21 matches
-
norocului sau istorisirea pentru Prințipul Menscicof”. Știa bine franceza, traducând din această limbă o lucrare ce purta titlul „Bordeiul indienesc” (1821), în prefața căreia scrie: „Știut iaște că limba care o vorbim s’au urzit din acea Latină, întru o epohă cu acea Italiană, Franceză, Spaniolă și Portugheză, care sunt astăzi cele mai învățate și armonioase limbi a Evropii”. Gheorghe Asachi s-a născut la 1 martie 1788, la Herța, în ziua Sfintei Dochii. La Lemberg, tatăl său, Lazăr, îl dă
GHEORGHE ASACHI de ION C. HIRU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_asachi_ion_c_hiru_1339653393.html [Corola-blog/BlogPost/366192_a_367521]
-
spiritului critic în țara noastră, scria: „Astăzi s-au schimbat lucrurile; care n-are mania de a fi autor? Însuși tineri de pe lavițele școalelor au pretenția a publica scrierile lor, pîn’ și tractaturi de filosofie. Ei bine, într-o asemenea epohă, când se publică atâte cărți, afară de bune, nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și ca într-un ciur să le vînture, lăudînd cele bune și aruncînd în noianul uitării pre cele rele
LITERATURA ÎNTRE CALITATE ŞI CANTITATE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1470662008.html [Corola-blog/BlogPost/353402_a_354731]
-
contradicție cu el insuși și, prin urmare, este de nesusținut. Respingând pe acest temei scepticismul probabilist, sf. Augustin a respins, pe de altă parte, scepticismul în chiar esența sa, așa cum a fost aceasta exprimată prin celebra idee a suspendării judecății (epohe). Suspendarea judecății era legitimată de sceptici, cum se știe, prin invocarea tropilor (imperfecțiunea simțurilor, a naturii umane, a rațiunii etc.) și, deci, prin adoptarea îndoielii în orice. Îndoiala sceptică era nimicitoare pentru cunoașterea absolutistă. Cu atât mai nimicitor și periculos
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
aice, în cuprinsul valei Bistriței, se vor așeza cu timpul cele întâi și cele mai multe fabrice. Așadar, supt așezământul cel binefăcători de acum a<l> țărei, supt înțăleapta și de tot binele sporitoare Ocârmuire, au sosit în sfârșit și pentru Moldova epoha în care să înflorească industria, să se scoată odoarele minerale aflătoare în sânul pământului și, în acest chip, să sporească și să se îndămâneze fericirea și cultura țărei. Deci, fiind că după cele mai sus arătate, prețul întregului șes al
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
satul acela Holda sau groapa Holda (adică un dâmb mic, format din pământul scos din groapă); asemene, numele satului Holdița sau Holda mică. Aceste băi, desigur, că în veacul al 12-le au fost desființate prin invazia tătarilor, în care epohă, rămăița de cumani părăsiră pe atunci Moldova și se statornici<se> în Ungaria. 10-le. Plumb-peatră cu argint, galene, sulphurat of lead, silberreicher bleiglanz, se găsește în munți de formație de glimerșifer la piciorul de sud al muntelui Tonci, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
un loc de promenadă pentru societatea bucureșteană și folosește acest pretext ca să evoce vechile petreceri publice de 1 mai. În centrul acestei rememorări nostalgice stau reprezentări ale stărilor volatile și perisabile ale ființei: "Tot ce este prea frumos are scurtă epohă: buchetul de iasomie de la sânul vostru nu vede două baluri, femeia n-are două epoce. Toți aveți dreptate și nimini nu e vinovat - e timpul vinovat"88. Acest real amenințat de pierdere se conține integral în suprafețe și se ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
epizotiei și alte folosotoare pentru moșinași și posesori. Prenumerantul ce-și va păstra șirul întreg al acestor gazette va avea în casa lui un hronograf deplin de întîmplări în mijlocul cărora însul viază și carile în adevăr întrec pe multe alte epohe.In suplementul ce să va adăogi cîteodată se vor tipări poroncile ocărmuirei ce au să fie tuturor cunoscute.Asemenea,acele ce atingîndu-să de negoțul Moldovei se vor slobozi în megieșitele țări.In acel supplement se vor mai publicamezaturile ,vînzările și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
este acela de a fi promovat, pentru prima dată la noi, o definiție cuprinzătoare și modernă a criticii (introdusă ca o rubrică distinctă de M. Kogălniceanu, încă din timpul efemerei sale treceri pe la "Alăuta românească"): "Ei bine, într-o asemine epohă, cînd se publică atîtea cărți afară de bune nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră să le cerceteze pe toate, și ca într-un ciur să le vînture, lăudînd cele bune și aruncînd în noianul uitării pe cele rele
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
lipiciul și undița amorului", iar, pe de altă parte, datorită folosului educativ: "Folosul ce poate pricinui această carte tinerimii", autorul "amestecînd cu atîta înțelepciune, pe lîngă amor, învățăturile sale cele frumoase și atîtea din ideile sale ce au făcut o epohă și revoluție morală în toată Europa"283. În 1838, George Barițiu anunță în Foaia literară o altă traducere din Noua Héloïse și o traducere a lui Émile, anonimă, din care au rămas numai fragmente în manuscris. În 1861 este tipărit
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D. Gusti, care s-a arătat nemulțumit de reprezentația piesei Băcălia ambițioasă, considerând că faptul critic "nu ar prinde loc în epoha de astăzi" din cauză că nu avem încă o literară națională. Replica este cea cunoscută din programul Daciei literare cu nuanța personală: "Tălmăciri, imitații, cercări, deși vrednice de laudă, nu alcătuiește o literatură...". Argumentația vine obligatoriu în sprijinul afirmațiilor, aici cu analiza
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
ești espus/ La trăsnetul de moarte ce fulgeră de sus. Ovidiu preferă însă să ofere o ultimă petrecere la el acasă, ca probă de cruntă disperare, cu gândul ca cea de pe urmă noapte a lui la Roma să marcheze o epohă sinistră de falsă veselie. Poetul își dă seama că e condamnat la dispariție fizică și că doar opera lui are șansa de a se sustrage sentinței : E un decret de moarte, o știu, sunt pregătit./ Fie !... a mea cenușă de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit [p. 319]. Împrejurările, soarta, nenorocirea a precurmat zilele acestui om mare înainte de a întemeia puterea aceasta nuouă a rumânilor. Următorii lui sau nu moșteniră
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-și drepturile naționalității" (Aaron, 1835, p. xiv). Independența românității se dobândi așadar și prin eliberarea prin cultură, în special prin "slobozenia" lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe Mesa Selimović (Dervișul și moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojić). SCRIERI: Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma [Istoria literaturilor iugoslave. Epoca romantismului sârbesc], București, 1973; Raporturi literare româno-slave (în colaborare cu Corneliu Barborică), București, 1976; Vuk Stefanović Karadzić. Lik i delo u kontaktu sa rumunskom kulturom [Vuk Stefanović Karadzić. Chipul și fapta în contact cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
ei." Explica și utilitatea spiritului critic: "Astăzi s-au schimbat lucrurile; care n-are mania de a fi autor? Însuși tineri de pe lavițile școalelor au pretenția a publica scrierile lor, pîn' și tractaturi de filosofie. Ei bine, într-o asemine epohă, când se publică atîte cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prisos și nepriincioasă literaturii născînde 4. Astăzi s-au schimbat lucrurile; care n-are mania de a fi autor? Însuși țâncii de pe lavițele școalelor au pretenții a publica scrierile lor, pîn' și tractaturi de filozofie. Ei bine, într-o asemine epohă, când se publică atâtea cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării 1 "Romînia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Coșbuc. Pentru aceștia, doina e cântecul unei clase sociale, a plugarului - pentru Alecsandri, ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea tradiției, a romînismului: " Într-o epohă ca aceasta, unde țările au a se lupta cu dușmani puternici, care cearcă a întuneca nu numai drepturile politice, dar și chiar naționalitatea românilor, poezia populară ne va fi de mare agiutor spre apărarea aceștia; oricât de măiestre să fie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit [p. 319]. Împrejurările, soarta, nenorocirea a precurmat zilele acestui om mare înainte de a întemeia puterea aceasta nuouă a rumânilor. Următorii lui sau nu moșteniră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-și drepturile naționalității" (Aaron, 1835, p. xiv). Independența românității se dobândi așadar și prin eliberarea prin cultură, în special prin "slobozenia" lingvistică. Însă statalitatea și independența cultural-lingvistică, deși elemente necesare ale neatârnării politice, nu sunt și suficiente în acest scop. "Epoha de fericire" pe care o luase "duhul rumânesc" a fost deturnată prin instalarea de către puterile străine a "sistemei fatale" a fanariotismului: "Rumânii piedură dreptul acel strămoșesc ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]