142 matches
-
lui Vasile Grigore, ea nu a preluat absolut nimic din datele evidente ale picturii acestuia, pictură cu o putere de contagiune irezistibilă pentru mulți dintre elevii săi și care tot pe mulți i-a aruncat în captivitatea celui mai elementar epigonism. Dacă nimic exterior nu poate fi perceput în preocupările mai largi și în lucrările propriu-zise ale pictoriței, în ceea ce privește tipul ei de sensibilitate și gîndirea plastică aplicată, lucrurile sînt destul de evidente. Preocupată în particular de problemele stricte ale limbajului, de capacitatea
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care și-a pierdut exactitatea geometrică, acel model suprem al preciziei, lăsînd loc aproximărilor
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
nu-l mai putem citi altfel decît ca pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste, Eminescu era încă acela de dinainte de 1870, un emul zglobiu al lui Alecsandri și Bolintineanu. Iată două cazuri de epigonism paradoxal. Neșansa lui Agârbiceanu nu se oprește aici. Întîia parte a operei sale, aceea de pînă la război, se încheie cu romanul Arhanghelii din 1913, roman solid, de pionierat realist, care este reținut totuși de către istoria genului doar ca o
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate reproșa (deși proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill. Voi explica și de ce. Lăsând la o parte lipsa totală de imaginație
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Personalități bine conturate, deși antinomice ca demers artistic, ei reușesc să închege un spațiu plastic omogen, al cărui spirit coagulat este însăși contrastul viziunilor. Nicolae Alexi, structural un cerebral de tip apolinic, își construiește parcursul în respectul, dar nu în epigonismul valorilor clasice. În antiteză, Aurel Bulacu, dionisiac convins, optează pentru un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
mai vorbim de așa-zisa muzică de divertisment, crescută la umbra unui Eros din ce în ce mai manifest și mai agresiv. Asfințitul muzicii savante favorizează atrofierea talentului și virtualizează impostura, diminuează aportul inteligenței și convoacă emergența facilului, slăbește rolul instinctului și întărește contribuția epigonismului, impune absența vocației și actualizează prezența snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du-se, în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
și îndeosebi, atracțiozitatea. Muzica parcurge în zilele noastre un proces de recablare și de recalibrare la propria-i esență și putere de trasmisie; de recuperare a unor trasee și funcții încă posedând un potențial de utilizare. Asta nu împinge la epigonism, la conservatorism, la „restaurație” sonoră. Faptul de a topi în aceeași matcă virtualități aparent neconsensuale poate să iște oportunități valabile, dacă operația respectivă se întreprinde cu haz, cu meșteșug. Demersul principal vizează articularea. El se centrează pe o edificare interesantă
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea din Torino, contemporan cu Eminescu. Petrecându-și o parte din copilărie și adolescență pe meleaguri românești, Graf scrie poezii din care răzbat inconfundabile ecouri eminesciene. Ceea ce atrage atenția în
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
două coloane, adică de a-i incrimina plagiatul, evident, din Eminescu". Fără a face vreo concesie oneroasă, cercetătorul afirmă, comprehensiv: "Astăzi, cînd realizăm că în epocă eminescianiza aproape fiecare al treilea și că în umbra poetului s-au sufocat de epigonism și condeie mai mari și cu ceva mai multă individualitate, "delictul" Veronicăi nu mai pare atît de grav. Eminescianizările ei sînt mai curînd un fapt sentimental decît literar și sînt dictate de "statutul de iubită" a poetului. Acolo unde alții
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
roua ta de/ înger care ne trece în cele trei ceruri ca pe orbi strada" (Chemarea îngerilor). De altminteri, prezența bardului Necuvintelor se simte adesea în filigranul stihurilor în discuție, care, în pofida acestui fapt, știu să evite, în ansamblu, capcana epigonismului: "zidului îi dai nume de zid/ și te întorci spunînd:/ nu există,/ voi sînteți pietrele -/ dezgropatele cetăți ale ființei.// propria ta mînă care a făcut zidul/ o numești mînă./ dar întorci privirea și zici:/ nu există.//...imposibil - se aude o
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
profund ostile ideologiei lui Dostoievski, calcă pe urmele artistului, captivați de voință lui artistică, de noutatea principiului polifonic al gîndirii artistice descoperite de el"5). Deși influență și în spațiul cultural românesc, literatura lui Dostoievski n-a dus aici la epigonism - excepție făcînd, poate, creația romanesca, azi uitată, a lui Octav Sulutiu 6). Cu toata oprimarea comunistă - sau poate tocmai în răspăr cu ea -, prin anul 1972, făcîndu-se o anchetă în mediul studențesc bucureștean privitoare la romancierii preferați, se ajunsese la
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci critice încercaseră, încă de la apariția volumului de versuri nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în textul piesei de teatru pe care o pune în scenă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
anume, nemijlocit identificabili. Va fi fost revendicarea explicită a lui Karl Emil Franzos de la o poetică a "tipurilor",- el însuși, în proza publicată odată cu prima parte a deceniului al optulea, un realist de registru minor, apăsat și de un anume epigonism eclectic, ce combină, pe lîngă rețetele verificate ale prozei realiste contemporane lui (vezi propriile-i comentarii, datînd chiar din 1869, asupra lui Theodor Storm) și reminiscențe clasic-romantice,- un gest de adaptare la "spiritul vremii" sau, totuși, o opțiune estetică lucidă
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de spital, porumbeii se îngrămădesc și bat din aripi, apropiind Paradisul de noi, suferinzii, nesperat de mult, nesperat de simplu.... * Izbăvirea și odihna. Izbăvirea ca o supraodihnă. * Fanatismul dă cruzimii o viziune, o cristalizare, un stil. O civilizează. * Cazi în epigonism din admirație (adesea conștientă) față de altul și din oroare (adesea inconștientă) față de tine însuți. * Boala, o modestie impusă, asemenea unui tratament (primul tratament al bolii este ea însăși). * Atît de bicisnică e firea noastră, încît nici Totul și nici Nimicul
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
alternative-metal, hard-rock, metal progresiv, thrash și, nu îl ultimul rând, muzică clasică. Nu lipsesc nici sonoritățile de tip folk, finlandez sau internațional. Inițial, Apocalyptica a pornit că o formatie-tribut METALLICA, dar, ulterior, originalitatea s-a impus, ștergând orice urmă de epigonism. Trupa abordează atât piese exclusiv instrumentale, cât și melodii cu voce, asigurată, de regulă, de un artist invitat. Formația a colaborat cu nume celebre că Max Cavalera, Brent Smith, Cristina Scabbia, Gavin Rossdale, Joe Duplantier, Lacey Mosley, Ville Valo, Lauri
Apocalyptica în concert la Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/99614_a_100906]
-
miturile și le aduce un plus de înțeles, caută misterul care se află în materie si materia în mister. Si mai caută și drumul până la tăcere. Astăzi în poezie există multe repetiții, un abuz de,, școli”, de modernitate și mult epigonism. Poeții se simt bine într-un paradis al nebunilor. Și fiecare vorbește pe limba lui. Ermetismul în poezie sărăcește mesajul. Gunter Grass: ,,O bună poezie e ca valuta, câteodată scade, câteodată crește. Cred în valoarea reală a poeziei chiar dacă ea
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
după ce Ralf Scheepers nu a fost cooptat de Judas Priest că înlocuitor al celebrului Rob Halford. După aceasta “dezamăgire”, fostul vocalist al Gamma Ray îl întâlnește pe Maț Sinner, cu care încropește un proiect muzical care va ridica metalul deasupra epigonismului post-Judas Priest - Primal Fear. Ideea conceperii acestui proiect s-a născut în luna octombrie a anului 1997, după un concert al cover-band-ului Just Priest, condus de Ralf Scheepers. Maț Sinner și Tom Naumann, care au luat parte la eveniment, au
Primal Fear si Brainstorm în concert [Corola-blog/BlogPost/97106_a_98398]
-
trei poeme, notează Alexandru Lungu în articolul citat mai sus, Noche oscura, Clama de amor viva și Cantico spiritual, sunt comentate cuvânt cu cuvânt de poet în trei tratate de mistică. Este evident că Horia Stamatu era departe de orice epigonism. La fel de evident este că, în cazul de față, se poate vorbi chiar despre o reală și profundă devoțiune închinată celui care scrisese Noche oscura del alma. Acestuia îi vor fi dedicate poeme cum e și acesta: „lumină dulce/ lumină fragedă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Dionisie Areopagitul. (Să mai notăm că și această trăsătură îl apropie de Heidegger dacă ne amintim că de curând un mare teolog din Grecia publica o carte intitulată Heidegger și Areopagitul, apărută și în românește.) Din păcate, acele aluzii privind epigonismul lui Horia Stamatu, evident forțate, l-au afectat destul de serios pe poet. Ceea ce se vede din scrisorile sale. Iată o mostră: „A doua chestiune, între altele o sută, în legătură cu acest articol, în limba engleză, este următoarea afirmație: În orice caz
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
1903), New York Excelentă Să Ioana-Gabriel a Costache, Consul general al României la New York Prof. Dr. Doina Uricariu, scriitoare, editor, oaspete de onoare Rugăciune de M. Eminescu Comunicări: Moderatori: Elenă Solomon și Marius Stoica Ștefan Stoenescu , Profesor, scriitor, traducător, Ithaca, New York Epigonismul ca metodă de creație Theodor Damian, Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York Sentimentul religos la Eminescu: Persoană și ziaristica Alină Feld, Profesor de
Al XXIII-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (166 de ani de la nasterea poetului) [Corola-blog/BlogPost/93750_a_95042]
-
Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din România și al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York Sentimentul religos la Eminescu: Persoană și ziaristica Alină Feld, Profesor de teologie la General Theological Seminary, New York Epigonism sau ontologie reactiva: Eminescu și Nietzsche Doru Tsaganea, P rofesor de Matematică la Metropolitan College of New York Fascinația infinitului în Luceafărul și La steaua Valentina Ciaprazi, Profesor de limbă și literatura franceză, LaGuardia Community College, New York Femeia muză a primului
Al XXIII-lea Simpozion anual “Mihai Eminescu” (166 de ani de la nasterea poetului) [Corola-blog/BlogPost/93750_a_95042]
-
Am pierde, atunci, și prospețimea aurorală a Eladei, și adăugirile ulterioare de cultură și sensibilitate; și am cădea în ridicolul "arcadienilor" din Seicento, păstori și păstorițe de operetă. Mișcându-ne printre ruinele antice, le vom reconstitui spiritul nu printr-un epigonism involuntar parodic, ci prin investițiile noastre imaginative, prin "aventuri interioare" mai importante decât excursiile turistice, printr-o reflecție mai consistentă decât o reflectare fidelă (de altfel, imposibilă). Printre statuile ciobite, albite de ploile și vânturile mileniilor, printre coloanele prăbușite ale
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
Nyugat” (Vestul) și parodiilor celebrului umorist Karinthy Frigyes. De altfel, autorul prezentării concluzionează: „A rămas până în zilele noastre una din cele mai controversate, discutate și defăimate personalități ale literaturii maghiare, fiind catalogat drept cel mai înverșunat reprezentant al conservatorismului și epigonismului literar”. În localitatea natală, strada principală și o societatea culturală îi poartă acum numele. Tot aici s-a înălțat un bust, iar în cadrul Centrului Cultural există o sală memorială Mihály Szabolcska.
Agenda2006-03-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284650_a_285979]