7 matches
-
colaborat, intens, la revista Gândirea (1921-1944). 2. Ovidiu Creangă, prozator și gazetar, specialist în științe juridice. A publicat în revista Gândirea o nuvelă - Cheltuielile de îngropăciune, 6, nr. 2, martie 1926, p. 64-67. 3. Domnița Gherghinescu-Vania (1909-1969), traducătoare, memorialistă și epistolieră. 4. Horia Teculescu (1897-1942), istoric literar și folclorist. Nichifor Crainic i-a recenzat, elogios, cartea Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate. (Doine și strigături) în Gândirea, 10, nr. 4, aprilie 1930, p. 145-146. (Cronica măruntă). 5. Am consultat ziarul
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
jucat, pe rând, rolul decisiv. Astfel, George Guțu, aflat în bibliotecă pentru cercetări legate de activitatea scriitorului Manes Sperber, a ajuns la un moment dat la manuscrisele rămase de la Wolfgang Kraus. Corespondent pasionat, Kraus a lăsat în urma sa o recoltă epistolieră de dimensiuni respectabile, în care figurau, conform notei de inventar, și nume românești. Dând, în repertoriu, peste numele lui Cioran, George Guțu a solicitat să consulte mapa aferentă. Spre surpriza sa, era vorba de un dosar voluminos, conținând nu mai
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
domoli furtună de nisip din suflet. Va vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu care m-a invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos, de domnită fanariota estetizata: "Azi dimineață la Cotty erau deja cîteva dame care se ofileau în fotolii. Cișmigiul, pe unde am trecut apoi, avea aerul unui caniș care se trezește. Am insomnii și adorm după 4 dimineata
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
adevărului, decât partenerul ei. Mamă devotată unui fiu pe cale de a se desprinde de ea, eroină a unei povești de dragoste ce se va ofili la un ceas, spre a primi apoi sigiliul eternității prin moartea iubitului, autoarea de jurnale, epistoliera, femeia de societate respectând conveniențele ce nu acceptă rupturi de cei ce te dezamăgesc prin ipocrizia lor, prin micime omenească, se salvează prin apetitul de cunoaștere, prin băile de artă, printr-o fire care are din ce să dăruiască. Decizia
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea Iubire”. Nu este ceva neobișnuit. De la Teresa de Avila încoace, scrierile multor femei mistice abundă în astfel de ambigue chemări. Impresionează resemnarea, dăruirea cu care epistoliera acceptă toate greutățile pentru că este convinsă că activitatea ei este spre binele celor găsiți în Noua Franță. Într-o scrisoare adresată Ursulinei Marie Buisson, Marie de l’Incarnation îi mărturisește acesteia că „se roagă Domnului să o stăpânească pe deplin
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
sosire. Marie remarcă memoria scurtă a indienilor. Ei uită foarte repede tot ceea ce îi supără (63) - nu e cumva aceasta o strategie pentru a face mai suportabilă captivitatea mai mult sau mai puțin mascată în care ei trăiesc la mănăstire? Epistoliera mai remarcă și spiritul lor melancolic, accentuat dacă li se ia libertatea de a circula unde și cum vor. După ce remarcă succesele în „francizarea” tinerelor hurone sau algonquine, Marie de l’Incarnation nu uită să adauge și dimensiunea strict materială
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
meticuloasă, senzuală, cooperantă, dar sceptică. Corespondența lor e amorsată de apariția neașteptată și absurdă În sine, În raza lor de confort existențial, a unuia, Ruba, episod care o determină pe E ca, pe lîngă Înaltă birocrată, să devină și tînără epistolieră: „A venit, dragă, la mine unul Ruba Îl știi pe ăsta? E ceva șef pe acolo pe la ei la orbi pe-ntreaga țară ba chiar și prin Europa că Îi adună cineva pe toți din cînd În cînd lăsîndu-i ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]