65 matches
-
Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
pe care nu le poate reprima nici marea iubire pentru Nina: Niciodată nu mi-am dat seama de imensul rău pe care mi l-a făcut, și mie și operei mele, erosul, carnea, cu toate invitațiile lor la scepticism, la epicureism și jemenfichism. Atracția pentru o viață de plăceri " adică, pentru a preciza, o viață de aventuri erotice " m-a macerat incontinuu și foarte multe din tensiunile mele cele mai nobile au fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de-o vitalitate ce se prelungea pînă la apetența sa pentru bucatele bune, consumate cu poftă în porții repetate, pentru băuturile fine, îngurgitate în localurile în care cozeria sa infatigabilă se prelungea în ore nesfîrșite. Nefericirile nu i-au anulat epicureismul natural. Prin ființa lui Ovidiu Cotruș viața serba un triumf rar. Era un exemplar carismatic, care însă ne ducea gîndul la ceea ce n-a fost să fie, adică la anii săi irosiți, la opera sa sortită a rămîne incompletă. Aerul
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
dintre cei doi protagoniști, Seneca nu se poate plînge de lipsă de înrîurire asupra lui Lucilius, căci mai tînărul său amic nu îi este doar prieten, ci și discipol. Și cum în ultimii ani Lucilius începuse să se îndepărteze de epicureism - filozofia pe care o îmbrățișase în anii timpurii și de care acum, în anii corespondenței cu maestrul său, se lepădase cu totul -, Seneca (1-65 d. Hr. ) intră în pielea unui profesor de filozofie. Simte că prietenul lui are nevoie de
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
știu cine sunt, din ce fel de societate fac parte, ce precursori au etc. Numai pisica trăiește instalată exclusiv în prezent. Oamenii cuprind în raza conștiinței lor, în afară de prezent, și trecutul și viitorul (dacă, bineînțeles, nu se lasă animalizați de epicureismul vulgar și de cinismul lipsit de spirit pe care le practică în momentul de față o mare parte din societatea românească). Pe de altă parte, monografiile fiecărei localități (visul de altădată al lui Dimitrie Gusti), ilustrează (și generează) un fenomen
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar trebui înțeles... invers: "La un moment dat, Boffrand, strălucitul decorator al palatului Soubise, observa
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar trebui înțeles... invers: "La un moment dat, Boffrand, strălucitul decorator al palatului Soubise, observa
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
cu excepția Alexandrei Ciocârlie, nu-l prea văd reliefat în critica de astăzi. E tonifiant să vezi cum, recitind Minima moralia a lui Andrei Pleșu, Antonio Patraș nu acceptă toate supozițiile eseistului, verificân-du-le prin lectura "hulitului" Aristotel. O altă "reabilitare", a epicureismului, apare, sprijinită pe textele originare, atunci când logica demonstrației o cere. În cele mai multe cazuri, autorul nu speculează aceste avantaje tactice, trecând pur și simplu mai departe. Analistul este foarte îndrăgostit de textele pe care le citește; și aproape deloc de cel
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
și mînile au mai puțin de lucrat". Te potriveai de minune întru aceasta cu Vasile Alecsandri, de care te va apropia cu dreptate criticul G. Ibrăileanu: "Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii; ș...ț același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat". La Alecsandri, în spațiul familiar al Mirceștilor, vînătoarea se preface într-un prilej de reverii inofensive: Pe colnic, în zarea luncii, un plop mare se ridică, Cu-a
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
Nici nu-și pune mâna la ochi, ca să creadă orbește, dar nici nu e ateu pe de-a-ntregul, adică să se lase mângâiat pe creștet de demonii cu barbă din tablouri. Starea lui e de molcomeală ecumenică, un soi de epicureism asemănător cu fantasticul național, generatorul unui patriotism vijelios: „maică, mulți te-au dușmănit!... mai că-mi vine-a crede”. În rest, le face cu migală pe toate cele trecute în fișa postului: botezuri, mese rotunde, căsătorii, vernisaje, sfeștanii, înmormântări, grand
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa o poftă de boierie senzorială, de tihnă, colportaj și taclale, de cumințenie și drăcărie, de înțelepciune și ghidușie totodată”) sunt mostre care acoperă integral conceptul. De fapt, cam mult spus concept. E doar
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Stelaru, Angela Marinescu sau Ileana Mălăncioiu). Fără ca poetul să fie cumva un dogmatic, relația lui Mureșan cu lumea e intermediată de o întreagă gamă de armonii culturale având ca fundal spiritul Greciei Antice. Nu e vorba numaidecât de o școală: epicureismul și stoicismul stau, aici, cu lejeritate alături, pe când arta sofisticii îi este întotdeauna la îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele Anna de Noailles (n. Brâncoveanu), Hélène Caraman- Chimay, Winnaretta
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
datarea și cronologizarea apariției acestei suite de eseuri, în presa de profil (radio difuzate sau încă inedite), volumul se deschide cu titlul „Universul lui Bergson”, în care se sintetizează trăsăturile gândirii filosofului francez. Astfel, intuiționismul, accentul pus pe trăirile subiective, epicureismul, văzut ca o justă reglementare a plăcerilor sufletului este o replica dată lui Descartes, care punea accent pe supremația rațiunii, sunt câteva din particularitățile filosofiei bergsoniene. De observat că în literatura română, Camil Petrescu este un adept al intuiționismului bergsonian
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
morală și o excelentă dispoziție morală nu poate privi decât ceva ce este excelent. Însă excelentul este media între exces și lipsă. Amândouă extremele ne fac tot atât de condamnabili și păcătuim printr-unul și prin altul ... ” Vreau să amintesc și de Epicureism, curent filozofic preferat și răspândit în societatea romană târzie, doctrina morală a lui Epicur (n. 341 î. H.) și a discipolilor săi, constituită din logică, fizică și morală, bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. Această doctrină învăța
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
morală și o excelentă dispoziție morală nu poate privi decât ceva ce este excelent. Însă excelentul este media între exces și lipsă. Amândouă extremele ne fac tot atât de condamnabili și păcătuim printr-unul și prin altul ... ” Vreau să amintesc și de Epicureism, curent filozofic preferat și răspândit în societatea romană târzie, doctrina morală a lui Epicur (n. 341 î. H.) și a discipolilor săi, constituită din logică, fizică și morală, bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. Această doctrină învăța
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
era o sfidare a suferinței, fără să fie o rezolvare a ei. Cinicul nu aducea o soluție umanității îndurerate, ci se însingura, se impunea printr-un prestigiu de orgoliu și de dispreț față de ceilalți. Nici o soluție. Pe de altă parte, epicureismul, pe care vulgul îl înțelege greșit ca pe o petrecere continuă pentru a evita suferința, era un sistem de purificare prin plăcere, până se ajungea la ataraxia lui Epicur, care însemna o evaziune în fața suferinței și care trebuia să ducă
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
despre ea totuși nu s-a spus pe deplin adevărul și în diverse zone s-au petrecut năpaste ai căror supraviețuitori mai au câte ceva de zis. Teohar Mihadaș ori Virgil Ierunca angaja în pagini, realități ale închisorilor comuniste, de un epicureism macabru al terorii, Ion R. Popa, mărturii de un absurd comic și adiacente celulelor, mai precis, din beciurile caselor, unde se mai făceau anchete, sau din camera de arest, a postului comunal de miliție: „Vică (sanitarul, n.n.) a început să
Ion R. Popa: Plăcerea de a redescoperi apusul vremurilor. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339491_a_340820]
-
despre ea totuși nu s-a spus pe deplin adevărul și în diverse zone s-au petrecut năpaste ai căror supraviețuitori mai au câte ceva de zis. Teohar Mihadaș ori Virgil Ierunca angaja în pagini, realități ale închisorilor comuniste, de un epicureism macabru al terorii, Ion R. Popa, mărturii de un absurd comic și adiacente celulelor, mai precis, din beciurile caselor, unde se mai făceau anchete, sau din camera de arest, a postului comunal de miliție: „Vică (sanitarul, n.n.) a început să
Ion R. Popa: În umbra oțetarului (roman). Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339508_a_340837]
-
era o sfidare a suferinței, fără să fie o rezolvare a ei. Cinicul nu aducea o soluție umanității îndurerate, ci se însingura, se impunea printr-un prestigiu de orgoliu și de dispreț față de ceilalți. Nici o soluție. Pe de altă parte, epicureismul, pe care vulgul îl înțelege greșit ca pe o petrecere continuă pentru a evita suferința, era un sistem de purificare prin plăcere, până se ajungea la ataraxia lui Epicur, care însemna o evaziune în fața suferinței și care trebuia să ducă
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar pasiuni. Și-i imaginează pe câțiva dandy sau avant-dandy celebri: Alcibiade mort de dragul animalelor, cu precădere câini, Bolingbroke
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Horatiu în versurile sale este aceeași ce se găsește în cărțile sacre ale ovreilor cunoscute sub numele de Cărțile înțelepciunei. Toate acestea autorul caută să le demonstreze prin numeroase citate. Afară d-asta el află o trăsătură curat iudaică în epicureismul și humorul lui Horatiu și sub acest raport compară pe poetul roman cu Heinrich Heine. Într-o satiră a lui, Horatiu zice: "Credat Judaeus Apella " și autorul broșurei susține că Apela nu e altceva decât Abeles. La aceasta un glumeț
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din deceniul anterior își leapădă bucuros armura donquijotismului lucid în favoarea unui nedisimulat epicureism al lecturii. Ce îl interesează nu este să facă o istorie a jurnalului intim (deși o astfel de schiță există în carte) și nici un tratat despre literatura biografică, ci să încerce o definire în etape a jurnalului și, în fine
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
intervenția statului, iar în numărul în care publicația sucomba din lipsă de suport financiar, pateticul text Faceți din virtute o voluptate aprigă, ca un viciu. Fiți egoiști dar nu fiți proști, cu o teză paradoxală, care descrie maximalismul moral ca epicureism: „Societatea, statul nu pot să aibă la bază decât principiul armoniei intereselor unor egoiști inteligenți și senzuali, oameni care gustă beția de a fi cinstit, de a fi inteligent, de a fi brav”. Prima pagină a revistei conținea și o
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]