28 matches
-
în anul 1839 unde locuitorii refuzau să plătească învoiala pentru vii arătând că nu a avut acest obicei 690 iar la Orevița, Vânju Mare, Bucura, Poroinița etc. în aceiași perioadă, ei lucrează viile, fabrică comina, fără a se învoi cu epistatul episcopiei Râmnicului, proprietara moșiei 691. Sunt însă și situații în care țăranul refuză să plătească obligațiile și să mai lucreze viile oprindu-i pe alții să le lucreze (la Bistrița și Breznița)692. În situația asemănătoare întâlnim în timpul revoluției de la
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Maneanu_mite_evolutia_viticul_varvara_magdalena_maneanu_1379654392.html [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
Rucăreanu, începând să cumpere diferite delnițe, apoi și moșii întregi, chiar munți din proprietatea devălmașe a satului. Stăpânit de gânduri frumoase pentru satul al cărui nume și-l adoptase, ajungând și la o stare economică înfloritoare, Gheorghe Rucăreanu, mai târziu epistat al orașului Câmpulung, a zidit biserica din partea de sus a Rucărului și alături de biserică a construit chilii pentru școală și dascăli, pe care i-a angajat cu plată de la el. Construxcția bisericii s-a terminat în anul 1782, având hramul
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xviii_lea.html [Corola-blog/BlogPost/355746_a_357075]
-
Șelari din București, profesor fiind numit Petru Manuil Efesiu († 1840), care "însuși se desăvârșise în școala nou înființată la Constantinopol". Marii protopsalți români formați în această școală, apoi ei inșiși instruind pe alții (la scurt timp Macarie Ieromonahul era numit “epistatul” celor patru scoli de psalitichie din București), s-au adaptat, fără șovăieli și cu toată convingerea, acestui nou sistem muzical plămădit în capitala strălucitorului Bizanț de altădată, sistem care, datorită reducerii numărului de semne muzicale, fixării felurilor de tonuri, ca
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
tratate internaționale și, până la regele Filip al V-lea, era singurul care decidea emiterea de monedă nouă. Numărul funcționarilor de stat era redus. Regele își conducea regatul mai mult în mod indirect, sprijinindu-se în special pe funcționarii publici locali - epistații - cu care păstra legături regulate. Succesiunea regală în Macedonia era ereditară, pe linie masculină, de la tată la fiu și cu respectarea în general al dreptului primului născut. Existau și elemente ale sistemului electiv: în cazul în care regele murea, moștenitorul
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
lemn din Bărbălani se poate aproxima în al doilea deceniu al secolului 19. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, "„pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
va intra în posesia Episcopiei din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600. Dintr-o catagrafie a satelor plășii Ialomița întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de țigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
alegorie, radicalii cred că fără știință de carte, fără avere și fără muncă mai cu seamă, casta oratorilor lor de uliți și stâlpii lor de cafenele sunt chemați a domina lumea. Dar guvernul nu este deloc, după cum definesc d-lor, epistatul întrunirilor electorale. El are în toate țările un rol organic, pe care nu-l poate îndeplini un vătaf. Oare un liberal este în stare să-și scoată creierii din cap sau mușchii inimei pentru a pune alții la loc fiindcă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întrunirilor electorale. El are în toate țările un rol organic, pe care nu-l poate îndeplini un vătaf. Oare un liberal este în stare să-și scoată creierii din cap sau mușchii inimei pentru a pune alții la loc fiindcă epistații vieții sale organice nu-i mai plac? Căci nu mecanismul parlamentar e lucrul principal. Misiunea de a crea legi le-au avut în deosebite rânduri instituții deosebite. Consilii de stat, regenți cuminți, comisii de oameni speciali numite de însuși stăpânitorii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
inginer plătit din bani publici. Iata dară pe de o parte prefectul arendaș al statului pentru mai multe moșii în județul ce însuși administrează și neplătind cel puțin arenda acelor moșii. Iată pe de altă parte omul lui de afaceri, epistatul, ocupând fără rușine și fără măcar a se ascunde postul de inginer al județului! La ce se întrebuințează timpul acelui inginer? A gera moșiile pe care le-a arendat de la stat pe față și fără, sfială. Căci din două una
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să se deschiză consiliul județean. Nu s-a putut completa două săptămâni și mai bine, fiind prefectul dus la Pesta fără concediu pentru a specula porcii săi, întovărășit și de veterinar, care, ca toți amploiații județului, sunt servitori particulari și epistați de moșie ai arendașului prefect. Este inutil a mai insista asupra abuzurilor de tot felul ale lui Simulescu, denunțate de o sută de ori în presa de toate nuanțele și rămase necercetate și nepedepsite până astăzi. {EminescuOpXII 399} Astfel se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un număr. Acu o pun iar, voi să-mi mai Încerc norocul... Mă rog Ție, nu mă refuza, pune și tu unul... să le completăm odată...” (s.n.). Iar rezultatul tragerii lozului câștigător este previzibil pentru cei care Înnoiesc lista Ipistatului; epistatul e favorizat nu de Împrejurări, ci de neobrăzare: „IPISTATUL (intrând repede din fund): S-a tras lotul... Acum l-am tras!... PAMPON: Ei? NAE: Știu cine l-a câștigat. IPISTATUL (cu multă naivitate): Iar eu, domnule, Închipuiește-Ți noroc! NAE (aparte
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa (fecioara deasupra porții de intrare) "Atos pământul lui Dumnezeu" dedicat sfintei Fecioare Atosul e guvernat de douăzeci de epistați care reprezintă cele 20 de mănăstiri. Cele mai importante: Lavra Iveron Vatopedi Kiliandari mănăstiri împărătești. Chenoviți (care trăiesc în comunitate) Iveron, Kiliandari, Dionisias, Kutlumusis, Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Xiropotamos, Dochiarios, Karacalos, Simopetra, Stavronichitos, Agias Pavlos, Castamoniti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi pus căpitanul rânduială în această privință. * * * Servitorii primesc de obicei mai multe lovituri decât lefuri. Sunt ciomăgiți pentru cea mai mică greșeală. În acest scop li se dă o scrisoare pentru aga (prefectul de poliție); la primirea misivei, patru epistați (agenți de siguranță) apucă victima și o răsplătesc cu douăzeci și cinci de lovituri de baston sau mai mult, în funcție de cuprinsul scrisorii. Nu se verifică întotdeauna identitatea purtătorului. Într-o zi o persoană foarte îndatoritoare, întâlnind un servitor pe care îl cunoștea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
diiastigmă, isterisi) - , cu ceva mai puține turcisme (mumbașir, surghiuluc, marifet, alișveriș), corespunde imaginii celei mai tipice a epocii fanariote. Se regăsește astfel și limbajul "lumii vechi" din comediile lui Caragiale: nu numai în cremenalul lui jupîn Dumitrache, ci și în epistat, exoflisi, plastografie etc. Cel mai mare profit îl obținem însă din urmărirea formelor familiar-orale; din păcate, textele secolului al XVIII-lea, mai ales cele de viață cotidiană, au fost prea puțin folosite ca surse de material pentru dicționare și descrieri
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
în capitalele județelor și de autoritățile locale în comune. Pe la menziluri se întâmplau multe abuzuri și nereguli: menzilgii “dând cu foarte mare ușurință atât caii, cât și căruțele”, curierii “luau cu dânșii persoane străine, lucruri și mărfuri”, “ caii nehrăniți, necurățați”, “epistații casei menzilurilor erau adiafori” etc. Numeroase conflicte se produceau între conducătorii menzilhanelelor și mahalagii, care reclamau stricăciuni pe terenurile lor. Pe drumul spre Câineni, ca exemplu, conflictele au fost oprite numai la intervenția domnitorului. La cererea mahalagiilor s-a hotărât
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
mediu, bazată pe autoritatea cneazului). antreprenor. cătun, grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, având un număr mic de locuitori. cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale dajdie dârvar diligență diurnă dorobanț dragon dram dregător dril epistat francare găitan ghebă gheretă gleb grătar han haraci și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerilor. impozit. țigan folosit la tot felul de munci. trăsură mare acoperită, folosită pentru transportul în comun al persoanelor și al
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
la Craiova, sub conducerea clucerului Ioan Vlădoianu și a dr. Feraru. Trecerea în Oltenia era asigurată prin două puncte, unde s-au instalat și carantine: la Prooroci, sub conducerea doctorului-gerah Ioan Tișler, și Sud-Vîlcea, unde activa, din punct de vedere administrativ, epistatul Teodosie Golescu 94. Cu toate măsurile adoptate, holera a bântuit cu violență atât în Capitală, cât și în restul țării și mai cu seamă în jud. Ialomița, devenit sediul principal al epidemiei. Astfel, în raportul adresat de generalul Kiseleff, la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
focar intens al holerei se afla în județul Ialomița; la Călărași, epidemia izbucnise la 14/26 iulie, ucigând 130 de oameni; aici funcționa ca medic "dohtorul Foct" (adică Vogt) care a înființat un lazaret pentru bolnavi, pus sub administrația unui epistat, polcovnicul Răducan. Totodată, la 26 iulie/7 august, Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru a trimis 10 000 de lei izpravnicului județului Ialomița, căminarul Gheorghe Geanoglu, pentru a cumpăra mălai și a-l împărți celor "din satele scoase spre aerisire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
constituit piedici nu mai puțin dificile în organizarea bunei funcționări a acestei instituții. Edificatoare, din acest punct de vedere, este organizarea pazei liniilor telegrafice. Funcția de revizori pentru liniile telegrafice a aparținut, până la 22 noiembrie 1856, unui număr de zece epistați, plătiți anual de către stat cu 48.000 lei (400 lei pe lună). În 1856 au fost desființate aceste funcții, iar îndatoririle lor au fost trecute asupra epistaților de drumuri, care, la salariul lor, au primit un adaos de 100 lei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru liniile telegrafice a aparținut, până la 22 noiembrie 1856, unui număr de zece epistați, plătiți anual de către stat cu 48.000 lei (400 lei pe lună). În 1856 au fost desființate aceste funcții, iar îndatoririle lor au fost trecute asupra epistaților de drumuri, care, la salariul lor, au primit un adaos de 100 lei pe lună. Au fost exceptate liniile telegrafice de pe teritoriile ținuturilor Tutova și Covurlui, „unde nu sunt asămine epistați de cantoniști, nefiind șosăli”, pentru care au fost angajați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aceste funcții, iar îndatoririle lor au fost trecute asupra epistaților de drumuri, care, la salariul lor, au primit un adaos de 100 lei pe lună. Au fost exceptate liniile telegrafice de pe teritoriile ținuturilor Tutova și Covurlui, „unde nu sunt asămine epistați de cantoniști, nefiind șosăli”, pentru care au fost angajați doi epistați, cu câte 200 lei pe lună. Asemenea măsuri au fost dictate de motive financiare. Același sistem a fost aplicat și cantoniștilor. Acolo unde linia telegrafică urma șoseaua, cantoniștii șoselelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
drumuri, care, la salariul lor, au primit un adaos de 100 lei pe lună. Au fost exceptate liniile telegrafice de pe teritoriile ținuturilor Tutova și Covurlui, „unde nu sunt asămine epistați de cantoniști, nefiind șosăli”, pentru care au fost angajați doi epistați, cu câte 200 lei pe lună. Asemenea măsuri au fost dictate de motive financiare. Același sistem a fost aplicat și cantoniștilor. Acolo unde linia telegrafică urma șoseaua, cantoniștii șoselelor au avut în grija lor și linia telegrafică; în caz contrar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un însurățel, un contract cu un țigan dezrobit, două contracte cu doi ruptași și unul cu un patentar. Aceștia și-au luat obligația de a păzi linia telegrafică pe o anumită întindere, să repare eventualele stricăciuni și să asculte de epistați. Contractele au fost încheiate pe o perioadă variind între unul și trei ani. Cantoniștii, potrivit acestor contracte, au primit bordeie pentru locuință, 120 prăjini loc de hrană, țăranii birnici au fost scutiți de bir și boieresc, ruptașii, de dare, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vaste și luminoase”. M. Kogălniceanu arăta că a cheltuit pentru construcția fabricii peste 20.000 galbeni, adăugând că „să nu se uite că el atunci era arendașul moșiei Târgul Neamț și Oglinzi și că avea la dispoziție 100 de clăcași, epistați, care, boi etc.; aceste clădiri astăzi (adică în 1874) chiar cu greu s-ar putea face cu cifra cheltuită”. Inițial, forța motrică a fabricii era apa, colectată la confluența nurilor Ozana și Neamț. „Diferitele mașini - spunea G. Apostoleanu - sînt puse
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie esențială. Caracterele sunt minimale. Jupân Dumitrache e un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent și deci inevitabil "cocu". Nae Ipingescu, epistatul, e un devotat redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate. Trahanache e o variantă bonomă a lui Dumitrache. Farfuridi, Brînzovenescu, Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]