24 matches
-
etapelor de dezvoltare a societății umane în aceste perioade. Pentru o mai bună echidistanță, recursul la informațiile Wikipedia, enciclopedia liberă, se impune de la sine. Paleoliticul românesc este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, Paleoliticul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior și Epipaleolitic. Protopaleolitic: Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" (Cultura de prund din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid. PALEOLITIC INFERIOR Paleoliticul românesc inferior
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita.html [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieții materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, ul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior și Epipaleolitic. Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
a fost împărțită în paleolitic și neolitic după publicarea de către John Lubbock a lucrării sale "Prehistoric Times". Alte subdiviziuni au fost adăugate spre a împărți fiecare epoca în trei perioade: timpuriu, mijlociu și târziu. Mai exista de asemenea mezolitic sau epipaleolitic între epoca paleolitica și cea neolitica în anumite regiuni, perioade intrate în literatura de specialitate începând cu 1930. În unele regiuni descoperirile arheologice au făcut necesară introducerea unor alți termeni că epoca cuprului sau calcolitic între neolitic și epoca bronzului
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]
-
În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut un impact mai puternic, este preferat termenul "epipaleolitic". Regiunile, în care ultima glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut condiții de trai favorabile, cu rezerve de hrană mai bogate
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
un mediu în continuă schimbare și identificarea de noi surse de hrană. Ca urmare a acestor schimbări se poate observa o creștere în folosirea uneltelor din microlit. Acestea erau provenite din uneltele paleolitice anterioare, din această cauză primind numele de Epipaleolitice. Cu toate acestea, în Europa este folosit termenul mezolitic (mijlocul epocii de piatră), deoarece uneltele (și mediul de trai) erau importate din Estul Apropiat. Acolo, uneltele microlitice făceau posibilă vânătoarea mai eficientă, în timp ce așezări mai avansate, cum ar fi Lepenski
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
35 km, peste podul de la Porțile de Fier. În linie dreaptă distanța dintre cele două localități este de 2 km. Paleoliticul superior - primele urme de locuire ale omului în zona Orșovei (Cazanele Dunării , Cuina Turcului și Băile Herculane, Peștera Hoților. Epipaleolitic (10.000 - 8.000 î.C. ) primele unelte agricole din zonă și primele manifestări de artă ale omului. Neolitic - bronz (5.500 - 2.200 î.C. și 2.200 - 1.200 î.C.) primele urme de locuitori. Sec.I î
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
î.Hr.), apar uneltele din așchii de cremene și cuarțit și care au vârfurile mai îngrijit prelucrate. În paleoliticul superior (30.000 - 10.000 î.Hr.) se perfecționează tehnica cioplirii uneltelor din silex, se construiesc primele adăposturi, simple apărători contra vântului. În epipaleolitic (sau mezolitic: 10.000 - 5.500 î.Hr.) se trece la o viață semistabilă: se trece la cultivarea plantelor graminee și se domesticește câinele (utilizat la vânătoare). În neolitic și eneolitic (epoca pietrei șlefuite: 5.500 - 2.700 î.Hr.) se extinde
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
al Muntelui Carmel, lângă localitatea Zikhron Ya'aqov, unde a descris resturile unei culturi numite mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul târziu la mezolitic, sau cum se spune in prezent, epipaleolitic. Perioada kabarană este considerată drept o primă fază a Epipaleoliticului, precedând cea Natufiană. Rezultatele săpăturilor pe care le-a efectuat la Kebara au fost publicate postum de către Dorothy Garrod. În anul 1928 Francis Turville-Petre s-a mutat la Berlin și
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
descris resturile unei culturi numite mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul târziu la mezolitic, sau cum se spune in prezent, epipaleolitic. Perioada kabarană este considerată drept o primă fază a Epipaleoliticului, precedând cea Natufiană. Rezultatele săpăturilor pe care le-a efectuat la Kebara au fost publicate postum de către Dorothy Garrod. În anul 1928 Francis Turville-Petre s-a mutat la Berlin și a activat și locuit la Institutul de Cercetări Sexuale al
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
administrativ-teritorială Județul a)1. Așezare din paleoliticul Comuna Mitoc, satul Mitoc Botoșani superior (în punctul "Malu Galben") a)2. Așezare paleolitică Comuna Ripiceni, satul Ripiceni Botoșani (în punctul "Izvor") a)3. Vestigii de locuire Orașul Băile Herculane Caraș- din epocile: epipaleolitic, Severin neolitic, eneolitic și bronz (în punctul "Peștera Hoților") a)4. Niveluri de locuire Comuna Baia de Fier, Gorj din paleoliticul mijlociu satul Baia de Fier și postpaleolitic cu unelte în special din cuarț (în punctul "Peștera Muierilor") a)5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
înțelegerea noastră este limitată, în condițiile în care valoarea simbolică a oricărui act cultural este delimitată spațio-temporal (M. Eliade, 1992a, p. 14-20; D. Monah, 2001, p. 169). Caracterizată de E. Comșa drept “o cultură neolitică sud carpatică, dezvoltată pe temeiuri epipaleolitice” (E. Comșa, 1956, p. 49), cultura Dudești are ca punct de plecare partea de nord-vest a Anatoliei, așezările de la Yarimburgaz, Töptepe (M. Özdogan, 1991, p. 82-121), Demircihüyük (M. Korfmann, 1987), evidențiind originea sudică a acesteia. Legăturile dintre comunitățile neolitice de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
Tissa, BAI, XXII, Ed. PIM, Iași, 2009, 323 p., ISBN: 978-606-520-326-6. footnote>, toate în franceză, pentru fi de folos și specialiștilor europeni, au devenit lucrări de referință; peste doi ani, ar fi trebuit să realizăm, tot împreună, volumul privind stațiunile epipaleolitice și mezolitice dintre Nistru și Tisa, încheindu-ne, astfel, obligațiile pe care ni le-am asumat, de a aduce la lumină viața comunităților umane paleolitice din acest areal geografic. Aveam și alte proiecte comune: după publicarea Monografiei asupra Mitocului<footnote
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
constata faptul că autohtonii neolitici preindoeuropeni aveau o cultură materială și spirituală dintre cele mai avansate din Europa, numită StarcevoCriș, cu ceramică pictată (mileniile VIV î.e.n.). Populația neolitică din această zonă de podiș a rezultat printr-un amestec al autohtonilor epipaleolitici cu elemente sudice venite din zona egeo anatoliană și thessalică, prin mileniile VIIV î.e.n. Teritoriul nostru făcea parte din una din cele două arii de locuire cu o civilizație mai avansată, având ceramică pictată plus o viață agricolă și sedentară
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
danseze chiar pe ringul natural din... Peștera Românești“. Românești, poartă spre sacralitate Fapt bine cunoscut de istorici, dar îndeobște ignorat de public, peștera Românești și întreaga zonă montană a județului Timiș are o îndelungată asociere cu sacralitatea. Locuite încă din epipaleolitic, peșterile de aici au dobândit din preistorie și funcții religioase, funcții ulterior preluate de bisericile, schiturile și mănăstirile zonei. Nu întâmplător, această regiune a Făgetului este supranumită Bucovina Banatului, grație mai ales densității lăcașelor de cult de aici - în primul
Agenda2004-43-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282982_a_284311]
-
renul urcă spre nord. În schimb, alte animale sînt domesticite: cîinele pe la anii -8000, către anii -6000 în special oaia și capra în sudul Franței, urmate de bou pe la anii -5000. Cuprinsă între anii -10000 și -5000, această perioadă corespunde *epipaleoliticului sau *mezoliticului și sfîrșește cu "revoluția neolitică" și cu primele sate: omul devine cultivator. Această evoluție lentă este ilustrată, într-un rezumat cronologic impresionant, de romanul lui J.H Rosny, Războiul focului. "Revoluția neolitică" (din anii -6000 pînă pe la -1800
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
16 (4 la 5) ----------225 la 240 1. Provizorie 2. Scenariul C = creștere puternică. 3. Scenariul A = creștere lentă după statisticile energetice ale ministerelor Industriei, Poștei și telecomunicațiilor și Turismului, ianuarie 1987 CRONOLOGIE În Franța În exteriorul Franței 10000/-6000 EPIPALEOLITICUL -9000 Neoliticul în Orientul Apropiat -6000/-1800 NEOLITICUL -2600 Piramidele egiptene -1800/-700 EPOCA BRONZULUI -1700/-1400 Cnossos în Creta Către -1250 Ramses al II-lea, faraon -814 Fundarea Cartaginei -753 Fundarea Romei -700/-50 EPOCA FIERULUI -600 Fundarea Marsiliei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-și defini și impune puterea. Drept roman (statut de). Cetățeanul de drept roman are aceleași drepturi civile și politice ca și cetățeanul care trăiește la Roma. El poate vota și candida în cetatea sa și la Roma. Electiuni. Vezi Generalități. Epipaleolitic. Vezi Preistorie. Episcop. La origine cel ce prezidează (episcopos) colegiul bătrînilor (prezbiteri) unei comunități creștine. El era responsabil cu ceremonia euharistică (împărtășanie). Începînd cu secolul al III-lea, episcopul este ales de către populația creștină a unei cetăți și hirotonisit de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
000 pînă la aproximativ -150.000), paleoliticul mijlociu cu omul de Neanderthal (-150.000 pînă la aproximativ 35.000) și paleoliticul superior cu omul de Cro-Magnon (-35.000 pînă la -10.000 aproximativ). A doua epocă este numită mezolitic sau epipaleolitic, cu importante mutații (-10.000 pînă la -5000 aproximativ) care permit evoluția către ultima fază, neoliticul, din -5000 pînă în -1800 aproximativ. Timpurile preistorice se termină cu calcoliticul sau neoliticul, perioadă de tranziție, între -2200 și -1800 și faza finală
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după 2000. Tabelul nr. 1. Evoluția umană: stadii socioculturale principale Notă: Reintroducerea „arheoliticului” este propunerea autorului. Paleoliticul timpuriu este adesea Împărțit În mijlociu și inferior. În Europa, paleoliticul târziu este numit paleolitic superior sau leptolitic, iar În ultima lui fază, epipaleolitic sau mezolitic. În unele părți ale lumii, neoliticul și epoca metalelor nu au existat, iar societățile intră În epoca industrială În acest secol: Începutul și sfârșitul fiecărui stadiu diferă În fiecare parte a lumii, acesta fiind motivul pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor trece aproape neschimbate În neolitic. O importantă descoperire aruncă lumină asupra unei societăți Învecinate cu India nordică (Kenoyer et al., 1983). Un „vestigiu arheologic ezoteric” din tabăra de la Baghor-1, pe care Îl putem considera altar, demonstrează că oamenii din epipaleolitic din jurul anului 9 000 Î.Hr. venerau deja principiul feminin al universului, așa cum triburile locale au continuat să o facă până În zilele noastre, numindu-l șakti. Tocmai confruntarea etnografică este cea care permite să recunoaștem În frumoasa piatră cu suprafețele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică (vezi subcapitolul 9). Afinitatea celor două lumi se atenuează Începând din mileniul al V-lea, când Mesopotamia și Levantul Încep să-și urmeze propriul curs. Și În Asia Occidentală apare noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau dolmene, pietre enorme Înfipte În pământ sau menhir. Fenomenul s-a născut din aculturația neolitică a populațiilor epipaleolitice, numeroase din zona accidentată (incluzând și insulele) din marea câmpie europeană, Într-una din cele mai fertile hibridizări sociale și conceptuale ale istoriei umane. Sacralitatea paleolitică spontană a locurilor fuzionează acum cu „construirea” culturală a locurilor sub forma unor monumente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
administrativ-teritorială Județul a)1. Așezare din paleoliticul Comuna Mitoc, satul Mitoc Botoșani superior (în punctul "Malu Galben") a)2. Așezare paleolitică Comuna Ripiceni, satul Ripiceni Botoșani (în punctul "Izvor") a)3. Vestigii de locuire Orașul Băile Herculane Caraș- din epocile: epipaleolitic, Severin neolitic, eneolitic și bronz (în punctul "Peștera Hoților") a)4. Niveluri de locuire Comuna Baia de Fier, Gorj din paleoliticul mijlociu satul Baia de Fier și postpaleolitic cu unelte în special din cuarț (în punctul "Peștera Muierilor") a)5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275089_a_276418]