1,388 matches
-
accidentul asta va avea repercursiuni destul de grave. Oare nu mai duduie economia și pe la noi? Semne ? Răspunde Alan Greenspan în autobiografia lui la această întrebare. Au publicat-o cei de la editură Publică, varianta actualizată în vara asta cu un nou epilog pe tema crizei. http://www.publica.ro/inlib.htm Repercusiuni, nu cursiuni. Ai grijă că am auzit că Bucurenci asta e rau. În altă ordine de idei fix acum 3 ani a zis Buffett treaba asta, în 2005 într-o
Financial Times, fix acum un an by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82791_a_84116]
-
cu migală ideogramele scrierii chinezești. Autoarea absolvise între timp și limba chineză la Universitatea din București și cartea e dedicată profesorilor de acolo. De data aceasta autoarea alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie a înregistrat și căsătoriile copiilor de preot, ca dovadă a discriminării care se
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
armonic într-o geometrie ideală, e finalitatea luptei în și întru lumină a eroului civilizator, cel care înfăptuiește, cu acordul Demiurgului, ,,cerul nou" privit de vizionarul din Patmos. Dar idealul războinic al luminii e de fapt utopie și ficțiune - deconspiră epilogul acestui manual, alcătuit din anecdote moralizatoare: fata încântătoare, Șeherezada acestor tâlcuri, corespondenta Fatimei din Alchimistul, se îndepărtează, într-o mlădiere melodică, ca în poemul simfonic al lui Rimski-Korsakov, ,,spre luna care răsare". Moment de apogeu al ficțiunii asezonată cu ingredientele
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
dar care nu au în mod obligatoriu multe lucruri în comun, o vor deschide într-un spațiu care este deja cel de-al patrulea expozant, din moment ce el a reușit, de la bun început, să-și impună tematica și perspectiva morală. În loc de epilog: Expoziția s-a deschis, în sălile de la parter ale Palatului brâncovenesc, în ziua de 21 aprilie, iar participarea publicului a fost copleșitoare. Cei trei artiști, în pofida doliului care a mocnit în atmosfera evenimentului din pricina dispariției neașteptate a lui Florin Mitroi
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
încărcate de detalii, cum se întîmplă în Psihologie, unde umple, pe o pagină și ceva, paranteza dintre "EU" și "AM UCIS". Molia magnifica, un text amplu, scrisori către un poet, disipează în fragmente cu personaje incerte povestea a patru prieteni. Epilogul reia și explică parțial aceste scene ("fotografii") într-un discurs care se vrea o artă poetică, încărcat însă cu nume de autori și cu fraza îngreunată de mărturisiri din laboratorul de creație (ale naratorului?, ale autorului?), dar din care reținem
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
căci vorbesci prea iute" (p. 610). Același sistem - în care fiecare silabă este urmată de v...n..., cu repetarea vocalei respective, e folosit în ziarul Zimbrul și vulturul (Iași), la rubrica satirică "Bondariul", în nr. 4, 1858, pentru a ironiza "Epilogul" lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor, care n-ar fi fost scris "în limba păsărească ce toți copiii au vorbit-o": "Stivini - Ivini - Păvănă - Sevene - Revene - Stevene?" (în note la C. Negruzzi, Opere, 1, Păcatele tinerețelor, ed. Liviu Leonte, București, Minerva
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
Constituțiile Transilvaniei, doar din ură față de neamul și națiunea română, nici chiar prin autoritatea vreunui principe sau prin decret al Comisiei Regale, ci numai prin acțiunea lui Ioan Kemény, pînă acum secretă, după cum foarte bine mărturisește principele Gheorghe Rákoczy în Epilogul la Constituțiile Approbatae, cînd spune că Ioan Kémeny s-a implicat foarte mult în pregătirile acelor Constituții. Faptul că acea jignire, pe care mai sus-amintitul Kémeny a introdus-o, pe alocuri, din ură față de neamul și religia românilor, n-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. În loc de epilog "Vin de departe, spune Corneliu Baba, de la capătul de început al veacului, cînd Cézanne mai trăia, iar Picasso nu sfărîmase încă forma, și m-am născut ca să fiu pictor". Dar și un martor incontestabil al veacului, s-ar putea adăuga
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
probă superbă de lipsă de elitism și de înțelegere a succesului literar: "O, cartea mea, fii dară cuminte, chibzuită!/ De te citește lumea de mijloc, ți-i de-ajuns." Dacă te încearcă vreodată lehamitea de scris sau de citit, citește epilogul la prima carte din Tristele care începe așa: "Episolele-aceste - oricare dintre ele -/ în calea-mi zbuciumată să știi că eu le-am scris./ Cînd tremuram de frigul de gheaț-al lui decembre,/ Chiar Hadria pe mine văzutu-m-a scriind,/ Iar cînd trecut
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
trecerea lor prin furcile caudine, se prezintă, în volumul de față, cele mai recente cercetări studențești. Urmînd celor două emoționante prefețe, semnate Mihai Nichita și Liviu Franga, studiile au fost grupate în trei secțiuni, Mythica et Sacra, Graeca, Latina; un Epilog le încununează fastuos. Cităm cîteva lucrări remarcabile, cu conștiința încărcată pentru că nu le putem cita pe toate. În prima secțiune, Alexandrina Lițu (Despre umila existență a Minotaurului) sondează străvechi straturi ale mitului mediteranean și-i dă o lectură înnoitoare, din
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
impresionantă vădește studiul Le langage érotique des épigrammes prénéotériques, de Anca-Cristina Dan; autoarea înfruntă arida critică de text, apoi însă trece mult mai departe, degajînd valențele literare și mesajul fragmentelor, atît de puține și de mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului absurd, ale dramelor antice, și ipostaza lor originară, saturată de sacralitate. Ni se par remarcabile toate
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalității sau experienței. Cine altul decît adevăratul artist poate pune în discuție valabilitatea înțelepciunii unui proverb, răsucind-o ironic? Rosalind din Cum vă place spune în epilogul piesei: “If it be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
discuție valabilitatea înțelepciunii unui proverb, răsucind-o ironic? Rosalind din Cum vă place spune în epilogul piesei: “If it be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
fundamentală a generației: puterea. Profilul complex al protagonistului, cu o viață interioară pusă în valoare și prin forța de sugestie a unor „fantasme” (chipul cerșetorului și atelajul fantomatic), se află, cu al treilea roman al ciclului, la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
amintită își întoarce multe dedesubturi. Un meci pierdut, o carieră de cronicar sportiv refuzată parcă fără motiv, la ce bun, let the sleeping dogs lie, iubiri și parcuri, redacții, redactori. Și tender is the night, cu renunțările ei neexplicate, cu epilogul amărui, nu, în nici un caz acru, cînd foste cunoștințe, lîngă care ai trăit, îți spun, din timp în timp, că te citesc. Și tu taci, îmbătrînind fără soluții, taci lîngă ele. Ei, și mingea lovită cu bocancul ajunge-n pasa
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită strălucește în lumina palidă ce pătrunde prin gratiile ferestrei mici. Nici măcar păianjenul nu reușește să conviețuiască într-un loc în care moartea era la ordinea de zi... Epilog După „marea amnistie” a deținuților politici de la mijlocul deceniului șase, penitenciarul Jilava a mai funcționat timp de 10 ani, timp în care între zidurile reci ale fortului au fost încarcerați deținuții de drept comun. Doar în timpul evenimentelor din decembrie 1989
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
pot pretinde adepți ai aceleiași religii. Este important să tratăm pluralismul societății ca pe o șansă, iar nu ca pe o barieră... (Cf. Floriana Jucan - http://qmagazine.ro/politica-si-religie-cu-victor-opaschi 269949.html - 10.06.2015/19.06.2015). Câteva consluzii și încheierea - Epilog Altfel spus, revenind puțin la problematizarea inițială, acum în concluzie și în încheiere, vom recunoaște faptul că raportul, între și dintre cele două instituții, a evoluat în mod diferit de-a lungul timpului, plecând de la perioada de aur a așa
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându-ți căldura pe o mână străină. Epilog Să pot să răscumpăr, ca pe-un drum spre Emaus, toate acele schimbări ce nu mai pot fi printre rânduri citite. Iată ispitele neduse până la capăt. Moartea, bucuria de-a vedea totul, mereu nevăzut. într-un târziu, putința de-a
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
p. 105). Diferența de celelalte romane este dată de plasarea acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic însă deosebit de realitatea prezentului) și de apariția unui nou personaj, Horia Giugaru, care împrumută cîteva dintre datele biografice ale autorului. De altfel în epilogul cărții (vezi pp. 239-277) acest personaj comentează din perspectivă auctorială romanele anterioare ale lui Dan Stanca și dă o interpretare explicită întîmplărilor din cel care tocmai se scrie. Romanul A doua zi după moarte este o carte incomodă, susceptibilă să
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
numai mental) pentru senzația de libertate (egală, pe atunci, cu fericirea) dăruită celor ce știau să-i asculte. Poate că, dincolo de substanța muzicii în sine, asemenea conexiuni între artă și umanitate fac din jazz un ingredient esențial al supraviețuirii noastre. Epilogul acestei săptămâni de neuitat a purtat semnătura ansamblului Virtuozii Banatului. O seară cu mult public, cel puțin la fel de generos și de entuziast ca și la galele de jazz (ceea ce ar trebui să ne facă mai atenți la valorile culturale din
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Mare. Prezența ideală a Voievodului domină desfășurarea romanului și îi dă unitatea de măsură în bine, în împliniri morale și materiale. Istorisirea este împărțită în trei mari compartimente, „părți”, după cum sunt particularizate de autor, încadrate între un Prolog și un Epilog în trei părți, unde se adună concis inițiativele generațiilor de urmași ai personajului de primă valoare, Sandru Șendrea. El se confruntă cu manifestările de cruzime ale străinilor, întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare este Din toate gafele făcute pe postul tv. Cultural, care a dat zilnic și cam jalnic “Agenda Tîrgului Gaudeamus” una a fost, joi sau vineri, regină între toate: o spicheriță inocentă a vorbit de Ionesco, pronunțînd
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice" ale vremii noastre, al unui "dublu" cu fantezie, care apoi se pierde fără urmă
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
într-un amplu sistem mitologic. În esență, Casa Poporului și spiritul ceaușist devin exponat borgesian, poate singurul, în propria lor realitate. Acest triumf al Casei Poporului constituie, din nefericite, și eșecul major al Muzeului de Artă Contemporană. Păcat, pentru că.... ...în loc de Epilog: Titu Maiorescu spunea cîndva cam așa: energiile creatoare ale unui popor sînt limitate, asemenea unui bloc de marmură, și depinde esențial de ceea ce, își propune sculptorul. S-o realizeze pe Venus din Millo sau să imagineze o ,,statuă caricată". La
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
orice interes literar, din cauza stilului prolix și anacronic, și aproape chiar de orice interes documentar, cartea - ca și tot ce a făcut autorul ei de vreo zece ani încoace - pornește din aceeași tragică nevoie materială. Nu reținem din ea, ca epilog, decât seninătatea resemnată cu care autorul amintește metodic de câte ori vreun trecător îl scuipă pe stradă. Printre cei ce au făcut din tristul bătrân o scuipătoare națională menționăm și pe d-nii N. Iorga și Ion Grădișteanu" (v. Lovinescu, Opere IX, 1992
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]