249 matches
-
un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa: Birui-va gândul... Ușile comportă desigur o istorie a lor, așa cum au pentru scriitori mesele de lucru (Eulenberg le-a pus cândva, în Siluete literare, să facă destăinuiri fascinante
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm clasificările. Textele medievale care ilustrează vocația magnificării: psalmii, rugăciunile (molitvele), imnurile (slavosloviile) - toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele. "Psaltirea este cartea capitală a veacului al XVI-lea", spune Eugen Negrici, considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în cazul imnului, cu o importanță secundară pe parcursul liturghiei, inovația este minimă. Deși odele fac trecerea înspre un caracter laic al poezie rituale, prezența rugăciunii de la finalul elogiului demonstrează geneza religioasă a speciei, iar epigrafele, cu două căi de omagiere (lauda directă închinată eroilor - oda profană și lauda indirectă - glorificarea blazonului prin versurile la stemă), sunt clișeizate și prezintă numeroase similitudini, inovația fiind și aici insignifiantă. În tiparul vocației desăvârșirii intră meditația morală ale cărei
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Ťmeditația la stemăť e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastică. Este de neînțeles cum epigraful, adică actul elogierii indirecte a celui care catadicsea să protejeze un autor, să autorizeze o tipărire și să o finanțeze, poate fi socotit un produs al mentalității baroce. Rezultată, aceasta, dintr-o criză a valorilor umaniste. Ne vine greu să
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
și s-au completat în mod original. Ca și în alte lucrări ale sale, compozitorul Dan Dediu s-a prezentat în ipostaza de maestru neîntrecut al ficțiunii, al imaginarului și al invenției. Duo-ul pianistic a prezentat apoi cele Șase epigrafe antice pentru pian la patru mâini de Claude Debussy, creație datând din anul 1914, apreciată pentru calitățile expresive și bogăția semantică. Lucrarea deosebit de originală - care evocă personaje și întâmplări dintr-o epocă de mult apusă -, este destinată pianiștilor cu multă
Recital-eveniment la Ateneul Român by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
Dan Hăulică I-am deslușit demult o valoare de epigraf - definitivă, în candoarea ei aparentă -, unei mărturisiri neașteptate, aparținîndu- i lui Ștefan Luchian. Se ivea amical, într-o scrisoare trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Să ne gândim numai la faptul că acest semianonim Louis Protat e de găsit, cu greu, doar la biblioteca Institutului Kinsey, la secțiunea dedicată cărților cu subiect sexual. Sau la faptul că multe dintre edițiile Crailor... - chiar serios întocmite - acreditează epigraful unui anume, inexistent, Lucien Protat. Fragmentul din care descinde epigraful matein e mai licențios decât s-ar aștepta orice bibliofil cuminte. Cei șase devianți ("Tous six au tapis franc nous etions reunis"), beți și puși pe fapte mari, pornesc către
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Protat e de găsit, cu greu, doar la biblioteca Institutului Kinsey, la secțiunea dedicată cărților cu subiect sexual. Sau la faptul că multe dintre edițiile Crailor... - chiar serios întocmite - acreditează epigraful unui anume, inexistent, Lucien Protat. Fragmentul din care descinde epigraful matein e mai licențios decât s-ar aștepta orice bibliofil cuminte. Cei șase devianți ("Tous six au tapis franc nous etions reunis"), beți și puși pe fapte mari, pornesc către case pe neașteptate pentru a verifica fidelitatea soțiilor. Că rezultatul
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
of Economics, University of Aarhus Philp, M. (2000), “Corruption Control and the Transfer of Regulatory Frameworks”, lucrare prezentată la World Bank Workshop on Anticorruption for Academics and Practitioners, Varșovia Pollit, C., Bouckaert, G. (2004), Reforma managementului public - Analiză comparată, Editura Epigraf, Chișinău Pope, J. (ed.) (1997), National Integrity Systems: The TI Source Book, TI and EDI, Washington DC Prud’homme, R. (1994), “On the dangers of decentralization”, World Bank Policy Research Paper, No. 1252 Rauch, J.E., Evans, P. (2000), “Bureaucratic structure
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în clasica manieră oblică niponă, tema exploatată ulterior. Concret, prima secțiune, Sabia, este orientată asupra greu definibilei coordonate etice, adică asupra raporturilor complexe care se pot stabili între legea formală și ipostaza interioară, individualizată a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Introducere în politicile publice, Editura Trei, București, 2000). Howlett, Michael; Ramesh, M., Studying Public Policy: Policy Cycles and Policy Subsystems, Oxford University Press, Oxford, 1995 (ed. rom: Studiul politicilor publice. Cicluri și subsisteme ale politicilor, traducere de Stela Tinney, Editura Epigraf, Chișinău, 2004). Hurrell, Andrew; Woods, Nagire, Inequality, Globalization and World Politics, Oxford University Press, Oxford, 1999. Iliescu, Adrian-Paul, Conservatorismul anglo-saxon, Editura ALL, București, 1994. Iliescu, Adrian-Paul, Liberalismul între succese și iluzii, Editura ALL, București, 1998. Iliescu, Adrian-Paul; Solcan, Mihail-Radu (coord
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
coerență, ci chiar forță de a convinge, cînd arată într-acolo unde nu e nimic de care să te convingi, fiindcă nu face decît să transcrie, cu anume cruzime expresionistă, știutele nespuse. Scrise, însă, chiar de la început, ca-ntr-un epigraf pe care nici o carte, cît de osîndită, nu și l-ar dori, în Apocalipsul 4,6,7, tradus de Gala Galaction, pe care Voronca îl așează pe prima pagină: "Și înaintea tronului: ca o mare sticlă, asemenea cu cristalul. Iar
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
cînd visul a murit/ Și-n toată clipa-nalț cîte-o statuie/ Tăcerii, pe un drum ce suie/ Neisprăvit." (Miez de noapte) De-adevărat, îndoielile sînt tăcute, fiindcă de unde să știi ce întrebare să pui, și ce răspuns să alegi? Un epigraf, al altor cuvinte potrivite, ursește, versurilor plecate în lume, această haină a smereniei neîncrezătoare: Și semănați, ca noaptea ce vă naște,/ Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,/ Căci Cel-ce-știe însă nu cunoaște,/ Varsă-ntuneric alb cu mîna mea." (Epigraf). Dincolo de
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
Un epigraf, al altor cuvinte potrivite, ursește, versurilor plecate în lume, această haină a smereniei neîncrezătoare: Și semănați, ca noaptea ce vă naște,/ Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,/ Căci Cel-ce-știe însă nu cunoaște,/ Varsă-ntuneric alb cu mîna mea." (Epigraf). Dincolo de jocurile de cuvinte, ape-ape de suflet tulburat, stăruie o nevoință refuzată celor care știu, și menită tuturor cîți caută a cunoaște, pe propria-le carne în care se bat îndoieli. Și decît dorința de a crede, îndoită de temerea
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
poeziei concrete (datorită posibilităților nelimitate ale computerului); iar "cântecelele" lui Romulus Bucur încep să fie compuse ca pentru a fi ascultate în lumea engleză. Câte o notă de subsol plină de haz arată că totuși această tendință era mai veche: "Epigraful e luat din studiul lui Alan Dundes, Here I Sit. A Study of the American Latrinalia, the Kroeber Anthropological Society Papers, no 34, spring 966, pp. 91-105, aflat la Biblioteca Centrală Universitară din București și, mai mult ca sigur, ars
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
După sute de poezii romantice, satirice, descriptive, concluzia la care poetul Macedonski pare a fi ajuns este aceea a supremației muzicii, ferită de anecdotic. Poetul își rostește acum versurile în transă, deoarece magia eufonică acționează asupra lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea germana la fel de bine ca
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
strecurau pe sub gardurile de sârmă ghimpată, în timp ce avea loc înfiorătorul masacru”. Iepurele care scapă este o excepție, o minune, dar avem oare dreptul să credem în minuni? Claude Lanzmann a aflat the hard way că minuni în vremea noastră... Ca epigraf al cărții a ales povestea argentiniană a iepurelui urmărit de o haită de câini. „Încotro alergăm?” îi întreabă. „Spre moartea ta.” Și-a conceput realist opera, Shoah, ca pe un film „despre moarte, despre moartea în sine, nu despre supraviețuire
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
al veacului XX, clasicizantul Montale, înrâurit de rezoluțiile ermetice ale unui Parronchi sau Luzi, interferează cu neorealismul unui Pasolini sau cu neoavangarda generației botezate i nuovissimi (Giuliani, Pagliarini, Sanguineti etc.). Cel din urmă avatar al scriiturii sale este dicțiunea profetică, epigraful și aforismul în chip de jurnal, marcate de biografism și sarcasm, comportamente tipice pentru cultura postmodernă. Montale slujește poezia veacului său vreme de 65 de ani ca martor, actor și senzor al unei crize istorice și existențiale (războaie, dictaturi, coșmarul
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a Zarathustra - „Ceea ce nu mă doboară mă face mai puternic!”. Rămâne la latitudinea cititorului să distingă între elementele disolutive dintr-o existență ce a cunoscut luxuria, dar și infernul refugiatului, pe de o parte, și forța dobândibilă
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
Mircea Handoca Eu nu sunt făcut pentru politică, nici măcar pentru cea de vitrină" Mircea Eliade, 20 decembrie 19521 Epigraful de mai sus este desprins dintr-o scrisoare particulară adresată prietenului său, Brutus Coste. Textul nu a fost destinat publicității și deci nu poate fi considerat o justificare față de contemporani, sau față de posteritate. Cu peste trei ani în urmă, într-
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
fi o parafrază a sintagmei „fiii fiilor mei” din textul kafkian Preocupările unui tată de familie și mai cu seamă definește destinul personal și scriitoricesc al lui Kafka, el însuși un fiu fără urmași, în viață și în literatură. Iar epigraful este o însemnare din Jurnalul lui Kafka, purtând data de 2 august 1914: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază, m-am dus să înnot”. Dar Vila- Matas, un împătimit al citatului și falsificator nonșalant, partizan al unei pseudoepigrafii de sorginte
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
împătimit al citatului și falsificator nonșalant, partizan al unei pseudoepigrafii de sorginte borgesiană, a pus un accent semantic operând o mică modificare în textul original, care sună impersonal, astfel: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază, școală de natație”. Titlul și epigraful prefigurează nucleul tematic al cărții, relația/tensiunea între tată și fiu, în paralel cu aceea între Istoria cu majusculă și istoria cu minusculă, două forme concrete ale conflictului specific kafkian dintre autoritate și supunere, pe fondul lipsei de comunicare. Axa
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă de neglijență, dacă aș uita să menționez un vis la Dalí pe care l-am avut înainte de a veni încoace: am visat niște pantofi de alergat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
de la Romă. Documentul poate fi vizualizat la adresa http://www.eu2007.de/de/News/. 10 Ibidem. 11 Georgiu Grigore, op.cit., p. 157. 12 Paul Sabourin, Naționalismele europene, Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 70. 13 Anthony Smith, Naționalism și modernism, Editura Epigraf, Chișinău, 2002, în Grigore, Georgiu, op. cît., p. 157. 14 Paul Sabourin, op. cît., p. 127. 15 GeorgiuGrigore, op. cît., p. 57. 16 Ion Diaconu, Cultura și drepturile omului. Identitate. Diversitate. Multiculturalism, Editura ProUniversitaria, București, 2012, pp. 11-17. 17 Georgiu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]