuri este un prezent al visului care trebuie simțit și trăit
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Muguras_maria_petrescu_mesu_muguras_maria_petrescu_1367567706.html [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
astfel încât fericirea la Bacovia "se adaugă"intențiilor și scopurilor omului - această atitudine resemnată față de fericire este implicată în conceptul grec de Tyche. (Aristotel - "Magna Moralia"). Tocmai acest argumentum ad absurdum duce spre două tipuri de hedonism: orientarea cirenică și orientarea epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
nefericirea generală. Acest hedonism a fost criticat de Hegel, deoarece este incapabil de a aplica fericirii categoria adevărului. Relativismul său profund nu constituie o eroare logică sau epistemologică în poezia lui Bacovia. Cel de-al doilea tip de hedonism, cel epicureic, reprezintă încercarea de diferențiere imanentă. Se menține ideea că plăcerea este bunul suprem, dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere "Adevărată". Dacă o să dăm crezare lui C. Bouson din " Teoria expresiei poetice"și ale promotorilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
heteronimi, personalități cu biografii și activități distincte; astfel, Pessoa a proiectat un imens scenariu - drama em gente -, în care evoluau nu personaje literare, ci oameni vii. Cei mai cunoscuți heteronimi sunt Alberto Caeiro - poetul naturii și teoreticianul „păgânismului“, Ricardo Reis - epicureicul -, Álvaro de Campos - modernistul - și Bernardo Soares, căruia Pessoa i-a atribuit Cartea neliniștirii (O Livro do Desassossego), primul volum din prezența serie de autor inițiată în 2009 de Editura Humanitas Fiction. Scriitorul moare la 30 noiembrie 1935, an în
„Vecin cu viața. Poezia ortonimă. 1911-1935” de Fernando Pessoa, o analiză subtilă și tragică a omului modern by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105435_a_106727]
-
fi cu noi până la sfârșitul veacului. După ce a postit în pustie patruzeci de zile și patruzeci de nopți, flamand, n-a acceptat ispita demonica să trăiască satul, fericit și mulțumit pînă la sfarsitul istoriei, pana cînd se termină sabatul, ospățul epicureic lumesc, carnavalul deșertăciunilor. Dacă Iisus este raspunsul la ispita demonica de a trăi doar cu pâine, care șanț atunci întrebările? Putem desigur să ne mulțumim doar cu pâine, dar pentru a trăi, pentru a avea în noi viața, avem nevoie
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1476369404.html [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
astfel încât fericirea la Bacovia "se adaugă" intențiilor și scopurilor omului - această atitudine resemnată față de fericire este implicată în conceptul grec de Tyche. (Aristotel - "Magna Moralia"). Tocmai acest argumentum ad absurdum duce spre două tipuri de hedonism: orientarea cirenică și orientarea epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia_0.html [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
nefericirea generală. Acest hedonism a fost criticat de Hegel, deoarece este incapabil de a aplica fericirii categoria adevărului. Relativismul său profund nu constituie o eroare logică sau epistemologică în poezia lui Bacovia. Cel de-al doilea tip de hedonism, cel epicureic, reprezintă încercarea de diferențiere imanentă. Se menține ideea că plăcerea este bunul suprem, dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere "Adevărată". Dacă o să dăm crezare lui C. Bouson din "Teoria expresiei poetice" și ale promotorilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia_0.html [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
și recomandând iubirea față de oricare alte ființe, a putut fi considerată de creștinism ca o doctrină precursoare. Astfel mila, datoria față de alții, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei și acțiunii morale, iar doctrina epicureică cu atacul ei contra zeilor și cu egoismul unei satisfacții strict individuale, a fost condamnată de creștinism. Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducătoare personalitate literară și politică a secolului de după Hristos, a influențat puternic scriitorii creștini ai sec. 16 și
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_lacomia_fara_de_sfiala.html [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
și recomandând iubirea față de oricare alte ființe, a putut fi considerată de creștinism ca o doctrină precursoare. Astfel mila, datoria față de alții, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei și acțiunii morale, iar doctrina epicureică cu atacul ei contra zeilor și cu egoismul unei satisfacții strict individuale, a fost condamnată de creștinism. Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducătoare personalitate literară și politică a secolului de după Hristos, a influențat puternic scriitorii creștini ai sec. 16 și
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_lacomia_fara_de_sfiala.html [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a-l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Destine_contemporane.html [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a-l scrie) și orientarea epicureica, cea care este încercarea de diferențiere imanenta (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetică receptării, ca cititorul de eseu nu este doar
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_a_cincea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar
Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul Italiei, au fost expropriate terenuri agricole pentru a împropietări pe veteranii bătăliei de la Filippi. Sub forma unui
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie; la fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea versurile de o manieră epicureică cu nuanțe senzoriale de culoare, sunet și tact. De asemenea, prin intermediul a ceea ce Dámaso Alonso, unul din criticii săi cei mai avizați, a numit eludări și aluzii, Góngora a transformat ultimele sale poezii într-un exercițiu de rezolvat de către mințile
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
operelor lui Platon, dealungul istoriei până în zilele noastre. La rândul său, Platon a creat o școală filosofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în special de stoicism. Propagarea creștinismului în lumea romană a marcat sfârșitul elenismului și a făcut trecerea către epoca medievală. Presocraticii sunt filosofii care au
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și împăratul Marc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, împreună cu elemente ale altor școli filosofice grecești, scrierile acestora caracterizându-se prin eclectism. Lucretius adoptă sistemul filosofic al lui Epicur, adaptându-l la concepția sa despre viață și la realitățile romane. Filosofia epicureică, concurând stoicismul și alte curente filosofice, a dobândit o largă circulație la romani, care, sătui de războaie și de frământările politice, își doreau o viață mai liniștită. Ca și Cicero, Lucretius are meritul de a fi contribuit la dezvoltarea și
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: «Oameni și javre». Arhi-îmbibat de întâmplări, scene tari, fizionomii picante, petreceri literar-politice, fost socialist în pantaloni scurți, dar trecut cu epicureică pocăință prin toate vămile resemnării ca și prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar», 2004). Însă de acum amintirile și figurile care-i populează foșnitor memoria și-au dat drumul de-a
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le utilizau, de altfel, crezându-le platoniciene, erau de fapt inautentice. Ei nici nu se fereau, în fapt, să apeleze chiar și la texte epicureice sau aristotelice. Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-au spus, la rândul lor, cuvântul. În concluzie, putem spune că neoplatonismul a fost o tradiție care se
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu cele religioase s-a lovit însă de contradicții și controverse alimentate de reticența implicită unui sistem religios care
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
una completă așa că arhivarul amestecă uneori politețea cu grosolănia, afișând o stare de risipă pe care o consideră a fi un semn al „boieriei”. Spre deosebire de lenea, apatia și blazarea boierimii, noua clasă socială se remarcă prin vitalitate și prin înclinația epicureică spre plăcerile vieții. Spre deosebire de modelele literare anterioare, Iancu Urmatecu își dorește doar schimbarea condiției sociale, urcarea câtorva trepte pe scara socială și nu ajungerea în vârful piramidei precum Rastignac sau Julien Sorel. Personajul este lipsit de schematism și de îngroșări
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
artiștilor români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
om și că individul niciodată nu trebuia să se simtă absolut singur. Cel mai puternic argument al ei a fost că sinuciderea era împotriva demnității morale a ființelor omenești, un argument opus în mod direct celui prezentat de stoici și epicureici, care erau de părere că suicidul ajuta la păstrarea demnității și respectului-de-sine. / Léon Meynard (1954), un filosof francez din secolul al XX-lea, argumenta în acest sens că suicidul era cauzat în principal de suferință și era în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fi satisfăcut cu emoțiile cele mai obișnuite și preconcepute; nici un fior, nici o tulburare, nu zic metafizică, dar barem de o sensibilitate cât de cât ieșită din comun; nici măcar hedonismul lui nu are o înțelepciune mai largă, un scepticism horațian sau epicureic ceva mai ridicat: nimic decât simțul comun cel mai mărginit (din care-și trage și umorul). Atât doar: din când în când, câte o undă de melancolie. Alecsandri a fost totuși contemporanul și chiar prietenul unor mari intelectuali, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]