32 matches
-
cu bădița Nică. Au trecut amândoi prin toate etapele bolii. Manole însă rezista bine. Rupea de la gura lui din cartoful fiert, primit o dată pe zi, ca să-l întremeze pe frate-său. Avea cu el și o carte de rugăciuni, o epistolie, pe care i-o puse mama-sa în sân la plecarea de-acasă. Se așeza în genunchi în mijlocul barăcii și citea cu voce tare, pentru toți bolnavii, rugăciunile întăritoare, de fapt, singurul tratament pe care aceștia și-l puteau administra
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
cu bădița Nică. Au trecut amândoi prin toate etapele bolii. Manole însă rezista bine. Rupea de la gura lui din cartoful fiert, primit o dată pe zi, ca să-l întremeze pe frate-său. Avea cu el și o carte de rugăciuni, o epistolie, pe care i-o puse mama-sa în sân la plecarea de-acasă. Se așeza în genunchi în mijlocul barăcii și citea cu voce tare, pentru toți bolnavii, rugăciunile întăritoare, de fapt, singurul tratament pe care aceștia și-l puteau administra
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
în care se află, la loc de cinste, o icoană a Cuvioasei Parascheva, o alta cu Sf. Treime, o candelă aprinsă permanent (din spusele vecinei ce mai trece din când în când cu ceva de pomană), două cărți - Biblia și Epistolia - și trei tablouri de mici dimensiuni, dar care strălucesc de curățenie. Se vede, cât se poate de clar, că praful nu are timp să atingă cele trei chipuri ce ne privesc cu zâmbet cald, din vremuri de demult apuse. Da
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1446194816.html [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
1999, Rugăciuni și psalmi- 1999, Norii se golesc, traducere a cărții doamnei Winona Baker din Vancouver-Canada- 1999, Gardul vechi - 2000, Întrebările- 2001, Cântec pentru mama- 2001, Dialoguri- 2001, 58 de clipe - 2002, Haikuul descoperit- 2003, Despre scriitori și cărți - 2003,Epistolia către români și alte neamuri- 2004, Un an de haiku- 2004,Al. O. Teodoreanu - Păstorel „în penumbră”, coautor, cu Mihai Făget - 2005, Patru anotimpuri în haiku- 2005, Liceul Lehliu la a 45-a aniversare- 2005, Zborul cuvântului, antologie - 2006,Abecedarul
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Noi_aparitii_in_proiectul_intoarcere_stefan_doru_dancus_1339394764.html [Corola-blog/BlogPost/341979_a_343308]
-
1999, Rugăciuni și psalmi- 1999, Norii se golesc, traducere a cărții doamnei Winona Baker din Vancouver-Canada- 1999, Gardul vechi - 2000, Întrebările- 2001, Cântec pentru mama- 2001, Dialoguri- 2001, 58 de clipe - 2002, Haikuul descoperit- 2003, Despre scriitori și cărți - 2003, Epistolia către români și alte neamuri- 2004, Un an de haiku- 2004, Al. O. Teodoreanu - Păstorel „în penumbră”, coautor, cu Mihai Făget - 2005, Patru anotimpuri în haiku- 2005, Liceul Lehliu la a 45-a aniversare- 2005, Zborul cuvântului, antologie - 2006, Abecedarul
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL „ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR” de EMILIA DĂNESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 by http://confluente.ro/Emilia_danescu_editura_singur_noi_a_emilia_danescu_1339316739.html [Corola-blog/BlogPost/361178_a_362507]
-
în care se află, la loc de cinste, o icoană a Cuvioasei Parascheva, o alta cu Sf. Treime, o candelă aprinsă permanent (din spusele vecinei, ce mai trece din când în când cu ceva de pomană), două cărți - Biblia și Epistolia - și trei tablouri de mici dimensiuni, dar care strălucesc de curățenie. Se vede, cât se poate de clar, că praful nu are timp să atingă cele trei chipuri, ce ne privesc cu zâmbet cald, din vremuri de demult apuse. Da
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421144311.html [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
poezie în sensul celui mai sever autocontrol.”[ 14] De altfel, numeroase trăsături din care prinde contur configurația specială a crezului său poetic se regăsesc și în corespondența sa. Iată o extrem de lapidară, dar, așa cum vom vedea, concludentă formulare într-o epistolie adresată lui Dumitru Țepeneag: „...hotărâsem să rămân la scrisul quintesențial.”[ 15] Spunem concludentă pentru că aserțiunea de mai sus, coroborată și cu multe altele, dar mai întâi de toate cu mesajul propriu întregii sale creații ilustrează intrarea în rezonanță cu un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
, care mai poartă și denumirea de „Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei Domnului (sau a Duminicii)”, „Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii” sau "Legenda Duminicii", este un text apocrif, ce face parte din categoria așa-numitelor „Scrisori trimise din Cer”. După unii cercetători, "Epistolia Domnului nostru Iisus
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
, care mai poartă și denumirea de „Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei Domnului (sau a Duminicii)”, „Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii” sau "Legenda Duminicii", este un text apocrif, ce face parte din categoria așa-numitelor „Scrisori trimise din Cer”. După unii cercetători, "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-)a trimis-o Dumnezeu din Cer" este
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
și denumirea de „Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei Domnului (sau a Duminicii)”, „Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii” sau "Legenda Duminicii", este un text apocrif, ce face parte din categoria așa-numitelor „Scrisori trimise din Cer”. După unii cercetători, "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-)a trimis-o Dumnezeu din Cer" este cel mai vechi text scris în limba română. Acesta a fost tradus în anul 1391 din limba slavonă de călugării copiști de la Mănăstirea Săpânța-Peri din Maramureș. În
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
cel mai vechi text scris în limba română. Acesta a fost tradus în anul 1391 din limba slavonă de călugării copiști de la Mănăstirea Săpânța-Peri din Maramureș. În secolul al XVI-lea, preotul ortodox Grigore din Măhaci tălmăcește la rândul lui "Epistolia..." și o repune în circulație, ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici. Textul a fost inserat în "Zbornicul de la Ieud", redactat probabil în anul 1630, care constituie „unul dintre cele mai valoroase texte prin structurile de limbă și prin ingenuitatea
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
mai valoroase texte prin structurile de limbă și prin ingenuitatea și prospețimea expresiei de tip viu popular în forme vechi". În "Manuscrisul de la Ieud" textul se regăsește sub titlul "Legenda sfintei dumineci" și este datat „vă leat 6900” (1391 - 1392). "Epistolia..." nu a încetat niciodată să circule, fie ca manuscris, text tipărit sau dactilografiat. În secolul al XX-lea, s-a impus definitiv cu acest titlu. Reply With Quote
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
să rimeze (dracă, palată, copace etc). În "Istoria critică a literaturii române", Nicolae Manolescu evidențiază valoarea "Țiganiadei" printr-o comparație: „Țiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă și satiră, fantasmagorie și scriere înalt simbolică, ficțiune și critică a ei”. În "Epistolia închinătoare" din 1812, autorul "Leonachi Dianeu" () îl ruga pe "Mitru Perea" (Petru Maior) să redacteze notele explicative necesare la "Țiganiada". Printre altele, autorul spunea: „m'am îndemnat a face o cercare: de s'ar putea face ș'în limba noastră
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
feliu de strămoși au avut”. După autorii unui manual școlar adresat elevilor care studiază limba romani, din aceste fragmente „reiese că cei doi corifei ai Școlii Ardelene aparțineau etniei rome”. Această interpretare ignoră contextul alegoric și ironic, asupra căruia autorul "epistoliei" atrăgea atenția: „Însă tu bagă de samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțeleg ș'alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecînd
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
în multe locuri, unde prin țigani să înțeleg ș'alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecînd. Cel înțelept va înțelege!” Istoricii literari George Călinescu și Nicolae Manolescu nu au dat interpretări ale acestor pasaje din "epistolie". În orașele Arad, București, Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu și Timișoara, câte o stradă poartă numele de "strada Ion Budai Deleanu". Casa de cultură din Geoagiu îi poartă numele: "Casa de cultură Ioan Budai Deleanu " Geoagiu.
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una neîntîmplată de-ți surpă toată construcția și, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă, ia-o de la început." Bufonade de toată mîna se întîlnesc și la I. D. Sîrbu care, într-o "epistolie drolatică" adresată lui V. Nemoianu, mărturisește cu acea amărăciune suspect de veselă, care-ți îngheață zîmbetul pe buze: "Blaga vedea în capul meu clopoțeii de bufon, vocația mea de intelectual e legată sever de rigorile ridicole ale acestei nobile meserii
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
minte și înțelegere la conducători, ci fumuri deșarte. Ne aducem aminte de-o satiră românească din 1821 care zice: Bine izbuteam în toate daca turcul n-ar fi fost Vrednic numai în războaie, da-n diplomatică prost. Tonul tragi-comic din epistoliile marelui prooroc din Strada Doamnei nu mai impresionează pe nimeni și în zădar aruncați praf în ochii lumii, căci rău stați înlăuntru, pentru că sînteți risipitori și nesinceri, rău în afară. Într-adevăr, o depeșă din Londra, sosită alaltăieri după amiazăzi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Tăutu, Unirea, Ștefan Voitec, Două comemorări: Regina Maria - Regele Ferdinand, Laurențiu Fulga, Sublocotenentul Teodorescu Victor, Sergentul Bălan Constantin, Calul bolșevic), pagina 7 găzduiește diverse: epigrame de Al. O. Teodoreanu, un serial de benzi desenate (Pățaniile soldatului Neață) și un foileton-ilustrat (Epistoliile fruntașului Neață) de Neagu Rădulescu etc.; ultima pagină conține informații de pe front sub titlul „Faptele săptămânii”. Sumarul a mai cuprins temporar „Poșta «Sentinelii»” și alte câteva rubrici. Se publică proză de Eugen Jebeleanu (Pilduitoarea viață a domnului Ștefan cel Mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
matale prieten Eminescu pleacă în București, la ziarul „Timpul”. Doamne, că în rău ceas a pornit! Trecuse abia o lună și îi scriai „Bădie Mihai. Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală... Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Bădie Mihai nu pot uita acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
altul în celălalt, profesori conștiincioși și gospodari eminenți. Sau invers! De curînd, am rupt-o și cu șlică, deoarece s-a purtat decepționant. A rămas Trandafir, care, conștient de dificultățile firii mele, încearcă (adesea și reușește), prin lungi și savuroase „epistolii” superficiale, să mă „amuzeze”. Mai există, last but not least, cei trei ieșeni (Drăgan, Constantinescu, Apetroaie, ultimul mai rezonant sufletește). Bilanț sărac, aproape trist, dar care - avînd în vedere mărturisirile unora mai în vîrstă decît mine - se încadrează totuși „în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dădeam de o pâine”. Cred că mi s-a mai dat o șansă de a-mi continua viața! Când eram cam la 14 ani, deci în clasa întâi de școală normală, printre cărțile citite se aflau și Visul Maicii Domnului, Epistolia și Apocalipsa din care înțelegeam că „lumea va pieri în jurul anului 2000 - că nu va ajunge, dar nici nu va trece peste această dată”. Cu mintea mea de copil îmi făceam socoteala că la acea dată voi fi bătrân la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lega în timp, mai ales în perioada cât Balș va funcționa la Viena, o prietenie destul de puternică, în pofida unor momente tensionate care se vor ivi pe parcurs. Scriitorul ardelean își va aminti în cuvinte deosebit de calde despre Vasile Balș în "Epistolia închinătoare a Țiganiadei", sub numele de Janălău, în prima versiune, și sub numele unui erou de baladă, Mîrza, în cea de-a doua. Cunoscându-l îndeaproape la Viena și Lemberg, prețuindu-i cultura aleasă și, mai ales, eforturile făcute pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Socrate), Fénelon (Dialogurile morților) și, păstrate în manuscris, Tragodia lui Brutus (1838) după Voltaire și Ambrosie Cruzoe (1836), roman transpus prin intermediar francez după Daniel Defoe. Din scrierile lui Alexandru Sturdza, prietenul și protectorul său, S. a tălmăcit din rusește „epistoliile” pastorale (I-II, 1843) și din franceză Învățături religioase, morale și istorice (1844). Tot acum realizează o bună transpunere, din rusește, a lucrării Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, aparținând mitropolitului Petru Movilă, versiune adoptată ca manual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
Andrei Șaguna, Neofit Scriban, Al. Sturza. SCRIERI: Viața mitropolitului Petru Movilă, în Petru Movilă Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, Mănăstirea Neamț, 1844; Istoria bisericească a românilor pe scurt, îngr. Iosif Bobulescu, Iași, 1871. Traduceri: Alexandru Sturdza, Epistolii sau scrisori despre datoriile sfințitei dregătorii preuțăști, I-II, Iași, 1843, Învățături religioase, morale și istorice, Iași, 1844; Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, Mănăstirea Neamț, 1844. Repere bibliografice: C. Erbiceanu, Istoricul Seminarului „Veniamin” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
guvernământ a proiectatului nou stat țigănesc, degenerează în păruială cruntă, tabăra risipindu-se. Scrierea, considerată în întregul ei opera poetică cea mai importantă a literaturii române premoderne, se prezintă ca o meditație asupra destinului omenirii în genere, autorul menționând în Epistolia închinătoare către Mitru Perea (anagramă a numelui lui Petru Maior) că textul trebuie citit cu „oarecari luări-aminte, căci știu bine că vei înțelege ce am vrut eu să zic la multe locuri”, totul fiind o alegorie „unde prin țigani să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]