142 matches
-
miturile și le aduce un plus de înțeles, caută misterul care se află în materie si materia în mister. Si mai caută și drumul până la tăcere. Astăzi în poezie există multe repetiții, un abuz de,, școli”, de modernitate și mult epigonism. Poeții se simt bine într-un paradis al nebunilor. Și fiecare vorbește pe limba lui. Ermetismul în poezie sărăcește mesajul. Gunter Grass: ,,O bună poezie e ca valuta, câteodată scade, câteodată crește. Cred în valoarea reală a poeziei chiar dacă ea
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
Bote, în studiul Simbolismul românesc, identifică particularitățile simbolismului autohton, faptul că este un produs al mediului mic-burghez, că a apărut nu ca o reacție împotriva romantismului și parnasianismului, ca în Franța, ci ca o direcție înnoitoare într-o perioadă de epigonism eminescian, de dominare a poeziei rurale. Lidia Bote subliniază principalele teme cultivate de simbolismul românesc: tema socială, natura, iubirea, orașul, dar și principalele motive simboliste, precum: singurătatea, spleen-ul, evadarea, misterul, ploaia, nevroza. Simbolismul va atinge apogeul la noi prin
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/varianta-2-rezolvata-bacalaureat-2012-limba-si-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Istanbul; -2011, Premiul anului 78 pentru Excelență profesională în pictură din partea Consiliului Județean Suceava. ”Marcat în bună măsură de autoritatea profesorului Liviu Suhar, Cătălin Chifan glosează și el pe teme apropiate Maestrului, fără a cădea însă în zona periculoasă a epigonismului. Practic, extensia postuniversitară a respectului exprimă o elecțiune personală, un mod serios de a-și pregăti despărțirea. O face deja prin înscrierea compozițiilor lui într-o operațională scenografie. În spațiul de joc, apar personaje din epoci revolute, actori și cabotini
CĂTĂLIN ALEXANDRU CHIFAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_artist_catalin_rodica_elena_lupu_1372858195.html [Corola-blog/BlogPost/363902_a_365231]
-
după ce Ralf Scheepers nu a fost cooptat de Judas Priest că înlocuitor al celebrului Rob Halford. După aceasta “dezamăgire”, fostul vocalist al Gamma Ray îl întâlnește pe Maț Sinner, cu care încropește un proiect muzical care va ridica metalul deasupra epigonismului post-Judas Priest - Primal Fear. Ideea conceperii acestui proiect s-a născut în luna octombrie a anului 1997, după un concert al cover-band-ului Just Priest, condus de Ralf Scheepers. Maț Sinner și Tom Naumann, care au luat parte la eveniment, au
Primal Fear si Brainstorm în concert by http://www.zilesinopti.ro/articole/1897/primal-fear-si-brainstorm-in-concert [Corola-blog/BlogPost/97106_a_98398]
-
putem desprinde? Și fără a fi o mare cutezanță, răspunsul îl dă chiar poetul Gheorghe A. Stroia. Da, se poate. La orice tipar sufletesc, oricât de înaltă e ștacheta frumuseții, se pot adăuga forme proaspete fără să calce pe urma epigonismului. Gheorghe A. Stroia a înțeles bine că nu trebuie să imite, ci doar să dezvolte tema în spirit personal, bazându-se pe experiența proprie. Prin versurile sale, reamintindu-ne îmbătătorul parfum de tei, și abordând aceeași temă covârșitoare a iubirii
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
alternative-metal, hard-rock, metal progresiv, thrash și, nu îl ultimul rând, muzică clasică. Nu lipsesc nici sonoritățile de tip folk, finlandez sau internațional. Inițial, Apocalyptica a pornit că o formatie-tribut METALLICA, dar, ulterior, originalitatea s-a impus, ștergând orice urmă de epigonism. Trupa abordează atât piese exclusiv instrumentale, cât și melodii cu voce, asigurată, de regulă, de un artist invitat. Formația a colaborat cu nume celebre că Max Cavalera, Brent Smith, Cristina Scabbia, Gavin Rossdale, Joe Duplantier, Lacey Mosley, Ville Valo, Lauri
Apocalyptica în concert la Bucureşti by http://www.zilesinopti.ro/articole/1962/apocalyptica-in-concert-la-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/99614_a_100906]
-
1903), New York Excelentă Să Ioana-Gabriel a Costache, Consul general al României la New York Prof. Dr. Doina Uricariu, scriitoare, editor, oaspete de onoare Rugăciune de M. Eminescu Comunicări: Moderatori: Elenă Solomon și Marius Stoica Ștefan Stoenescu , Profesor, scriitor, traducător, Ithaca, New York Epigonismul ca metodă de creație Theodor Damian, Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York Sentimentul religos la Eminescu: Persoană și ziaristica Alină Feld, Profesor de
Al XXIII-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (166 de ani de la nasterea poetului) by http://uzp.org.ro/al-xxiii-lea-simpozion-anual-mihai-eminescu-166-de-ani-de-la-nasterea-poetului/ [Corola-blog/BlogPost/93750_a_95042]
-
Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York Sentimentul religos la Eminescu: Persoană și ziaristica Alină Feld, Profesor de teologie la General Theological Seminary, New York Epigonism sau ontologie reactiva: Eminescu și Nietzsche Doru Tsaganea, P rofesor de Matematică la Metropolitan College of New York Fascinația infinitului în Luceafărul și La steaua Valentina Ciaprazi, Profesor de limbă și literatura franceză, LaGuardia Community College, New York Femeia muză a primului
Al XXIII-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (166 de ani de la nasterea poetului) by http://uzp.org.ro/al-xxiii-lea-simpozion-anual-mihai-eminescu-166-de-ani-de-la-nasterea-poetului/ [Corola-blog/BlogPost/93750_a_95042]
-
miturile și le aduce un plus de înțeles, caută misterul care se află în materie si materia în mister. Si mai caută și drumul până la tăcere. Astăzi în poezie există multe repetiții, un abuz de,, școli”, de modernitate și mult epigonism. Poeții se simt bine într-un paradis al nebunilor. Și fiecare vorbește pe limba lui. Ermetismul în poezie sărăcește mesajul. Gunter Grass: ,,O bună poezie e ca valuta, câteodată scade, câteodată crește. Cred în valoarea reală a poeziei chiar dacă ea
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
trei poeme, notează Alexandru Lungu în articolul citat mai sus, Noche oscura, Clama de amor viva și Cantico spiritual, sunt comentate cuvânt cu cuvânt de poet în trei tratate de mistică. Este evident că Horia Stamatu era departe de orice epigonism. La fel de evident este că, în cazul de față, se poate vorbi chiar despre o reală și profundă devoțiune închinată celui care scrisese Noche oscura del alma. Acestuia îi vor fi dedicate poeme cum e și acesta: „lumină dulce/ lumină fragedă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Dionisie Areopagitul. (Să mai notăm că și această trăsătură îl apropie de Heidegger dacă ne amintim că de curând un mare teolog din Grecia publica o carte intitulată Heidegger și Areopagitul, apărută și în românește.) Din păcate, acele aluzii privind epigonismul lui Horia Stamatu, evident forțate, l-au afectat destul de serios pe poet. Ceea ce se vede din scrisorile sale. Iată o mostră: „A doua chestiune, între altele o sută, în legătură cu acest articol, în limba engleză, este următoarea afirmație: În orice caz
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
și îndeosebi, atracțiozitatea. Muzica parcurge în zilele noastre un proces de recablare și de recalibrare la propria-i esență și putere de trasmisie; de recuperare a unor trasee și funcții încă posedând un potențial de utilizare. Asta nu împinge la epigonism, la conservatorism, la „restaurație” sonoră. Faptul de a topi în aceeași matcă virtualități aparent neconsensuale poate să iște oportunități valabile, dacă operația respectivă se întreprinde cu haz, cu meșteșug. Demersul principal vizează articularea. El se centrează pe o edificare interesantă
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
artiști ai vremii, Apcar Baltazar și-a dat sema de timpuriu că arta românească se afla pe atunci într-un mare impas. Observând imitarea excesivă a lui Grigorescu de către alți confrați, a declarat într-un articol: Cu asemenea păreri despre epigonismul grigorescian și despre necesitatea schimbării tematicii tărănești privind spre o altă muză, adică spre oraș, se poate înțelege de ce pictorul Baltazar a urmat calea pe care a purces. Acest lucru s-a întâmplat cu ușurință, mai ales datorită faptului că
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
picturii românești, au existat pictori cu "gusturi" mai puțin sigure, așa cum au fost Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont, Octav Băncilă etc., unii dintre ei fiind și epigoni ai celor dintâi sau ai altor maeștri din Apusul Europei, epigonismul fiind și el o manifestare specifică kitsch-ului. Om al epocii sale, Apcar Baltazar, prin forța lucrurilor, a reacționat la manifestările kitsch-ului, prezent pe cele mai felurite paliere ale creației artistice și ale vieții de zi cu zi din
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Eminescu. În prima parte a amplului poem-manifest, poetul elogiază «zilele de-aur a(le) scripturelor române», din epocile anterioare, cu «poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere», spre a releva, prin antiteză, în partea a doua, epigonismul contemporanilor săi, «simțiri reci, harfe zdrobite, / mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic», fără credință în ceva, pentru care Dumnezeu este o «umbră», pentru care Patria este «o frază» etc.
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
mirare că autorii tineri, în dorința de a se face remarcați, ,copiază", ,clonează" teme și stiluri pînă nu demult tabuizate, conform principiului ,totul este posibil, totul este permis" (cum sună refrenul unui cîntec din rebelul an 1968), practicînd astfel un epigonism aproape instantaneu. Epigonică pare, cel puțin la prima vedere, și scrierea unui autor german serios și bine cotat: Hans Josef Ortheil. Penultimul său roman intitulat Marea iubire s-a vîndut în peste 150 de mii de exemplare. Ultima lui carte
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
1941), a ajuns la vârstă deplinei maturități și impunându-se în peisajul literar ca una dintre vocile cele mai personale după război. "Cezar Ivănescu scrie Theodor Codreanu și-a creat un idiom poetic inconfundabil, aproape imposibil de imitat, fără riscul epigonismului și a pastișei. Asta explică de ce n-a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar care e pseudoobscură, pseudohermetică, pseudonaivă, pseudopolitică, pseudocosmică etc. Fenomenul nu ar avea importanță dacă nu ar fi unul de proliferație la scară socială și nu ar duce la revendicări ilegitime, dar presante. Eu nu sunt deloc împotriva imitației și epigonismului, pe care prietenul meu Horia Lovinescu spunea rândul trecut, tot aici, că le refuză „cu înverșunare”. Imitația și epigonismul sunt consecințe necesare ale marilor opere; dacă le vrem pe acestea trebuie să le admitem și efectele. Dar care sunt marile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de proliferație la scară socială și nu ar duce la revendicări ilegitime, dar presante. Eu nu sunt deloc împotriva imitației și epigonismului, pe care prietenul meu Horia Lovinescu spunea rândul trecut, tot aici, că le refuză „cu înverșunare”. Imitația și epigonismul sunt consecințe necesare ale marilor opere; dacă le vrem pe acestea trebuie să le admitem și efectele. Dar care sunt marile opere care să justifice imitația? Ai cui sunt acești epigoni? 6. Cred că în ce privește o revoluționare a sensibilității și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și extraordinara urcare a cotei lui Bacovia.) Impactul acesta a avut un efect însemnat nu ca influență, ci ca etalon. Influența lui Barbu, Blaga sau Bacovia nu a putut produce, cum de altfel era și firesc, decât un fenomen de epigonism. Influența lor nu se vădește, în tot cazul nu în mod direct și nici precumpănitor, la nici unul dintre poeții actuali de prima mărime (care, așa cum arătam data trecută, nu sunt deloc puțini). Cele mai frumoase poeme ale lui Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Sunt acestea doar simple prelungiri ale unui model ilustru? La aceste întrebări fundamentale va încerca să răspundă lucrarea noastră, înclinând balanța înspre ideea stabilirii unor trăsături individuale, a notelor de originalitate care totuși scot repercusiunile fenomenului clasic din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului francez datorează multe literaturii antice, raportându-se, de altfel, în mod conștient și programatic la aceasta, în același sens mișcările ulterioare lui vor prelucra modelul în manieră proprie, subsumându-se unor factori
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
concretizează de fapt punctul de pornire al acestuia, baza sa ideologică, preluată și prelucrată, după cum am mai afirmat, din poeticile greco-latine. Relația clasicismului francez cu Antichitatea nu este însă una lipsită de complexitate, iar o subordonare a acesteia ideii de epigonism sau reproducere servilă, ar reprezenta o simplificare neconformă cu realitățile timpului și, mai ales, cu modul în care scriitorii și teoreticienii veacului al XVII-lea au perceput-o. Astfel, pentru clasicii francezi, asumarea modelului antic este justificată prin prisma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
copie a modelului greco-latin. Cu toate că ideile directoare sunt preluate din poeticile Antichității, curentul literar coagulat în Franța secolului al XVII-lea a reușit să le reformuleze într-o manieră extrem de convingătoare, de puternică, încât nu se poate vorbi de un epigonism steril. S-a afirmat, chiar, că prin mișcarea franceză s-a produs o modernizare a Antichității.44 O dovadă în plus a acestui aspect este că redimensionarea principiilor antice nu a fost una artificială, searbădă, ci a generat o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
versurilor. De altfel, spre deosebire de Moderni, apărătorii Anticilor sunt scriitori deja consacrați, care nu trebuie să-și mai demonstreze valoarea. Însă ceea ce se urmărește mai mult este o justificare a asumării modelelor antice și, totodată, o îndepărtare a posibilei acuzații de epigonism. În acest sens, fenomenul clasic ancorat atât de puternic în modele ca nici un alt curent literar a dat o lecție de supraviețuire adversarilor săi, constituindu-și esența pe un aparent paradox: imitația a generat opere originale, puternice și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din urmă fiind însă cel de pseudo-clasicism. Astfel, ideea comună pe care o putem desprinde este că ceea ce putuse fi creat prin regulile impuse de clasicism, fusese deja creat cu asupra de măsură. De aici încolo nu putea urma decât epigonismul sau mimări lipsite de autenticitate, în măsura în care nu există drum mai departe de vârf. Acesta este, până la urmă, destinul tragic al scriitorilor secolului al XVIII-lea care au avut de înfruntat giganticele umbre ale clasicilor francezi, aruncând literatura într-o stare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]