43 matches
-
pe lacul nesfârșit, Ți-aduc prinos seninul ce răsfață Și se-ntețește pe cer , la infinit . Ți- aduc prinos raiul meu cu vise, Cu ape , și nouri și muguri pe ram, Și cu mireasma florilor deschise Ascunse într- un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineală, Ce-aleargă prin a vieții vâltoare Când pământul cade-n toropeală. Ți -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
o funcție de "aplicație". O. Nimigean nu mai teoretizează acum poezia: o face, pur și simplu, ca o demonstrație că liricul este încă posibil. Nu-ți garantează nimeni nimic e un poem puternic, dar încă dominat de retorică. Zoom, Didactica vetula, Epitalam semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă/ aproape fericit/ aproape la pândă" (Epitalam). Poemele elementare: nu spun că aceasta e Calea, dar, oricum, ieșirea din rețetă și rețea.
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
haz... a bea șezând. Iată autocenzura! Și mai zicem că cenzura... Nunta se încinge, fără popă, fără religie, care mai mult încurcă. Ascultând cântările, specialiștii de la subsol își dau cu părerea. Filologos, de exemplu, se vede obligat să explice că Epitalamul e o cântare clasică de nuntă și că Nasone nu-i altul decât Ovid, Poetul roman izgonit pe malul Mării Negre, etc. Erudițianul merge și mai în profunzime... "Și toate aceste cântări - ne spune el - le-am aflat unsuroase, adică cu
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
implică senzații auditive și olfactive care exclud însă contactul direct, „departele” având acum toate valențele unei substanțe afrodisiace. În felul acesta, bărbatul sfârșește prin a dobândi toate atributele departelui, iar absența constituie sursa fascinației erotice, care atinge aici limpiditatea unui epitalam spiritual, îngânat peste moarte și împotriva acesteia: „Te-ai depărtat de mine ca o stea / plecată din livezile bătrîne / și crești pe cer, departe, undeva, / și știu, și numai asta îmi rămâne. Te-ai depărtat de mine, ca un zbor
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Articolele Autorului oglinda mă privește sașiu câinele mă latră ca pe un străin că iarăși plec și iarăși vin în jurul meu doar un pustiu lucrurile astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful îl măsoară cu o sfoară până aici a zis cavaful Referință Bibliografică: În jurul meu doar un pustiu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
căpitanul Sărmanei bărci ce rătăcea?” Prin destinul său capricios de poet sentimental obligat de viață să-și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au celebrat niciodată pe el, neînțeles și nerealizat în idealurile sale artistice, cincinat Pavelescu rămâne ultimul trubadur în literatură și cel dintâi epigramist al nostru. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
E doar Paradis. Dar ce înțelege bostanul citit? El știe să-njure scuipând cu acid, Brăila cu mila, în București Cresc doar bureți, se bea fără cești, Margento? Ce-i asta? Întreabă un ins Fost grangur, acum un cinstit securist, Epitalamul , may Lord never put, Eu cred că-n zadar unii inși s-au născut. Vă iert, cum vă iartă și Domnul din cer, Scrieți băieți, cum spunea Boris Mehr. Cânt 3 Apoi veni aporia și spuse, Lasă-ne, Doamne, opinii
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > BALADE-N ACOLADE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Epitalamuri se încaieră domol la focul prânzului festin cu ochii umezi sorb licori ce jinduie-n balade arginturi din ninsori și-un vis buimac de zori -Ce prăvălatec e riscantul pas cum să te las refugiul meu d-o viață? ai mers
BALADE-N ACOLADE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369064_a_370393]
-
pe lacul nesfârșit, Ți-aduc prinos seninul ce răsfăța Și se-ntețește pe cer , la infinit . Ti- aduc prinos raiul meu cu vise, Cu ape , si nouri și muguri pe ram, Și cu mireasma florilor deschise Ascunse într- un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineala, Ce-aleargă prin a vietii vâltoare Când pământul cade-n toropeala. Ti -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce cânta
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
nuferi albi pe lacul nesfârșit,Ți-aduc prinos seninul ce răsfățași se-ntețește pe cer , la infinit .Ți- aduc prinos raiul meu cu vise,Cu ape , si nouri și muguri pe ram, Si cu mireasma florilor deschiseAscunse într- un duios epitalam.Ți-aduc prinos un răsărit de soareși noapte, cu stele-nvelite-n sineala,Ce-aleargă prin a vietii vâltoareCând pământul cade-n toropeală.Ți -aduc prinos seve blânde și moiCu-nmugurirea ce vine-n primăvară,Și-un trubadur ce cânta prin zăvoiPână când
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea este găsită în armonia cuplului, „monadă fără prețuri”, în bucuria nupțială, exprimată, bunăoară, în ciclul Epitalam. La M. versurile se doresc „un flaut mut, neauzit urechii”, muzică născută „din rotiri de sfere”. SCRIERI: Cercul de aur, București, 1966; Ca să fii stea, București, 1969; Ochii și ploile, București, 1972; Pe sub arcada porții negre, București, 1972; Euridice, București
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți erau cei ce fuseseră seduși de ceea ce predica Pelagius, atât printre nobilii din Roma, cât și printre oamenii Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus din Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul din Eclano, lângă Benevento. Acesta, tânăr, inteligent și cultivat, reluă apărarea pelagianismului considerându-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Giulian observă că artizanul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru o analiză globală, deși scurtă din necesități de spațiu, a producției poetice a lui Draconțiu. a) Poeziile păgâne ale lui Draconțiu A ajuns până la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sunt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgână epilli), în general axate pe subiecte mitologice: Hylas (Hylas), Răpirea Elenei (De raptu Helenae), Medeia (Medea). Această culegere nu are un titlu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor persoane, iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Văzute în ansamblu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți fuseseră seduși de predicele lui Pelagius - atît nobili din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento. Acesta, tînăr, inteligent și cultivat, a reluat apărarea pelagianismului, considerîndu-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Iulian observă că artizanul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o analiză globală, deși scurtă din necesități de spațiu, a producției poetice a lui Draconțiu. a) Poeziile păgîne ale lui Draconțiu A ajuns pînă la noi o culegere de zece poeme de dimensiuni diferite, unele cu caracter ocazional, cum sînt epitalamurile, suasoriae, versuri în cinstea maestrului Felicianus, sau chiar poeme epice de dimensiuni reduse (cele denumite în literatura păgînă epilli), în general cu subiect mitologic: Hylas (Hylas), Răpirea Elenei (De raptu Helenae), Medeea (Medea). Această culegere nu are un titlu de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adresate unor persoane, iar altele sînt scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă, festivități, în cinstea unor personaje importante sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. în afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute, și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Luate în ansamblu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
În care mi-am înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate (1943) e un lung lamento: „Suntem față în față și, totuși, între noi / E-o punte pe care nici pasul viilor, nici pasul morților n-o poate trece, / Ci numai pasul îngerilor
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
derizoriu și parodie. Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi și Ion Barbu. Totuși, aceste afinități ori coincidențe nu dau seama integral de panoplia și maniera poetului, din care răzbat incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]