47 matches
-
traducere cu o topică năucitoare pentru „Something similar seems to be the case for the notice in Jerome’s ecclesiastical chronicle, which has a striking affinity to Festus’s Breviarium in the account of Julian. The anonymous author of the epitome on the Caesars, writing in the late fourth century...” (p. 9); corect ar fi fost: „Ceva asemănător pare să fie cazul pentru notița din cronica ecleziastică a lui Ieronim, care are o izbitoare afinitate cu remarca despre Iulian din Breviarium-ul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
care se adaugă ediției engleze, Virgil Cândea citează și o a treia, în italiană, "începută de Antioh Cantemir, dar continuată de prietenul său abatele Ottavio Guasco", fără a o termină însă: Dell'Accrescimento e Decadenze dell'Impero Othmano o sia Epitome dell'Istoria Turcă. Parte prima... Originalmente scritta în Latino da Demetrio Cantemir, Prencipe di Moldavia, già tradotta în Inglese da Nicolò Tindal, ed oră în Italiano da Antioco Principe Cantemir, Figlio dell'Autore (p. XXXVIII)5. Tot astfel ni se
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
insulari", prea rupți de realitățile lumii contemporane. Mai mult, Statele Unite sunt învinuite că traduc prea puțin și că scriitorii de-acolo "nu participă în marele dialog al literaturilor". Las deoparte afirmația stupefiantă că americanii ar fi, în lumea de azi, epitoma "izolaționismului" și a "insularității". Nu vorbesc de televiziune și de internet: e suficient să te uiți pe geam și ai să descoperi prezența celei mai "invazive" națiuni din istoria umanității. Însă chiar dacă aserțiunea ar fi exactă, o simplă parcurgere a
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
ține cu răsuflarea tăiată" (ceea ce, mai ales pentru cei cu probleme respiratorii, între care și Cronicarul, nu e recomandabil) și de "vă ține treji până dimineața" (vai de cei care merg a doua zi la serviciu!), Radu Paraschivescu ajunge la "epitoma clișeisticii editoriale" și anume "carte de excepție". Vă sună cunoscut, nu? Cronicarul, care învață repede, vă urează să citiți în vacanța care urmează cărți-de excepție-pe-care-să-nu-le-lăsați-din-mână-și care să-vă-țină-cu-răsuflarea-tăiată!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
de măciucari primitivi, de grobieni însetați de sânge, de profesioniști ai păruielii. Întrebarea deschide porțile universului, răspunsul poate să le închidă. Pe acest fundament stau toate marile triumfuri ale lumii și câteva din splendorile culturii. Monologul lui Hamlet reprezintă însăși epitoma acestui fel de raportare la viață și moarte: "Ființă - neființă: ce s-alegi?/ Mai vrednic oare e să rabzi în cuget/ A' vitregiei praștii și săgeți/ Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji - și să le curmi? Să
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
a comicului. Expresii latinești uzuale - pleno ventre (109), ad inferos (214), in ictu oculi (238), in propatulo (247) - apar frecvent în opera lui Hogaș, ca indiciu al formației clasice a autorului. O sintagmă referitoare la creația cuplului primordial, preluată din epitoma istoriei sacre scrisă de Lhomond, caracterizează toropeala care îi cuprinde pe meseni după un ospăț îmbelșugat: ne scularăm de la masă: era și timpul, căci [...] somnul ne dobora la pământ... „Et misit soporem in Adamum” (48). Scriitorul întrebuințează în chip insolit
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de licori cupele pline,/ Nectarul pe care, tu, cititorule, îl vei obține./ Rămâi cu bine!”i [trad. aut.]. Pentru a înțelege cauzele și circumstanțele apariției lui Zamolxis în poemul parizian trebuie să ne întoarcem la anul 1469, cănd Ficino scrie Epitomă la dialogul Despre lege al lui Platon (publicată abia în 1484), în care Zamolxis apare enumerat alături de Zoroastru, Hermes Trismegistus și Moise printre „iluștrii fondatori al legilor” (illustres conditores legum), cei care au „inventat” arhetipul teologiei, adică legile general-valabile ale
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
tiv auriu, având inconfundabilele trăsături efeminate ale portretelor de tineri din perioada română a lui Rafael. i Pimander, liber de de [sic] sapientia et potestate dei, Parisiis, în officina Henrici Stephani, 1505 (pe pagina de titlu). îi cf. M. Ficino, Epitomă în Minoem, vel de Lege (1486), în Opera omnia, Basileae, ex officina Henricpetrina, 1576, vol. 2, p. 1135. iii v. Ioannis Pici Miranduale vită, în Opera omnia, Basileae, ex Officina Henricpetrina, 1557, ț. 1, [p. V]. iv H. C. Agrippa
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
virtuților plăcerile trecătoare ale lumii.[ 37] Principalul argument în favoarea unei împărtășiri continue (synechōs) îl oferă rugăciunea „Tatăl nostru” prin poziția ei în cadrul Liturghiei între sfințirea Darurilor și împărtășirea de Ele. „Tatăl nostru” este un rezumat al credinței, prin cererile sale este o epitomă a vieții practice a creștinului, iar prin ecfonisul trinitar este o concentrare a vieții contemplative și eshatologice în vederea lui Dumnezeu. În trei feluri se numește pâinea „spre ființă”. Mai întâi, „păine spre ființă” [arton epiousion] se numește această pâine obișnuită
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Jullian Budden - A Romantic Adventure Story 8. Jullian Budden - Verdi’s Aida 1980 9. Jullian Budden - Just a teeny-weeny blood thirsty 10. Jullian Budden - An unjustly neglected opera 11. Jullian Budden - An essay în Patriotic History 12 Jullian Budden - An Epitome of Verdi early style 13. Andrew Hith - Alzira (Synopsis) 14. Giuseppe Pugliesi - Gerusalemme 15. Peter Russils - La Traviata Program notes 16. Edinburg Festival Theatre - Verdi Luisa Miller 17. Edinburg Festival Theatre - Verdi Giovanna d’Arco 18. Alfred E. Vecchio - Verdi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de astă dată definitiv, în secolul al XII-lea. Despre acest moment al istoriei spune un critic și istoric de artă englez, Kenheth Clark, că reprezintă un miracol analog celui al Ioniei și Greciei. Și încheie astfel: „Chartres is the epitome of the first great awakening in the European civilization. It is also the bridge between Romanesque and Gothic, between the world of Abélard and the world of St. Thomas Aquinas, the world of restless curiosity and the world of system
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cărți ale Regilor și despre cele două cărți Paralipomena, care s-a pierdut aproape în întregime cu excepția câtorva citate și a unui extras din Chestiuni legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală vaste și însemnate lacune. În structura sa, aceasta e analoagă aceleia despre Optateuh pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rândul lor, au ajuns până la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenei despre Optateuh, Procopios ar fi alcătuit mai întâi o catenă mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai întâi o catenă mai amplă, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acesteia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril din Alexandria, Origen, Nilus din Ancyra și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele lui Solomon, descoperită tot de Mai; conține mai ales extrase din Basilius, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Rezultă cu claritate din cele spuse până acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți ale Regilor și despre cele două cărți Paralipomena, care s-a pierdut aproape în întregime, cu excepția cîtorva citate și a unui extras din Chestiuni legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală lacune mari și însemnate. Ca structură, este analoagă celei despre Octateuh, pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentarii: pe cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-a parvenit (p. 000), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rîndul lor, au ajuns pînă la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare ca formă cu cele precedente; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenarului despre Octateuh, Procopius ar fi alcătuit mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai întîi un catenar mai amplu, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acestuia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril al Alexandriei, Origen, Nilus din Ancira și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele lui Solomon, descoperită tot de Mai; conține mai ales extrase din Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după cum vom vedea, a amplei lucrări anterioare, datează din perioada de sfârșit a vieții sale (320‑325). Materialul cel mai bogat pentru tema noastră se află în Instituții. El se diluează de la o operă la alta, devenind aproape inexistent în Epitomă. Nu vom exploata decât filonul anticristologic. Ipoteza pe care o susținem este aceea că Lactanțiu, în urma destinderii relațiilor dintre Imperiu și Biserică și a intrării sale în cercul puterii, trece printr‑o a doua convertire, de la un creștinism caracterizat de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul nu se mulțumește să rezume și să clarifice anumite probleme spinoase, ci operează fragmentări deliberate. Într‑adevăr, nu poate fi întâmplător faptul că tema dispariției iminente a Imperiului Roman, amplu dezbătută în Institutiones, este pur și simplu omisă în Epitomă. Ceea ce apare ca o obsesie în varianta amplă, scrisă imediat după persecuția lui Dioclețian, lipsește (semnificativ totuși!) în versiunea restrânsă. Lactanțiu nu abandonează numai tema „căderii Romei”, ci, mai mult și decurgând din aceasta, tema datei eshatonului. Totul rămâne într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt invocate sursele păgâne: Hystaspe, Oracolele sibiline și Hermes Trismegistul. În versiunea dezvoltată a Inst. pasajele diferitelor scrieri se regăsesc la tot pasul însă cu precădere în contextele antiromane. Distrugerea Romei constituie tema predilectă pentru evocarea literaturii de propagandă. În Epitomă lucrurile se schimbă de așa manieră încât cele trei autorități par a nu mai fi la locul lor. Lactanțiu nu poate îndepărta definitiv o serie de mărturii foarte prezente totuși în opera originală. De asemenea, dată fiind îmblânzirea mâniei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestea, el insistă în Inst. asupra sfârșitului Imperiului Roman, plasând data acestui eveniment la mai puțin de două secole diferență de epoca sa. Anticristul, venit din Orient, va da lovitura de grație Cetății eterne, deplasând puterea în spațiul oriental. În Epitomă, rezumat redactat ulterior recunoașterii religiei creștine ca religio licita, Lactanțiu regândește în profunzime radicalismul său eshatologic și anticristologic: aproape întreaga problematică a sfârșitului Romei este deliberat omisă, iar ultimul tiran nici măcar nu mai poartă numele de Anticrist. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acordat însă prioritate știrilor date de autorii antici, la a căror mărturie am recurs aproape la fiecare pas”1. Dacă facem abstracție de discretele inflexiuni ale materialismului istoric ce se întrevăd în logica acestui text, el poate fi considerat drept epitomă pentru orice istorie a cotidianului, din specia tradițională a genului. Trecerea de la istoria evenimențială, preponderent politică și instituțională, întemeiată, metodologic, pe critica izvoarelor documentare (adică pe erudiție), la istoria structurilor (îndeosebi economice și sociale), simbolizată, la finele celui de-al
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
singurătății detectivului. Ea va fi plină, iremediabilă, exterminantă atunci când se va pune în acord cu invențiile tehnologice ale vremii. Un Philip Marlowe lâncezind la televizor, plictisit de un meci de box, reprezintă, desigur, imaginea supremei decăderi a eroului. Dar și epitoma umanului, prea-umanului din el. Singurătatea cu miros de rugină a vieții irosite conferă textului o notă patetică și melancolică. Depresiile lui Marlowe se țin lanț, sentimentul inutilității și al ratării este asemenea unei cruste întinse pe tot corpul. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Plutarh, Ptolemeu; cărțile care au contribuit decisiv la mutațiile spre evul modern, redactate în epoca Renașterii și în aceea postrenascentistă Erasmi Rott. Epistolarum liber; Erasmi Rott, Encomium Moriae; Erasmi Rott, Apologia; Erasmi Rott, Colloquia; Erasmi Rott, Apophtegmata; Erasmi Rott, Adagiorum Epitome; Erasmi Rott, Rethorica; Ricardi Simoni, Historia critica; Pufendorf Samuelis, De habitu rell. Christiano ad vitam civilem; Pufendorf Samuelis, Dissertationes Acad.; Pufendorf Samuelis, De statu Imperii Germ.; Pufendorf Samuelis, De rebus Branderburgicl; Sambucci J., Ei Ahorum Adjectiones ad Bonfmiu; Leunclavius J.
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
civil sau în cel canonic. Prima lege generală împotriva blasfemiei a fost în Novella lui Iustinian, care a decretat că blasfematorii ar trebui pedepsiți mai întâi făcându-i nedemni de milă lui Dumnezeu și apoi prin tortură. Conform așa-numitului "epitome" al juristului Iulian, compilat la jumatatea secolului al XVI-lea, oricine blasfemia împotriva lui Dumnezeu va fi supus execuției 92. În perioada medievală târzie și la începutul celei moderne, juriștii considerau în general că pedeapsa pentru blasfemie este moartea. Bertachinus
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]