27 matches
-
parte cugetătoare, speculativa, cum a dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreapta credință, atunci, în ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastra, sufletul acesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditații și prin rugăciune. „Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul care ne atrage atenția și simpatia, chiar admirația pentru virtuțile unui neam deosebit, care a supraviețuit sub pavăza credinței sale: În pofida a tot ceea ce ne-
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_p_calota_1473216883.html [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
normă a bunului simț, orice drept de control trecând peste cele mai înalte exigențe. Se insinua la început timid ca apoi să se instaleze confortabil pe coperțile cartonate, pânzate, broșate, pe chipurile veșnic surâzătoare de pe supracoperți închipuind omagii, imnuri, ode, epode și alte simbolice forme de adulație falsă. Era neîndoios, colțul din bibliotecă cel mai puțin agreat, cel mai puțin vizitat, cu atât mai puțin solicitat, dacă nu ignorat pe de-a dreptul. Și printr-o strategie unanim acceptată de către bibliotecare
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dati_mi_inapoi_limba_romana_lectura_ca_act_de_formare_a_caracterului_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale precum oda (în caracter epic, eroic), peanul (cântec liric), epoda (descântec) sau "torelli" (bocetul). În schimb, ca datării, vom întâlni instrumente specifice grecilor (liră, kithară, "aulos" - fluier), instrumente romane (mai noi: cornul, tuba, "tibia" - echivalentul latin pentru "aulos"), dar și varietăți cu alte origini (naiul, buciumul). Muzica Evului mediu în
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
zile" ale lui Hesiod), dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida. În Eneida, Vergiliu prin eroul său, Aeneas, evocă momente importante ale istoriei naționale. Quintus Horatius Flaccus (65 - 8 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți poeți romani a scris epode, satire, ode și epistole. Printre acestea din urmă, cea mai renumită este "Epistula ad Pisones", cunoscută ulterior sub numele de "Ars poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: ""Est modus in rebus, sunt certi denique fines,Quos ultra citraque nequit consistere rectum"" "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl țineși nu călca hotarul pus între rău și bine" Cartea Epodelor ("Epodon liber", din limba greacă: ""epódos"" = refren), denumită de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic, restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
variante mai ușoare, prin realizarea sinonimiilor pe sunetele fa diez = sol bemol și si = do bemol. Se realizează o sonoritate puternică și generoasă (ff), care creează o zonă de mare tensiune și dramatism, reprezentând punctul culminant al întregii lucrări. În epodă (măsurile 160-163) se revine la modul major pe re, orchestrei fiindu-i repartizată pedala de cvintă, iar harpei arpegiul complet. Nuanța și tensiunea scad treptat până aproape de dispariție. În ultima măsură, Debussy, surprinde din nou prin nuanța de ff subito
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
B. Fundoianu (Iarnă, „Charme dangereux”), Enric Furtună (De pe stâncă), Al. Dumbravă, I. Davidescu (Cântec), Al. Vâjâianu, C. R. Ghiulea, B. Lăzăreanu, Dinu B. Arbore, Mihai I. Bantaș. Cu titlul Fragment din „Marea epopee”, Al. Macedonski figurează cu o traducere a capitolului Epoda roșie din romanul Thalassa. Alături de Pagini dintr-un confesional, o nuvelă a lui B. Fundoianu, în general bine concepută, dar cu unele naivități, mai dau proză scurtă I. Teodorescu, V. Irimescu, B. Iosif. O versiune izbutită a unei poezii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Stoiciu, sub inscripții ca Întâiul glas mai ridicat ori Al șaptelea glas mai ridicat ori altele de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în rol de comentator sagace; ca la antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău centru". Sentențios, solemn, Corul clamează lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile așa cum vin: "Peste toți e ceasul; binevoitor sau rău". Al doisprezecelea glas, o alegorie cvasi-didactică despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
disting Menandru, Dyscolos (În 1958 a fost editată prima piesă Întreagă a lui Menan dru); Aristotel, Constituția atenienilor (text incomplet, editat la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Mimii lui He rondas (datînd din secolul al III-lea Î.H.; o epodă a lui Archiloch (80 de versuri; din secolul al VII-lea Î.H.). Papirusurile au Însă o importanță cu totul specială ca mărturii de viață cotidiană (scrisori, corespondență privată, contracte, chitanțe, acte juridice, acte admi nis trative). Aproape toate papirusurile
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
elan. E procedeul utilizat de Guillaume Apollinaire în Calligrammes, redescoperit pe cont propriu de T.-M., de vreme ce la data apariției poemului - preciza mai târziu Geo Bogza - cei doi tineri scriitori avangardiști nu cunoșteau „caligramele” poetului francez. Debutează în volum cu Epode, tipărit în 1932. Poetului i-au mai apărut în timpul vieții două cărți - Standard (Poeme de petrol și energie) (1934) și Întâlnire cu pasărea Phoenix (1947) -, iar în 1973 se va publica o antologie unde sunt reproduse integral cele trei volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
versurilor sunt însă în declin, iar meditațiile melancolice pe teme existențiale stau în pragul banalității. Discursul liric tinde totuși uneori spre erotica delicată, spiritualizată, consemnează momente de liniște domestică sau configurează izbutite crochiuri peisagistice, adevărate pasteluri, cu figurație silvestră. SCRIERI: Epode, Câmpina, 1932; Standard (Poeme de petrol și energie), cu un portret de S. Perahim și desene de Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire cu pasărea Phoenix, pref. Geo Bogza, București, 1973. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
portret de S. Perahim și desene de Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire cu pasărea Phoenix, pref. Geo Bogza, București, 1973. Repere bibliografice: Fabius, Prahova poetică, „Școala Prahovei”, 1931-1932, 18-19; Stelian Constantin-Stelian, „Epode”, VL, 1933, 146; Paul I. Papadopol, „Epode”, „Linia nouă”, 1933, 10; Constantinescu, Scrieri, VI, 92-93; Mihail Sebastian, „Standard”, RP, 1935, 5 158; Stelian Constantin-Stelian, „Standard”, CL, 1935, 3-5; Simion Stolnicu, Câmpina peisajului și a visului, „Naționalul nou”, 1937, 944; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Octav Angheluță și Aurel Kessler, București, [1934]; Întâlnire cu pasărea Phoenix, Ploiești, 1947; Întâlnire cu pasărea Phoenix, pref. Geo Bogza, București, 1973. Repere bibliografice: Fabius, Prahova poetică, „Școala Prahovei”, 1931-1932, 18-19; Stelian Constantin-Stelian, „Epode”, VL, 1933, 146; Paul I. Papadopol, „Epode”, „Linia nouă”, 1933, 10; Constantinescu, Scrieri, VI, 92-93; Mihail Sebastian, „Standard”, RP, 1935, 5 158; Stelian Constantin-Stelian, „Standard”, CL, 1935, 3-5; Simion Stolnicu, Câmpina peisajului și a visului, „Naționalul nou”, 1937, 944; Călinescu, Ist. lit. (1941), 852, Ist. lit. (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
operei lui Horațiu (1980). În studiul introductiv reconstituie biografia lirică a poetului latin, urmărind devenirea interioară a unei personalități aflate mereu în căutare de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea esenței umane din epistole. Pentru a identifica elementele determinante ale viziunii poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul cultural al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
Antologia scriitorilor ocazionali, București, 1943. Traduceri: James Caterly [George B. Știrbei], Românii, București, 1910; Homer, Batracomiomahia, în Critice, I, București, 1909, Odiseia, București, 1935; Tacit, Analele, I-II, București, 1916, Pagini asupra epocii lui Tiberiu, Arad, 1927; Horațiu, Odele și epodele, București, 1923, Satire și scrisori, București, 1923; Cicero, Catilinarele, I-IV, București, 1935; Vergiliu, Eneida, București, 1933; versiune nouă, București, 1938. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 112-114, 191-198, 438-439, 444-449; Aderca, Contribuții, I, 100-110, 255-257, 530-531, 544-548, II, 16-21, 58-61, 104-107
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
spectacolului românesc. O.-A. a realizat și reușite traduceri din Horațiu, modernizând prozodia antică, adoptând versul, ritmul modern și chiar rima. A proiectat să tălmăcească în întregime opera scriitorului latin, dar nu a reușit să transpună decât epistolele, odele și epodele, două satire și, integral, pentru întâia oară în România, Arta poetică (1891). Din franceză transpune în 1878 drama Ruy Blas de Victor Hugo, text care s-a jucat aproape trei decenii la Teatrul Național din București. A mai tradus din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Satire, București, 1896; Teatrul la români, I-II, București, 1897-1898; ed. îngr. și pref. Cristina Dumitrescu, București, 1981; Poezii, București, 1901; Satire. Pe malul gârlei, București, 1908; Poezii. Teatru. Proză, îngr. și pref. Florin Berindeanu, București, 1988. Traduceri: Horațiu, Ode, epode, Carmen Saeculare, I, București, 1891, Ad Pisones (Ars poetica), București, 1891. Repere bibliografice: Stemil [Ștefan C. Michăilescu], „Ruy Blas” de Victor Hugo, „România liberă”, 1878, 436-439; Arutnev [Grigore Ventura], „Pribeagul”, „L’Indépendance roumaine”, 1880, 734; Maiorescu, Critice, III, 275-282; Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
lor, nu textele lui Tito le căutam în acest număr din „Lumina”, ci paginile care le amintesc românilor din Voivodina (revista apare la Panciova) împlinirea a „douăzeci de ani de la moartea lui George Bacovia”. Sînt reproduse cinci poeme: „Antrenare”, „Vizită”, „Epodă”, „Stil simplu”, „Plumb de toamnă” (Deja, tușind, a și murit o fată). *În materie de caracterizări expresive, Ani se dovedește a-mi fi, nu o dată, superioară. Ieri, de pildă, după ce a vizitat-o pe L., mi-a spus că aceasta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vulpii), pe nesimțite, colegiul director a devenit "exclusiv responsabil" de refuzul promovării în revista a unor năzbâtii scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care se compromiseseră în regimul comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fleacuri ca: "O navis referent in mare te novi fluctus"1, sau "Eheu fugaces, Postume, Postume"2, O barcă cu motor condusă cu propria-ți mână și un "hei" strigat cu pieptul tău fac mai mult decât toate odele și epodele lui Horațiu. Cu toate acestea, sunt cărți care excită la viață, vina e a profesorilor. Aceștia scot dintr-un autor și ultima picătură de sânge. De aceea la Cicero s-a petrecut un fenomen invers, am prins simpatie pentru Catilina
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe care i-a ales drept protagoniști ai lucrărilor sale dramatice de inspirație clasică o dovedesc numeroasele reminescențe din operele acestora înregistrate în cele două piese. Perso najele din Fântâna Blanduziei sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
najele din Fântâna Blanduziei sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14, epoda 15), Scaurus (oda I 12), Lydia (odele I 8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și el horațian, peisajul de la Tibur fiind inspirat din lirica poetului venusin : dealurile păscute de capre amintesc oda I 17 ; crângurile cu coama deasă - oda IV 3 ; apele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
creață, iederă și verbină - oda IV 11 sau epistola I 16. Sunt reluate și motive favorite ale lui Horațiu de la fuga din Roma (epistolele I 7, I 10, I 14) și izolarea în natură (odele I 4, 17, II 11 ; epoda 2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]