87 matches
-
unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un roman, prin bogăția și varietatea faptelor concrete și prin involuntarul suflu epic ce le animă, cum găsim în Scrisorile Doamnei de Sevigne, opera epistolierului ne oferă elementele unui portret moral, posibilitatea unei cunoașteri mai adecvate a omului , cum se exprimă francezii “par lui-meme “. Corespondența ne poate releva un minuțios jurnal psihologic, în care regăsim cele mai fine mișcări sufletești, întotdeauna semnificative pentru destinul unui
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum_de_al_florin_tenne.html [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un roman, prin bogăția și varietatea faptelor concrete și prin involuntarul suflu epic ce le animă, cum găsim în Scrisorile Doamnei de Sevigne, opera epistolierului ne oferă elementele unui portret moral, posibilitatea unei cunoașteri mai adecvate a omului , cum se exprimă francezii “par lui-meme “. Corespondența ne poate releva un minuțios jurnal psihologic, în care regăsim cele mai fine mișcări sufletești, întotdeauna semnificative pentru destinul unui
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum.html [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
este condiția sine qua non generând valoarea estetică a scrisorii și comentată de Camil Petrescu, scriitorul care a teoretizat scrisul anticalofil și care a prețuit entuziast documentele nealterate prin imixtiunea “ stilizării“.( Amintirile colonelului Locusteanu). Un tip aparte de scriitor este epistolierul care nu are în vedere un public, stabilind un raport unic bilateral între sine și destinatar. El respect cât mai puțin regulile, este mai autentic și de aceea cu atât mai prețuit în posteritate. Având înzestrări naturale, epistolierul realizează fără
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Genul_epistolar_ca_literatura_post_fest_al_florin_tene_1335592838.html [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
scriitor este epistolierul care nu are în vedere un public, stabilind un raport unic bilateral între sine și destinatar. El respect cât mai puțin regulile, este mai autentic și de aceea cu atât mai prețuit în posteritate. Având înzestrări naturale, epistolierul realizează fără un efort anume propriul său roman, cu o artă ingenuă ce izvorăște mai degrabă din puterea instinctului, decît din școală sau studii. Unul din aceștia este Voltaire, considerat de francezi cel mai mare scriitor, tocmai datorită scrisorilor lui
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Genul_epistolar_ca_literatura_post_fest_al_florin_tene_1335592838.html [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
din primul război mondial. (Ileana Băncilă, "Aforisme și para-aforisme"). Vasile Băncilă este un reprezentant al perioadei inter și postbelice și aparținând aproape în egală măsură istoriei gândirii filozofice românești cât și istoriei literaturii ; a fost deci : filozof, pedagog, memorialist și epistolier, orator. Viața și creația sa se împart în două perioade aproximativ egale : prima de « explozie și afirmare » de la început (metafizician și filozof creștin, etc.) ; cea de-a doua parte de « durere îndelung răbdată și sublimată » în scrisul său, în condiții
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
Nicolae Scurtu Poet, jurnalist, traducător si epistolier 1 Nicolae Labiș (n. 1935 - m. 1956) reprezintă un caz insolit în literatura română, așa cum G. Călinescu, Ser-ban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu intuiseră. Biografia și opera, la jumătate de secol de la dispariția sa fizică, rămân insuficient cunoscute atât
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
Și încă după ce te-ai uitat de câteva ori în jurul tău". Și mai departe: Obsesia privirii pe stradă au ajuns s-o constituie milițienii. Ai impresia unui oraș sub ocupație, în continuă stare de alarmă". Și în această atmosferă crispată, epistolierul simte că "zilele trec cenușii" și că oamenii, cei mai mulți reduși la o existență mizeră, supraviețuiesc "într-o inerție animalică". Asistent al lui G. Călinescu, Dinu Pillat a fost concediat la 15 oct. 1947. Familia era nevoită să trăiască din vânzarea
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Nicolae Scurtu Biografia prozatorului, dramaturgului, eseistului, epistolierului si memorialistului Petru Dumitriu (n. 1924 - m. 2002) începe să capete contur, mai ales pentru publicul românesc, odată cu apariția cărților datorate lui Eugen Simion 1, George Pruteanu 2 si Pavel Țugui 3 care surprind cu inteligență si acuitate itinerariul unui
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
Nicolae Scurtu Note și însemnări, știri și polemici, informații prețioase, precum și o însemnată sumă de date și aspecte esențiale pentru biografia și bibliografia poetului, gazetarului, memorialistului și epistolierului George Topîrceanu (1886-1937) întâlnim în literatura epistolară, foarte bogată, a colegei și prietenei sale, Otilia Cazimir (1894-1967), care a adunat și a restituit unele dintre cele mai semnificative mărturii privitoare la autorul Baladelor vesele și triste. În corespondența sa, expediată
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
Nicolae Scurtu Biografia prozatorului, memorialistului și epistolierului Ion Vlasiu (1908-1997), insuficient cunoscută, necesită minuțioase investigații în arhive și biblioteci publice și particulare, precum și în presa literară și nonliterară de la mijlocul secolului trecut și până astăzi. Astfel de cercetări, extrem de necesare, contribuie la rescrierea biografiei fizice și creatoare
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
jumătate de secol, s-a impus în alt spațiu cultural. Publicistica să literară și nonliterară se cuvine a fi investigată și publicată în întregime întrucât, pentru cei mai mulți dintre contemporanii săi, este complet necunoscută. Virgil Ierunca a fost și un excepțional epistolier, autor al câtorva mii de epistole, trimise familiei, prietenilor și scriitorilor din țară, din Europa și din alte părți ale lumii, și în care se găsesc, întotdeauna, prețioase informații de istorie literară, culturală, socială și politică. Revelatoare sunt epistolele trimise
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
adevărata măsură a înzestrării sale de fin analist al sufletelor "simple și adevărate". Tot acum, în 1884, începe lunga și "aristocratica" misiune diplomatică în Italia, și cîștigă totodată în Titu Maiorescu un valoros corespondent pentru minte, inimă și literatură. Ca "epistolier", Duiliu Zamfirescu beneficiază pînă în 1903 de sfaturile și îndreptările aceluia pe care P. Constantinescu îl socotește "ecoul de conștiință critică a timpului". Fără providențiala înrîurire maioresciană e greu de presupus încotro s-ar fi îndreptat acest "stilist armonios", dar
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
sine și, în consecință, o imagine corectă a sa în raport cu ceilalți. Atunci când autodefinirile nu sunt directe și lipsite de echivoc, ca de pildă "sunt un independent" sau "mai mult decât în oricine am încredere în mine", profilul caracterial al tânărului epistolier se poate reconstitui printr-un incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă riscul său, pentru că orice interpretare poate aluneca în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în încercarea de a reconstitui eul polemic arghezian. Corespondența ni-l restituie, din acest punct de vedere, în modul cel mai fidel cu putință, pentru că, aflat într-o situație de comunicare strict personală cel puțin în momentul real al schimbului epistolier pe care dorește s-o prelungească, e, din start, dispus să cunoască orizontul de așteptări al corespondentei și, totodată, să-l facă cunoscut pe al său. Tânărul de două zeci și trei de ani își afirmă imperativ principiile și își
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestei opere confesive în care prozatorul I. D. Sîrbu conștientizează cu luciditate și durere cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață și mod în care un spirit eminamente liber filosofează asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Itinerarii, 357-358; Ungheanu, Lecturi, 330-335; Ștefan Cazimir, „Citind, recitind...”, RL, 1983, 3; Z. Ornea, G. Topîrceanu, „Scrieri”, CNT, 1983, 17; Mircea Anghelescu, „Ocarte bună sfidează moartea”, T, 1983, 4; Ștefan Cazimir, Romane epistolare, RL, 1984, 30; Șerban Cioculescu, Duiliu Zamfirescu, epistolier, RL, 1984, 38; Nicolae Mecu, Un epistolar de excepție, VR, 1984, 12; Anghelescu, Lectura, 114-124; Teodor Vârgolici, Duiliu Zamfirescu în corespondență, VR, 1987, 1; Șerban Cioculescu, „Paul Zarifopol în corespondență”, RL, 1987, 19; Rodica Florea, „Paul Zarifopol în corespondență”, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
documente”, CL, 1979, 6; Ion Schintee, Scrisori și documente călinesciene, R, 1979, 7; Petru D. Anghel, Taina ineditelor, SPM, 1979, 454; Mirela Roznoveanu, Corespondența G. Călinescu, RL, 1979, 38; Șerban Cioculescu, Varietăți filologice, RL, 1981, 37; Șerban Cioculescu, E. Lovinescu epistolier, RL, 1981, 38; Al. Dobrescu, În marginea corespondenței lovinesciene, CL, 1981, 10; Augustin Cosmuță, Rigoare și consecvență, ST, 1981, 10; Mircea Anghelescu, E. Lovinescu în scrisori, T, 1981, 10; Cornea, Semnele, 198-203; Nicolae Manolescu, Un dram de știință, RL, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia lui Asachi, proza lui Kogălniceanu, memorialistica lui Codru-Drăgușanu, opera lui Bolintineanu, opera literară a lui Hasdeu. Tot aici, străpungeri spre alte epoci și alte metode: studii de naratologie modernă, despre Filimon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
jurnalist fără jurnal, un prețios document - social, psihologic și literar deopotrivă. În fapt, notațiile de jurnal și scrisorile lui Ion D. Sîrbu relevă două ipostaze distincte ale autorului, aflate însă într-o organică interdependență. Vioiciunea, exuberanța stilistică, jovialitatea feroce a epistolierului lasă loc, în paginile jurnalului, meditației grave, patetice, impresia de obiectivitate fiind aici potențată de un pesimism lucid, justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a celui care, singur
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cel puțin în parte, sunt un autentic "atelier" al operei literare propriu-zise. Dar acest "atelier" constituie el însuși o operă în sine, de o valoare literară cu nimic mai prejos decât celelalte scrieri ale sale. Fără a fi un calofil, epistolierul deține formula magică a verbului care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aplicată, luminând zona fascinantă a scriitorului ca prieten. Sîrbu scria dintr-o necesitate irepresibilă de comunicare, neistovită, menită să-i umple singurătatea. Astfel, transferată în scris, apetența sa pentru conversație creează un spectacol fascinant, mereu nou și surprinzător, în care epistolierul, direct sau aluziv, vorbind deschis sau afișând false veselii, schimbă numeroase măști, fie sub presiunea cenzurii (cenzorul e mereu interpelat ironic), fie spre a-și amuza, gratuit, partenerii de dialog. Așadar, literatura epistolară a lui Ion D. Sîrbu nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dragi de pe circumferința memoriei și dragostei mele. Scriu fiindcă eu am nevoie de voi, nu voi de mine"12. Pentru fostul discipol al lui Blaga scrisul devine treptat o pregătire lucidă pentru moarte, o "artă de a muri frumos". Așa, epistolierul își imaginează trecerea sa în tărâmul umbrelor ca pe o peregrinare de pe o scenă pe alta, ca pe o reintegrare triumfală într-o "familie mistică", structurată ierarhic, după o ordine tradițională, începând cu Mama, Părinții, dascălii, apoi cu colegii "de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura sa epistolară realizează astfel ceea ce vechii greci numeau afeleia, naturalețea, oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în vol. Scriitori contemporani, Editura Dacia, Cluj, 1994. Nicolescu, Lelia, Ion D. Sîrbu despre sine și lume, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999. Oprea, Nicolae, Ion D. Sîrbu și timpul romanului, Editura Paralela 45, Pitești, 2000. Ornea, Z., "Ion D. Sîrbu epistolier", în vol. Medalioane, Editura Institutul European, Iași, 1997. Poantă, Petru, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Editura Clusium, Cluj, 1997. Simion, Eugen, "Jurnalul unui Don Juan proletar și provincial", în vol. Scriitori români de azi (IV), Editura David-Litera
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]