628 matches
-
cu apă rece: privite dinspre Occident, umanioarele românești nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din Germania îi pomenești de Noica, te va privi cu îngăduință, așa cum un om sprijinit pe secole de tradiție filozofică se uită la un epigon căruia i-a intrat în cap că poate da germanilor lecții despre Kant. E ca și cum un intelectual din Paraguay, mînuind o aproximativă limbă românească, ar veni să ne explice subtilitățile limbajului lui Noica. Și totuși, germanul, deși nu a auzit
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă pe alocuri un romantism tenebros. în schimb, clasicul Costache Negruzzi a știut ,să renunțe la nuvela senzațional-romanțioasă și să păstreze din romantism doar câteva procente menite a-i doza dominanta clasică spre a o face mai vie, mai colorată
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
de “branduri”? Sunt de acord că activismul dumneavoastră “a l’americaine” poate fi interesant și folositor în România (nu mai e demult interesant și folositor în America). Dar hai, lasati-o cu “brendul” dacă sunteți om serios, nu un narcisit epigon că majoritatea vedetelor culturale și artistice din această țară... Și nu va mai ascundeți după recunoașterea propriei condiții: “sunt un produs antipatic al societății de consum”, e un truc ieftin. Sunteți tânăr, mai aveți o șansă să gândiți cu adevarat
Bunul gust al normalitatii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82980_a_84305]
-
post-totalitari, trans-totalitari sau supratotalitari, care confundă la greu, marxismul cu social-democrația și istoria cu un joc pe calculator? Ai uitat de milioanele de marxiști care proslăveau totalitarismul în numele credinței nestrămutate în Marx? Ai uitat de Sartre și de nostalgicii lui epigoni care și azi dorm cu portretele lui Marx și Lenin îngemănate, deasupra capetelor!? Ce te face să crezi că marxismul nu stă mai mult în ei decît în tine și-n duzină de naivi care-ți împărtășesc crezul? 4.“Comunismul
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
ar fi dat o uliță prost pavată. împreună cu Lunca Siretului și Peneș Curcanul intră în ghidul Bucureștilor strada Vasile Alecsandri. Oricum, mai puține onoruri decît în viață. Eminescu are o stradă lungă, fără vecinătăți literare, deși în București există strada Epigonilor și strada Floare Albastră, străduța Ipotești precum și, pentru sentimentali, intrarea Veronica Micle. Creangă nu are stradă în București, ca un moldovean ce se află, în schimb bănățeanul Slavici, da, o străduță și o alee Păcală, care poate intra tot în
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
dezintegrării și a fugii baroce, sînt preluate de Ioana Panaitescu într-o perspectivă în care nici epigonismul, nici aluzia și nici decupajul cultural, sub formă de citat, nu pot fi invocate pînă la capăt. Prea lucidă pentru a fi doar epigon, prea responsabilă pentru a face doar un exercițiu ludic și prea încrezătoare în harul fondator al imaginii spre a lăsa loc ironiei și scepticismului postmodern, artista face, cumva, o încercare serioasă de autocunoaștere și de autodescripție. Ea încercă o apropiere
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
pomenire cezarpetresciană rămîne Sadoveanu. Încarcerat pe viață și pe posteritate în formule critice generatoare de disconfort în ierarhizarea valorilor interbelice, Cezar Petrescu este nevoit să-și încadreze uriașa Cronică românească a secolului XX în grila strîmtă a rezistentelor etichetări: "întîrziat epigon al semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Deopotrivă de odioși, dictatorii comuniști au mizat mereu pe fanatizarea unor populații cărora le promiteau o viață mai bună și respectarea drepturilor fundamentale. Ei aparțin epocii noastre într-o măsură mai mare decît dictatorii fasciști, care par, ei, mai degrabă epigoni ai tiranilor din vechea Romă decît contemporani cu mișcările pentru drepturile omului, pentru libertăți sindicale ori de opinie. Stalin e, nici vorbă, mai modern decît Trujillo. Această modernitate, în care cărțile cele mai urîte s-au jucat cu respectarea, fie
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul unui comentariu mai vechi închinat temei în cauză: "Termenul însuși, ca și cel de «postimpresionism», este stîngaci și evocă activitatea unui grup de epigoni întîrziați, sugerînd mai puțin o nouă direcție viguroasă sau chiar interesantă (...), cît mai degrabă sfîrșitul decepționant al unei piese după un act excepțional". Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa buclucașul postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
o repare. Ceea ce dl George nu pare a fi înțeles din editorialul cu pricina este că exact aceasta este lectura nouă propusă și anume greutatea de a-l mai citi pe autorul lui Popa Man altfel decît ca pe un epigon paradoxal, adică al unor scriitori pe care i-a precedat și influențat. l De la Iași ne sosește o agreabilă publicație concepută și scrisă integral de elevi și care se intitulează, cum altfel, Pupăza din tei. Vom spicui de la rubrica Perle
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
românești, promovând un singur nume, al lui N. Davidescu, uitând parcă de Lovinescu. Mai interesante sunt opiniile lui din articolele-eseu în care analizează literatura și cultura română ca fenomen, terenul preferat fiind cel al mișcării moderniste. Ironizează deopotrivă detractorii și epigonii perseverenți ai dadaismului, condamnă excesele literaturii de idei căzută în ariditatea abstracției, promovează arta lui Marcel Iancu, a lui Victor Brauner sau a lui H. Maxy. Mai rezervat în intervalul 1920-1923, Vinea se implică mai mult începând cu 1924 în
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
-i face nici o concesie. Dar Șerban Foarță este el însuși ( și dorește să apară astfel, accentuîndu-și anume trăsături, grimîndu-se în acest scop, ba uneori chiar deghizîndu-se) un "dimovian" ( acesta e al doilea palier al producței în cauză). Nu, Doamne ferește, un epigon, ci o structură congeneră. Ca și autorul celor 7 poeme, d-sa luptă cu imaginața-i debordantă ce nu se îndură a se opri niciodată și nicăieri, spre a-i oferi o coerență, spre a-i impune un desen. Prin definițe
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
deposedat pe Agârbiceanu de toată seva nouă și viguroasă a prozei sale de început. La o scară mai mică, un lucru similar s-a petrecut cu Samson Bodnărescu, pe care nu-l mai putem citi altfel decît ca pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste, Eminescu era încă acela de dinainte de 1870, un emul zglobiu al lui Alecsandri și Bolintineanu. Iată două cazuri de epigonism paradoxal. Neșansa lui Agârbiceanu nu se oprește aici. Întîia parte
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
lui Vadim, devenită „patroană" de gazetă Revendicându-se exclusiv de la imaginea și nerușinarea părintească, ei vor da vina pentru indubitabilul eșec pe dușmanii legiune, desigur ai „marelor oameni". Nici pomeneală: va fi vorba doar de clasica prăbușire a unor bieți epigoni din raiul în care-au fost înghesuiți abuziv, prin decizia unor Zeus de carton, incapabili să depășească epoca de glorie când obținerea unei butelii de aragaz echivala isprăvile lui {tefan cel Mare și Mihai Viteazul. Ca și în trecut, Adrian
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
vreme colindând pădurile Tîmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie și se consideră foarte bogat. Poetul, care a avut un pretimpuriu sentiment al morții, exprimat frecvent în corespondența sa
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
înseamnă nimic. Mai mult, formula neo-modernismului abstract al autorului celor 11 elegii e cumva fragilă și pare să nu se preteze la o folosință îndelungată. Cine încearcă să scrie ca Nichita va scrie automat prost. Fiecare mare poet are un epigon care, mai mult sau mai puțin, a făcut carieră de raftul doi sau trei. În cazul lui Nichita, nu cunosc un astfel de poet. Admirația pentru Nichita este, din acest punct de vedere, fatalmente păguboasă. Sigur, poemele lui Alex Moldovan
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Ion Buzași Recunoscut unanim ca izvor de inspirație al poemului Epigonii, nu înseamnă că Lepturariul... este singurul. Vrem să propunem ipoteza altui izvor, legat de momentul blăjean al biografiei eminesciene, de importanță secundară, nu lipsit de însemnătate totuși. Este vorba de cartea lui Timotei Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
trei sferturi cuprind exemplificări docte, citate în original din literatura universală, mărturie scrisă a poliglotului Cipariu. Ultimele 40 de pagini aduc și exemple din lirica populară românească, dar și din poeți români ca Dosoftei, Teodor Corbea și pașoptiștii prezenți în Epigonii, D. Bolitineanu, Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Mureșanu și Alecsandri. Lui Eminescu i-a plăcut desigur precizarea lui Cipariu despre valoarea artistică a poeziilor citate, autorul fiind uneori constrâns de necesități didactice să exemplifice și cu poezii ce nu dovedeau calități artistice
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
o diligență mare a lucrat un op cu mult mai jos decât al lui Dosoftei și mai ca al lui Pralea" (p. 176). Dar exemplificările din poeții citite de Eminescu în manualul lui Cipariu au legătură cu versurile caracterizante din Epigonii, putând oferi sugestii pentru metaforele unor portrete literare. Din Heliade se reproduc fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta biblicelor sânte, profețiilor amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care-l va influența pe Eminescu
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
în Mortua est (Abia-n primăvara dorințelor mele, plăpândă ca roua abia am ajuns/ Atuncea când cântă prin flori filomele, și-o crudă durere atunci m-a pătruns), ci și în reconstituirea debutului literar al autorului Legendelor istorice, prezentat în Epigonii prin elementele acestei poezii: "Pe-un pat alb, ca un lințoliu zace lebăda murindă/ Zace palidă vergină cu lungi gene, voce blândă -/ Viața-i fu o primăvară, moartea - o părere de rău". Tot astfel cele trei versuri din strofa a
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
poezii: "Pe-un pat alb, ca un lințoliu zace lebăda murindă/ Zace palidă vergină cu lungi gene, voce blândă -/ Viața-i fu o primăvară, moartea - o părere de rău". Tot astfel cele trei versuri din strofa a V-a a Epigonilor în care este prezentat Gr. Alexandrescu ("Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii/ Palid stinge - Alexandrescu sânta candel' a sperării/ Descifrând eternitatea din ruina unui an"), putem reține note caracteristice ale poeziei sale din fragmente, precum acestea
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107), cartea lui Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860, cu semnătură proprie, cu localizare și datare "M. Eminescu, Blaj 1866" este un al doilea izvor de inspirație al poemului "Epigonii" după Lepturariul... lui Aron Pumnul.
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
arbore genealogic uscat, de crengile căruia atârnau - resturi de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de foi de viță-de-vie, tocite de o prea lungă întrebuințare" (p. 47). Grigore Cugler are o situație de două ori ingrată: o dată ca epigon al lui Urmuz, a doua oară ca exilat a cărui operă a ieșit din circulație și a fost restituită târziu, când moștenirea avangardismului fusese aproape lichidată. Din nefericire, sumarul volumului este dezordonat, datorită absenței unui redactor de carte și a
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
etc.) în mijlocul sau în fruntea nerăbdătoarei Ťgenerațiiť din care făcea, totuși, parte? Sau pe Eminescu agitându-se în fruntea unui grup de tinere talente ale epocii sale, plictisite de autoritatea Ťbătrânilorť? Mai curând dimpotrivă; cel puțin așa se înțelege citind Epigonii (...) Programele și manifestele grozavelor Ťgenerațiiť sunt opera (poate singura operă) a unor inși care și-au văzut apoi de treabă, s-au făcut avocați, diplomați, negustori, profesori etc. și au cam dispărut din literatură, deși de luptat au luptat, nimic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]