197 matches
-
Tale nici m-am pregustat, Tot frate și nefrate numele meu ți-au blestemat, Umbra Ta mi-au călcat, din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu-l de la dezmățul cu vin, Lauda Arborilor Cunoașterii - Dafin și Afin -Din cornul
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Lu Maris Ripicenius Lu Meandriu, Mândrul Lumii, Drumețul Basu Jubileisis Bi, șcel de-al Doilea Fericit Fie Baciul Ghebeleisis,ț Fericit cel pios în pământul pioșilor regi roitori Așezat să repauzeze între Eroii Râpoșilor Munți ai Rypailor Bravi bărbați, magistrați eponimi, Salmoxioi, Părinți și fii ai Codexului Salmoxeanus Moiseus Ctitori ai Codicelui Salmoxian Moesic Al preoților armelor Salii și legiuitorii Salmoxioi din Moesia, Și-n Codexul Segetusian al Cronoșilor de la Sarmisegetuza Și-n Codex Catensis al celor de la Cotul Munților către
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Epirota Codinu Domnul Nopții învățătorul Dacilor Râpeii, Crai-Nou Copilului Serii Din străbunul de la Tărtăria, Codrin Fiul Nopții }ugulea cel cu picioarele moi, Fiul Mătușii, Dă-mi Colacul împletit, încolăcit, ca doi șerpi înfășurați, Colacul Valac de Capul Veacului, pentru Cavalerul Eponim, Colacul Pita Pythonica, Pythona Cornuta a Copiilor Pioși, Dă-mi Pâinea Fetei Cea Curată în grâu, din holda Curăturii, Cu întâiul Copil Cap Numai Cap, de șarpe, capăt de pâine de veac. ...Și se dădu de trei ori peste cap
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Mallarmé în episodul Scylla și Charibda din romanul lui Joyce, trebuie considerată ca o trimitere la filiația directă, vergiliană, a lui Ulysses, fie și dacă prin transparența poemei vergiliene Joyce a avut evident în vedere Odiseea și pe eroul său eponim." Așadar, o rețea elastică de corespunderi, din prima tradiție în ultima modernitate, pe plasele căreia poți sări cu siguranța știutorului de drumuri, cititorului de nori, într-o cultură bătută în toate azimuturile. Răscrucea ei pare-a fi (și cunoscînd drumurile
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
propriu-i tată la rece, nu dostoievskian (precum în cazul anterior). Tot astfel cum nu e Apollo, care-l transformă pe Marsyas, din remușcare, într-un rîu (și, astfel, într-un hidronim). Fie și dacă, prefăcîndu-și unele victime selecte în eponimi, în toponime, Stalin aduce cu acesta (ca și, în genere, cu zeii, de-a care, uneori, se joacă), el nu-i decît un fariseu. Răspunzător de execuția inofensivului D'Enghien, Primului Consul, Bonaparte, nu-i va fi dat nicicum prin
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
Bibulus: în asemenea măsură îl scosese din joc pe acesta din urmă, încât Cicero a sintetizat situația de fapt creeată printr-o vorbă de spirit: "ne aflăm în anul când consuli sunt Iulius și Caesar" (la Roma consulii erau și eponimii anului)! Comparația se oprește însă aici, căci Iulius Caesar a fost un vizionar, un făuritor de realități noi menite să asigure o mai bună dezvoltare a civilizației greco-romane și nu un strașnic apărător al unor formule anacronice și reacționare, așa cum
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
figura lui Henry-Berryman (deși poetul a respins echivalența apăsată, în acest sens: „I am not Henry”, a declarat el cândva), un fel de bătaie-de-sine-dejoc, aruncată ca plasa gladiatorului, iacum, asupra personajului care luptă în arena cu lei a existenței. Henry, eponimul looser-ului, este înseși figura noastră uimită atunci când ne privim în oglindă și recunoaștem ceea ce suntem: „...un chip sienez grav de pe care o mie de ani/ n-ar reuși să șteargă reproșul profilat în tăcere. Oribil/ cu ochii deschiși, așteaptă orb
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
se desfășoară pe parcursul a patru zile (trei pentru tragedie, cea de-a patra pentru comedieă, cu excepția perioadei 20 războiului peloponeziac (431 - 404Ă când, din motive economice, concursul se scurtează la trei zile. Cel care asigură desfășurarea celebrării Dionisiilor este arhontele eponim. Pentru concursul dramatic, el are sarcina să găsească majoritatea participanților la reprezentație, să aleagă poeții care vor concura, actorii care vor interpreta rolurile, cele trei coruri corespunzătoare celor trei poeți selecționați și coregii care asigură finanțarea. Tot el trage la
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Nu se cunosc criteriile și competențele în funcție de care este ales acest înalt magistrat al cetății; pentru selecționarea poeților care „cer un cor”, trebuie ca aceștia să-i fi prezentat în prealabil piesele, întotdeauna noi; succesele anterioare îl călăuzesc pe arhontele eponim, fără îndoială, în alegerea pe care o face, dar este foarte probabil ca mari nedreptăți să fi avut loc de-a lungul timpului. Cu toate acestea, la încheierea reprezentațiilor, el trebuie să dea socoteală despre modul în care a gestionat
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și jocuri de cuvinte devenite celebre. Pe alocuri prozatorul Șerban Foarță nu ezită să-l citeze pe mult mai celebrul poet omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
în care scriitorul autoexilat după ascensiunea lui Hitler avea să se stingă prematur - și mai ales originea personajelor, europeni din Est; protagoniștii sunt suflete chinuite aflate în căutarea mîntuirii, un fel de Olandezi zburători, nu altfel decît Tarabas, eroul romanului eponim, tradus la Univers. Nuvela este mai izbutită decît Spovedania unui ucigaș, de ale cărei imperfecțiuni Roth era cel puțin în parte conștient: îi mărturisea prietenului său Stefan Zweig că nu e tocmai mulțumit de roman, pe care îl considera scris
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i supune pe aceștia oprobriului public. În secolul I, conotația era sută la sută pozitivă. Numele trimite la unul dintre cei doisprezece fii ai patriarhului Iacob, Iuda, strămoșul eponim al unuia dintre cele douăsprezece triburi. De asemenea, el trimite la un șir întreg de comandanți militari naționaliști, patrioți, începând cu Iuda Macabeul. Numele se întâlnea frecvent printre zeloți, fără să devină o trăsătură specifică a lor. Reamintesc pe scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să le aprofundez. Cu aceeași rară intuiție a economiei de expresie, Murasaki descrie, într-un capitol, festivitățile organizate la curte pe parcursul unui an, culminând cu cele ale Anului Nou, pentru ca, în chiar debutul capitolului următor, să fim anunțați că personajul eponim al cărții nu mai este, fără a se recurge în acest sens la vreo stratagemă de tranziție epică: "Strălucitorul Genji murise și nu mai exista nimeni care să-i fie pe potrivă". Fraza concentrează atâta emoție sublimată, încât orice comentariu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încă 60 de ani, dovedește prin ultimul lui roman - Ravel - că a spus ce a avut de spus în romanul francez. Ravel este un roman cu mai puțin de 120 de pagini care relatează ultimii ani de viață ai compozitorului eponim; nu știu în ce măsură scriitorul inventează, dar, în afara faptului că personajul Maurice Ravel se înscrie în galeria caracterelor echenoziene singure și nevricoase/depresive, nimic nu rămîne din această carte - poate cu excepția unei nostalgii, detectabilă și în Jerome Lindon, și în Au
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
-ne prin franche- țea și sinceritatea mărturisirii. Aflăm date și informații despre viața monahală și, firește, despre rolul călugă- rițelor în comunitate și în viața spirituală a României. Slutica, piesa de teatru care folosește scene și fragmente dintr-un roman eponim, cu toate intervențiile lui Ioan Bianu, Liviu Rebreanu, Alexandru Hordoș și alții, nu a fost reprezentată, niciodată, pe scena Teatrului Național din București. * M[ănăsti]rea Văratec, 5 dec[embrie]1928 Jud[ețul] Neamț Prea onorate domnule Bianu, M-am
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VOYEURISM DE - 7 DIOPTRII Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului îmi aștept acceleratul/pegas invalid/ cu valizele pline de viață neamortizată invizibilii hrăniți din carnea zilei reciclează scheletul eponim al orașului orbul roade strunele viorii în tăcerea șinelor/extensii ale sufletelor harpii/ nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/ pentru un loc cu fața spre locomotivă este prohibit să bei sângele străzii unde ți-ai rupt cordonul ombilical te trec
VOYEURISM DE – 7 DIOPTRII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353145_a_354474]
-
Puiu, Chantal Akerman și mulți alții/multe altele. Alex Domnișoru: Personajul din cărți cu care te-ai identificat cel mai mult? Râul Pavel: În liceu, era Josef Knecht, din Jocul cu mărgele de sticlă. În facultate, era Ferdydurke, din românul eponim al lui Witold Gombrowicz. Acum mă identific cu orice personaj care nu rămâne pasiv când lucrurile din jurul său o iau razna. Alex Domnișoru: Cum crezi că te-a influențat faptul că petreci atât de mult timp printre cărți și alte
portret de librar () [Corola-blog/BlogPost/337830_a_339159]
-
zona Trotușului, a Oituzului, a Tazlăului. În cele 226 de pagini ale romanului, trama narativă poate părea simplă pentru un lector avizat, dar captivează prin situațiile de viață zugrăvite, care invită la meditație. Ca instanță narativă, Teofana este personajul principal, eponim, central, tridimensional. Ca referent uman, ea este fiica boierului de la Negușeni și naratorul îi conturează un destin, în care are parte de două iubiri, dar cu o pauză de singurătate între ele. În adolescență, deoarece aveau moșiile învecinate, Teofana se
FASCINAŢIA UNUI CRONOTOP MEDIEVAL de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343418_a_344747]
-
steaua, Luceafărul, Colinde, Împărat și proletar, Scrisoarea I ș.a., ne descoperă fiorul său sacru contemplativ, care este caracteristica de taină a sufletului Marelui Emin. Reputatul sociolog creștin Ilie Bădescu l-a numit pe Eminescu al nostru și al lumii: eroul eponim al culturii românești, arată eminescologul Theodor Codreanu, la care subscrie că: Eminescu are statura unui mit național. ( Revista Veghea, an II,nr.3, 2009, p. 18) „Că autorul Luceafărului, spune Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, cunoștea bine Biblia și că citise
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
biografii finalizate trist, adesea întâlnită în societatea noastră (cu regret spun asta), într-un limbaj frumos și accesibil ce face lectura plăcută, reușind totodată să transmită atât zbuciumul adolescsntei, cât și trăirile celor din jur. Opera, dotată cu un personaj eponim, după cum ne arată și titlul, este divizată în opt capitole, ale căror titluri rezumă conținutul fiecărei subunități, transmițând totodată și aspecte ale mesajului lor psihologic: ,, Incredibila forță a morții”, ,,Copilăria”, ,,Iubirea”, ,,Deziluzia”, ,,Revolta”, ,,Împăcarea”, ,,Cotitura vieții”, ,,Înmormântarea”. Lucrarea debutează, asemenea
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge), întemeiată pe rudenie. Astfel, satele de moșneni și răzeși oameni liberi și, în general, comunitățile țărănești au, în istoria românească, un eponim, moșul, din care provine toată populația satului sau anumite cete din el (ceata de neam). Așadar, satul românesc, în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o mare familie. Aceste sate aveau ca nume pluralul numelui unui strămoș conducător (întemeietor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țara vlahilor" (Wlachenlant), iar într-un pasaj alăturat, vlahii (vlâchen) sunt amintiți (evocați) alături de ruși, greci, polonezi, pecenegi, de unde deducem că "ducele" Ramunc era originar din regiunile românești de la est de Carpați. S-a considerat că acesta reprezintă un erou eponim al poporului român.35 În concluzie, putem presupune că, în secolele XI-XIII, s-au constituit în regiunile est-carpatice și alte formațiuni politice prestatale și uniuni de obști, dar acestea nu au fost consemnate în izvoare. Aceste conglomerate politice-teritoriale precedau invazia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și credința, "s-a inventat narațiunea despre frații Roman și Vlahata, ca străbuni omonimi ai românilor și vlachilor". Întreaga povestire din introducere, conchide el, nu este decât un "mit etiologic" în care "pravoslavnicii frați Roman și Vlahata" înfățișează pe "eroii eponimi ai românilor ortodocși, numiți și vlachi". În alt izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant)". A. D. Xenopol considera că "ducele Ramunc" este "numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este decât un "mit etiologic" în care "pravoslavnicii frați Roman și Vlahata" înfățișează pe "eroii eponimi ai românilor ortodocși, numiți și vlachi". În alt izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant)". A. D. Xenopol considera că "ducele Ramunc" este "numele poporului român dat capului său", așadar un erou eponim, personificând neamul întreg, iar N. Drăganu vedea și el în Epopeea Nibelungilor o "mărturie destul de timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]