29 matches
-
regulamentarea, recurge la propoziții normative, folosește cunoștințele pentru afirmarea regulilor. In prezent, cel mai justificat mod de verificare a ipotezelor cu privire la gândire îl reprezintă experimentele pe computere, dar nu pe oameni. Și astăzi intelectul artificial, ca filosofie experimentală, face figura epistemologului tot așa de necesară pentru evoluția computerială, ca și a matematicianului-programator. Compararea formelor cognitive, diferite după exprimarea lor în cuvinte, amintește epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța ei, este numai unul din modurile de
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
îl reprezintă experimentele pe computere, dar nu pe oameni. Și astăzi intelectul artificial, ca filosofie experimentală, face figura epistemologului tot așa de necesară pentru evoluția computerială, ca și a matematicianului-programator. Compararea formelor cognitive, diferite după exprimarea lor în cuvinte, amintește epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța ei, este numai unul din modurile de reprezentare și de structurare a cunoștințelor. In plus, modul dat conține posibilitatea de a tăcea, adică posibilitatea neverbalizării informației. M. Poster afirmă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ca o fuziune, deopotrivă ontologică și practică, a contrariilor. Din această perspectivă, fiecare poem al lui Ponge poate fi socotit un fel de punere în abis a „metodei sale de creație”. Cu alte cuvinte, folosind mijloace diferite de cele ale epistemologilor, Ponge demonstrează - poate mai convingător - că Obiectul și Cuvântul sunt, de fapt, termeni care își modifică identitatea și semnificația în funcție de sistemele de referință în care apar.252 „Revoluția” sa poetică își are, neîndoielnic, punctul de plecare în constatarea că orice
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bolnavi, criminali și pușcăriași eliberați anticipat, emigranți respinși etc. Concedem să nu vorbim de o altă dependență politico-ideologică, dar nu se poate să ignorăm căderea atât de neverosimilă a românilor în dependența față de sărăcia fizică și psihomorală de astăzi. Mențiunile epistemologilor sociali cum că, între ipotezele și teoriile empirice și realitate sunt întotdeauna diferențe sunt insuficiente. Eforturile intelectuale și de investigări concrete repetate completează vechile imagini cu altele mai plauzibile, dar niciodată epuizând realitatea. Cosmos-ul social- uman este marcat continuu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
încredere în ea. Încercarea de o valida și verifica reprezintă acțiunea ce merge în întâmpinarea împlinirii predicției. Dacă ipoteza este validată, înseamnă că predicția a fost acceptată și implicit transformată în realitate. Această schemă este aproape universală și indiferent de epistemologul care vorbește despre ipoteză, ea este considerată ca reală. La nivelul formei, modul în care funcționează predicția care se autorealizează este mult mai simplu. Un prim exemplu a fost dat anterior, cu împărțirea științei realizată de Francis Bacon. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Roland Barthes -care a scris eseuri foarte interesante despre literatură, miturile societății moderne și modă -, filosoful Michel Foucault - care a cercetat "epistemele" ca mari forme ale ordinii cunoașterii -, neo-psihanalistul Jacques Lacan -pentru care inconștientul este structurat ca un limbaj - și epistemologul științelor socio-umane Louis Althusser- care a teoretizat procesul practicii teoretice. Alături de această majoră grupare a structuralismului a mai funcționat, ca o grupare secundară, parțial inspirată și de psihologul Jean Piaget, o tendință pe care reprezentanții ei, sociologul literaturii, Lucien Goldmann
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
din cele mai bune În literatura genului din lumea Întreagă”4. Firește, textul acesta e probant mai ales la intersecția celor doi Eliade descifrați de Culianu - și analizați cu mai multă lejeritate după moartea celui real - cu acel Culianu care, epistemolog și istoric, se află puțin Înaintea propunerii epistemologice cu consecințe extreme din Arborele gnozei. Textul, oricum, e mai complicat decât pare - și chiar decât poate fi o prefață la o ediție de nuvele fantastice. Mai Întâi pentru că nu acceptă pactul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atâta vreme cât, "în epoca noastră post-iluministă, suntem predispuși să observăm un fapt fundamental că anumite perioade din istorie pot fi mai bune decât altele pentru a descoperi adevăruri care se aplică tuturor perioadelor 472. Un astfel de adevăr este, în viziunea epistemologului social american, acela că studierea științifică a științei poate să ne arate că nu există, de fapt, nicio știință de studiat, în sensul în care această știință era concepută în modernitate. Pentru a argumenta în favoarea acestui adevăr, poate fi abordată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Steve Fuller, James H. Collier, Philosophy, Rhetoric, and the End of Knowledge: A New Begining for Science and Technology Studies, Lawrence Elbaum Associates, Publishers, Londra, 2004, p. 90. 473 Idem, p. 98. 474 Ibidem, p. 181. 475 Astfel, în accepțiunea epistemologului american, "în lumea de azi, ideea că știința este o chestiune de încredere publică are mai curând un statut prezumtiv: adică, oamenii presupun, fără a avea vreo dovadă, că ei sunt serviți într-un anume fel de știință. Nu același
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ambele direcții culturale (Geisteswissenschaften și Naturwissenschaften) acreditate prin diviziunea universitară a științelor. În baza distincției epistemologice între contextul descoperirii și contextul justificării, Louth denunță criza metodologică din interiorul științelor umaniste. El recurge la hermeneutica lui Hans-Georg Gadamer, dublată de comentariile epistemologului american Michael Polanyi. Rezultanta acestor doi vectori, care vădesc o nebănuită convergență hermeneutică, este o pledoarie inteligentă și persuasivă pentru întoarcerea la surse. Obsesia rădăcinilor atestă radicalitatea Ortodoxiei. Fără ancorarea dialogului cu lumea în sânul marii tradiții dogmatice a Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Gadamer este o chemare la chenoză, fără de care mintea, abătută de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fost acela al relaxării pretențiilor tari pe care fizica clasică le emitea cu referire la universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne situăm, de exemplu, pe p poziție metafizică, ea devine o problemă privitoare la relația dintre obiectele abstracte și cele concrete și la felul cum pot fi relevante pentru lumea empirică faptele despre entitățile matematice. Dacă privim problema prin ochelarii epistemologului, ea privește importanța matematicii, despre care am văzut că se dezvoltă în funcție de anumite resurse interne, în descoperirea și exprimarea celor mai bune teorii din fizică. Ce mă interesează pe mine este, insă, următorul argument: 1. Teza aplicabilității: matematica nu numai
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reperelor, valorilor privind problematica securității și apărării europene actuale constituie un efort de analiză și de interpretare de la care nu ar trebui să se abdice, context în care responsabilul european trebuie să fie în același timp și funcționar european și epistemolog, grație studiilor sale de specialitate și experienței dobândite în relațiile internaționale. Cu atât mai mult, aportul cercetătorilor români privind problematica securității și apărării europene reprezintă o sursă de motivare crescută privind dezvoltarea acestui proiect european. Prin această carte se speră
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
sensul că nu angajează cercetări faptice și empirice pentru a verifica un lucru. Cunoașterea este a posteriori în sensul că poate fi obținută numai după o anumită experiență. d) Cunoașterea prin descriere și explicație a apărut în scrierile contemporane ale epistemologilor. Prin modul descriptiv, epistemologia are ca scop să descrie cu precizie anumite însușiri ale lumii, inclusiv conținutul minții umane, și să determine ce fel de conținut mental poate fi contabilizat drept cunoaștere. Un exemplu de sistem de epistemologie descriptivă este
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
care le poate oferi o comunitate epistemică, aceasta poate fi consultată din punctul de vedere ale epistemologiei constructiviste și în probleme de securitate și de apărare națională și europeană, oferindu-le un cadru nou de analiză și interpretare. Totodată, explicațiile epistemologilor constructiviști despre noii actori de pe scena globală cum ar fi comunitățile epistemice (Adler, 1992; Haas, 1990), organizațiile neguvernamentale, rețelele transnaționale și comunitățile morale aduc noi argumente despre necesitatea guvernării internaționale. În concluzie, pentru o abordare științifică și metodologică a problemelor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
înșelătoare, dacă nu furnizează o falsă reprezentare a realității). În literatura de specialitate, dar și în cadrul unor reglementări contabile, principiile sunt structurate și prezentate diferit. Profesorul Niculae Feleagă numește drept „istorie sau simfonie fără sfârșit” marea diversitate a principiilor enunțate. Epistemologul francez Pierre Lassăgue prezintă o adevărată „frescă” a domeniului și enumără 53 de principii structurate în patru grupe.<footnote Lassăgue P., Lexique de comptabilité, Dalloz, Paris, 1993. footnote> Astfel, după cum afirma și M. Capron, principiile contabile „nu sunt nici intangibile
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
ele, să suporte regresiuni, cu afectarea propriului lor orizont conceptual și metodologic. Aceasta înseamnă ca, în situații de acest fel, să se expună riscurilor de izolare, chiar de desființare (cum s-a întâmplat la noi), cu toate posibilele consecințe sociologice. Epistemologul Thomas Kuhn (1976) a distins pentru orice domeniu de cunoaștere, o etapă pre-științifică și o altă etapă propriu-zis științifică. În cadrul celei din urmă, el mai distinge diverse faze, proprii unei științe normale, ca și manifestarea unor crize, completate de revoluții
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
experiența comunității în mod istoric, tradițional, cum ar fi reciprocitatea, de exemplu. Fără a ne orienta demersul în direcția epistemologiei, vom puncta câteva elemente, pe linia propusă de Nisbet. Esențialmente sociolog preocupat fundamental de comunitate, Emile Durkheim a fost și epistemolog și metafizician, chiar dacă ideile sale nu au avut în aceste din urmă direcții ecoul extraordinar avut în altele. Conform concepției sale atât de influente, nu doar disciplina rațiunii este o reflecție a disciplinei comunitare. Categorii ale rațiunii cum ar fi
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
condiția să creeze vîlvă merită atenția noastră. Mai mult decît agnosticismul, demersul nostru dovedește un cinism hotărît, care întoarce spatele oricărei morale a cunoașterii și înlocuiește "adevăr/fals" prin "performant/neperformant"; noi aplicăm "constatativul" "performativului". Nu greșim cînd denunțăm, ca epistemologul clasic, nu configurațiile infraconceptuale dezgropate, precum arheologia foucaldiană, ci urmele notabile fără de care am construi doar o doctrină în plus, și nu o disciplină. Fără nici o triere. Lucru de pomină: o istorie care se ocupă de propria ei difuzare, un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puțin legitime și fecunde. Ca să rezumăm: "Ei nu știu că le-am adus ciuma", i-ar fi spus Freud fiicei sale la sosirea în New York, pe puntea vaporului, în 1909. Istoricul ideilor are drept sarcină izolarea bacilului Yersin sub microscop; epistemologul, ca un bun farmacist, descoperă streptomicina. Mediologul nu se ocupă decît de șobolani și de purici, fără a uita pacheboturile și totul fără intenții profilactice. ISTORIA MENTALITĂȚILOR Istoria mentalităților este o vecină apropiată și esențială, cea mai bună interlocutoare. Dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vocal-simfonică, de cameră, pentru pian și muzică vocală; pot fi menționate „Passacaglia pentru orchestră“ (1908), „Concert pentru 9 instrumente“ (1934), „Cvintet pentru coarde și pian“ (1938). VINERI, 16 SEPTEMBRIE JEAN PIAGET Acum un sfert de secol a trecut în neființă epistemologul elvețian Jean Piaget. Născut în 1896, a avut o bogată activitate universitară în Franța și Elveția, predând psihologie, sociologie, genetică și psihologie experimentală. A efectuat cercetări și studii asupra dezvoltării ontogenetice a inteligenței la copii și a fondat epistemologia genetică
Agenda2005-37-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284191_a_285520]
-
atenție la urmaș). La fel, era inadmisibil ca românii să aibă, după căderea dictaturii național-comuniste, același tip de mentalitate refractară la valorile autentice, în confruntarea liberă cu Occidentul (Patriot?). Într-un același joc de-a universurile posibile, atât de drag epistemologului Culianu, el visa ca soluție posibilă a schimbării stării de lucruri punerea în funcții importante a unor personalități intelectuale pe care Occidentul și întreaga lume să le recunoască: Dan Petrescu, Andrei Pleșu, chiar Mircea Eliade. Dacă lăsăm la o parte
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
intolerantă. Seamănă izbitor de tare cu un capitol dintr-un scurt curs de materialism-dialectic. Sau cu un pretext căutat cu lumânarea. Am aflat că în contextul incriminat de protestatari Papa Benedict al XVI-lea l-a citat de fapt pe epistemologul Paul Feyerabend, care justifica într-un fel condamnarea lui Galilei - „potrivit spiritului vremii“. Papa însă a recunoscut că Biserica a greșit în cazul lui Galilei. Așadar, nu e chiar așa cum ziceau universitarii și nu papa a zis ceea ce ziceau ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am adus aminte că asistasem și eu cândva la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]