112 matches
-
gîndirii sale artistice, un conflict foarte special, rece și seducător în același timp. Pictorul este, simultan, un spirit auster și voluptuos, un contemplativ sever al ritmurilor unei geometrii transcendente, evadate din grafica denotativă și îngropată în preistoria culorii, și un epicureic al tonului reținut, al exploziilor monocrome pe spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă, abil camuflată în hățișuri serialiste, și voluptățile sale cromatice sînt discret apărate de orice suspiciune a eșuării în sălbăticie. Nefiind un grafician prin
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
artiștilor români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
Pavel Șușară Apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
de înger și nu bărbat în toată firea. El simțea că locul lui era în atelier. Aici era în largul său și fericit cît încape. De sub mîinile lui se ivea o lume. Nu conta de fel nici ruperea de plăcerile epicureice ale celorlalți, nici istovirea ce-i îngreuna ciolanele. Trăia o stare de înălțare și mulțumire. Acest program l-a urmat netulburat și riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate prin fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și previzibili
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă uneori, ca la nenea Iancu cel paradigmatic, prin gestul de-a întoarce spatele sublimului natural ori arheologiei, în beneficiul șuetei de cafenea, boemei care e un mod de adaptare epicureic. Scriitorul se lasă în voia oțiului său, de factură urbană: „La Antalya, unde există unul dintre cele mai bogate muzee de arheologie din lume, poți sta așezat la o masă în grădina lui bînd bere sau cafea între coloane elenistice
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de senzualitate orientală, alta estetică, relevând un simț parodic activizat de o atitudine elegiacă". Cu poezia Elegia se deschide volumul de debut al lui Emil Brumaru, Versuri (1970). Aflăm, în această poezie, toate datele și trăsăturile acestui lirism de esență epicureică, în care apetența senzorială și dinamica languroasă a imaginilor se conjugă cu recursul la amintire, cu rememorarea candidă și gingașă. Apelul la senzații (vizuale, gustative, olfactive, tactile) traduce, în fond, nevoia de materialitate a eului liric. E vorba însă nu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
împletite cu un bagaj de informații intelectuale. La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
tenace cu melancoliile maturului. Tot un conflict, rafinat și seducător în aceeași măsură, administrează și Aureliu Răzvan Ionescu în pictură să. Asemenea Georgiei Lavric, el este, simultan, un spirit auster și voluptos, un contemplativ sever al ritmurilor geometriei și un epicureic al revărsărilor cromatice. Dar așa cum geometria este fie imponderabila, fie abil camuflata în hătișuri serialiste, si voluptățile sale cromatice sînt discret aparate de orice suspiciune de sălbăticie; după cum nu este un grafician prin incizia și prin claritatea desenului, pictorul nu
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
un personaj monden. Mi-e simpatic, dar nu pot să-l iau mereu chiar foarte în serios". Nu cumva asistăm aci la o derivă serioasă a disciplinei "ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
puțin autentic, conținând, în miezul sau, visul (ingenuu, fraged prin definitie) al realului pus în paranteză." Lucrarea ne ofera însă posibilitatea de a lua cunoștință și de un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut, de un teoretician disimulat în etern degustător epicureic al nectarului liric. S-a vorbit adeseori de absența unei construcții în scrierile criticului, de fragmentarist, de o situare în imediatul creației lirice, fără o perspectivă de ansamblu. Nimic mai departe de adevăr. Există în subtextul fiecărei analize planul unei
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
Niște intuitivi primitivi! Asta ca să nu vorbesc de lentoarea acestui Cătălin care, pe lângă încetineala lui de-a dreptul proverbială, de-ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ aparținător suburbiilor americane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește (cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din Nelson, Jill și Skeeter însuși. Tînărul traficant de droguri are umor și
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
artiștilor români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
călăuză sapiențială, trebuie ca în ea să fie latentă o virtute terapeutică, caz în care filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și al gînditorilor creștini: încercări bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită sub rigoarea unor reguli macre, pe care să
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
umană, poate avea efect asupra oricărui, ajutîndu-l să-și stăpînească patimile și să ia cele mai bune hotărîri. Într-un cuvînt, filosofia e terapie și totodată tehnică sapiențială. Tocmai de aceea școlile de gîndire asupra cărora se oprește Iftode - stoicii, epicureicii și filosofii creștini - propun rețete spirituale de îmbunătățire a existenței. Premisa e de ordin utopic: cine își schimbă viziunea își schimbă implicit modul de viață, așadar fiecare trăiește după ideile pe care le are în cap, caz în care e
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
filosofic. Lumea lui Homer și a lui Herder, a lui Kant și a lui Pascal, a devenit o lume de stafii în care tot mai puțini tineri se regăsesc. Căci idolii noilor generații sînt luați din lumea totemică a subculturii epicureice, nu din aerul sever al umanioarelor clasice. Atît cît se poate prevedea, viitorul va aparține unui kitsch generalizat în care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea scuipa pe efigiile
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
mai potrivește cu zilele noastre" și întărindu-și respingerea: "Aș zice că din dictonul horațian se hrănesc acum doar oportuniștii: ei știu să folosească momentul". Cu atît mai mult i se pare nepotrivit hedonismul, fie și măsurat cum e cel epicureic: "Nici în Ťgrădina lui Epicurť nu putem sta, în plăcere și înțelepciune, nici în sărbătoare, în consumul sărbătoresc al pîinii și vinului, nici într-o beție a simțurilor". Adăugînd că: "E obositor să cauți în fiecare moment ce e plăcut
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Adriana Cînța Cu referire la Kant, Goethe spunea odată că orice filosofie ar trebui să fie iubită și trăită dacă vrea să dobândească semnificație pentru viață. „[...] stoicul, platonicianul, epicureicul, fiecare, în propria sa manieră, trebuie să se împace cu lumea; aceasta este tocmai sarcina vieții de care nimeni nu este scutit, indiferent de școala căreia îi aparține. În ceea ce-i privește pe filosofi, ei nu pot să ne ofere
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei este, așadar, total diferit de acela al conceptului antic de epiméleia heautoû din diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
puțin intelectuală, percepută și la scriitorul francez Julien Grack, a cărui atracție spre ambianța dominată de miracol și mister este captata poetic. Actul propriu-zis de a compune ori măcar imagina le făcea să existe în ordinea unui gen de intelectualism epicureic, cum subliniază însuși autorul în Epilog (p. 99), întregind cartea în mod sugestiv. E un moment literar cu urmări răscolitoare în sufletele celor ce se vor aplecă asupra prezentului cuvânt, cu atat mai mult cu cât pășirea lui Artur Silveștri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lui Hogaș „dintr-un anonimat cvasitotal”, încercând să explice: „De va fi vreo fatalitate la mijloc, atunci nu știm dacă să o așezăm sub semnul simplei indiferențe față de propriul scris și al proverbialei tihne moldave, sub semnul unui dezinteres superior, epicureic, consecință, în realitate a unei conștințe artistice neviciate de tentația publicității (i se mai spune, acestei vocații, amatorism) sau, în fine, sub semnul unei parcimonii exagerate, al unei severități dublate de modestie, ambele duse la extrem.” (p.18) Scriitorii care
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]