196 matches
-
vădit pe-o parte dintre ascultătorii aflați în extaz. La ieșire, altă surpiză: un călugăr, de data aceasta tânăr, vindea cărți "de specialitate", frumos aranjate pe-o masă. Pe margine, o serie impresionantă de casete înregistrate cu discursurile a diverși "eremiți" și "sihaștri" - toți bărboși, toți purtând greutatea lumii pe umerii lor fragili. Mi-a atras atenția titlul uneia dintre cărți: "Primejdia New Age". Am luat-o și am răsfoit-o preț de câteva secunde. Destul cât să-mi îmbogățesc limbajul
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V. G. Paleolog: „Înalt, masiv, falnic, cu o barbă moale și bogată de eremit, V. G. Paleolog m-a îmbrățișat cu generozitate în toamna lui 1976, pe peronul Gării de Nord. La 88 de ani, pe lîngă vitalitate, emana o prospețime, o «bună mireasmă», cum se spune despre sfinți, greu de uitat. Mi-a spus cîteva
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
unul, tot un român, Paul Celan. Cum face de adună sub un singur acoperiș sensibilitatea artistică și spiritul întreprinzător, două direcții aparent contrarii? Germain e-n stare să lipsească săptâmâni în șir, izolat de lume în câte o colibă de eremit din Himalaya, pentru a reveni apoi cu elan însutit, luând la rând festivalurile lirice de pe mai multe continente, consecutiv. Deschid volumele de poezie pe care mi le-a dat pe post de merinde de suflet și citesc versurile care-mi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e naturală, inocența lor nu e ridicolă, deși viața lor amintește de vechi și frumoase povești edenice. Povești care, iată!, pot coexista cu lolitele, madonnele și pamelele vremilor noastre. Dragii mei
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
uitare/ ce crezi că cearcă inima mea." Caracterizarea complexă a lui Mureșanu, "preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet", putea să-și tragă măcar substanța din exemplificările Elementelor de poetică pentru că unele fragmente din poezia autorului Răsunetului sunt semnate cu pseudonimul "Eremitul", pe care Eminescu îl cunoștea din lectura poeziilor sale din "Foaie pentru minte, inimă și literatură" din Biblioteca gimnaziului din Cernăuți adăpostită în casa lui Aron Pumnul. Imaginea "eremitului", ipostază a poetului-tribun pașoptist reverberează în versul: "Smulge munților durerea, brazilor
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
pentru că unele fragmente din poezia autorului Răsunetului sunt semnate cu pseudonimul "Eremitul", pe care Eminescu îl cunoștea din lectura poeziilor sale din "Foaie pentru minte, inimă și literatură" din Biblioteca gimnaziului din Cernăuți adăpostită în casa lui Aron Pumnul. Imaginea "eremitului", ipostază a poetului-tribun pașoptist reverberează în versul: "Smulge munților durerea, brazilor destinul spune". Cele mai bogate exemplificări se fac din Alecsandri, acoperind aproape toată aria tematică a poeziei sale, Cipariu intuind supremația literară în epocă a poetului Doinelor și lăcrămioarelor
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni pe coridoarele astea scufundate în penumbră, toți sînt plecați undeva, fiecare pe unde își are prieteni, rude. Cînd ești în asemenea singurătate de eremit nu ai prea multe lucruri de făcut, prea multe alternative, citești, poți citi dacă ai chef, deși din cauza pustiului parcă nimic anume nu te atrage, nici cărțile de pe masă, stai în tăcere, în gol, și vezi frînturi anapoda de amintiri
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
semnat de magistrul Martín de Riquer. Traducătorul iscusit nici că putea găsi un prefațator mai competent. Sorin Mărculescu este un poet. Versiunea lui e absolut nouă, absolut modernă și, în același timp, perfect încadrată în tradiție, precum aceea a unui eremit cistercian lucrând pe un laptop. Imensa documentație pe care timp de mai bine de opt ani (minimum, știind noi bine ce înseamnă o traducere!) și-a clădit efortul provine nu numai din sutele, miile de pagini ale bibliotecilor, ci și
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul din turnul burgului în care s-a adăpostit cândva Sfânta Treime tocmai îți vorbeam tocmai îți vorbeam despre eremiți și lucrul în sine dar cum să adopți un legământ de credință uite cum apele se aprind în vaduri precum un foc august în câmpia lactee ehei ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
între extremitatea fostei cozi (dacă e să-l credem pe Darwin) și vânzoleala filosofică a creierului în numele absurdului priitor vedeniilor plăsmuite de visul ori ceața lumii prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
Grosul“ - cam un sfert - îl reprezintă populația capitalei, numită tot San Marino, un oraș desprins parcă din poveștile Fraților Grimm, cu un castel ce se înalță pe vârful lui Monte Titano și o mănăstire fondată acum exact 1703 ani de eremitul Marino. Fie că ajungeți de pe autostrada A14 (cu ieșire la Rimini-Sud) și străbateți cei 22 km până la poalele lui Monte Titano (738 m), fie că preferați autobuzul nr. 17 care poate fi luat din Rimini (din gară, centrul orașului sau
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
de Veneție în scufundare, ea nu recurge la formule-soc, la teribilisme, compunîndu-se din zîmbitoare amărăciuni ce respectă un protocol. Însoțind lentă surpare a ilustrei urbe, decompoziția e blîndă, cruțătoare: "Pleci, fiica, te duci și mă lași/ tăiat de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi de pe rețină,/ din inima mea trasă acum la rindea,/ rafinată, lehuza/ cu pîntecele supt de tăcere
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți/ peste imperii, cu aripa ceraților psalți/ și nu știu dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici la Molo, din apropierea Altahabadului, orașul e blocat de patru milioane de pelerini veniți să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii de sfinți, de eremiți, de călugărițe, toți îndreptîndu-se, în convoi, spre malurile aceluiași Gange, goi, cum prescrie obiceiul acestei secte de naga. Iar după oamenii dezgoliți, vin elefanții purtînd baldachine cu suspusi. Naratorul nostru n-a scăpat prilejul să se scalde, și el, în
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
păstrînd ordinea, corectînd circulația vehiculelor, avînd inițiativa uralelor, care nu se adresau totdeauna către Dunga, ci mai mult pentru șefii politici din închisoare. Toate acestea sînt semne precise: "E India cea nouă". Plin de miez e descrisă stabilirea să, ca eremit, într-o mînăstire budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa, pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
secretele spiritualității transformatoare. Între călătorii convinși că le pot descoperi se numără și jurnalistul britanic Paul Brunton (1898-1981), ale cărui pagini despre Egipt (dar și despre India - la Editura Polirom au mai fost traduse volumele India secretă, 2013 și Un eremit `n Himalaya 2013) au rămas de aproape un secol în topul lecturilor de aventuri spirituale bine documentate. Brunton, admirabil povestitor, pune din plin culoare și exotism. Chiar dacă nu totdeauna convingător când interpretează semnificațiile, captivează prin talentul de reporter, prin crearea
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
meu/ e o himeră printre/ șacali și hiene// d. după prima noapte de dragoste/ fratele/ îmi aruncă în aer/ depozitul de muniție// e. Don Quijote/ întârzie să se arate prin nămeți// f. sunt mut în limba mea/ natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma spre Alep// h. clopot/ pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
s-ar acorda". Cuvinte pe care n-am nici un motiv a le modifica. (Să nu uităm nici faptul că Noica dorea, inclusiv în anii '80, ai refluxului "liberalizării", ca Nicolae Ceaușescu să primească Premiul Nobel!). De relevat energica intervenție în favoarea eremitului de la Păltiniș a unor nume precum Cristian Bădiliță, Andrei Cornea (acesta cu note de regretabil grobianism), ca și Gabriel Liiceanu, care a protestat pînă și împotriva unui subtitlu, de sorginte redacțională, ivit în cuprinsul unui serial al lui Mircea Martin
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
intră în degringoladă, inclusiv sensul personajelor, care se întorc ca niște giruete mecanice spre bine sau spre rău: Melancolie, iubirea mea... (De caelo) Alteritățile poetului pot îmbrăca o haină ludică, gingașă, efemeră: licuricii, arborii, vântul, "privighetoarea-n sutană", un cuc eremit (v. Confidență) sunt incluși în sfera ludus-ului. Huizinga ne învață: "În orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și luptă dură pentru supraviețuire. În casa lui Kazantzakis sosește Zorbas (pe numele adevărat Gheorghios), ca să-l înduplece pe fostul asociat să repună în funcțiune mina de lignit și să reînvie zilele lor bune de odinioară. În aceeași perioadă, pe eremitul din Egina îl vizitează Galateia, prima soție, scriitorii și prietenii săi Anghelos Sikelianos, Kostas Varnalis, Pantelis Prevelakis, actrița Melina Merkouri, dar și poeți nu demult lansați pe scena literară: Odysseas Elytis, Nikos Kavvadias. Se cuvine amintit că tot aici l-
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
maleficiul numărului 13, apare acum plasat prin rădăcina astrală care îl reprezintă (9 + 9 + 9 + 9 = 36 = 9) sub semnul propițiatoriu al înțelepciuniiși al vieții lungi, acesta fiind sensul pe care îl dă Cabbala cifrei 9. Reprezentată în Tarot prin eremitul care își luminează calea cu lumina înțelepciunii divine, 9 este și semnul numerologic al patriarhului Adam (45). În macrocosm, el figurează mundus purus, al nouălea cer, locul de unde îngerii păzitori coboară ca adjuvanți în lumea oamenilor 4. Plasat sub acest
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Țara de Sus a Sufletului, spre vale, spre intrare curgând sentimentele -aceste sălcii plângătoare, tot ale Sufletului. Aici sub-pământul marilor nume e, concomitent, și adâncul sub-cerului, adică în legătură cu firmamentul rămânând. În fine, sub zidurile cimitirului - egalitate deplină. Inclusiv cea a eremiților ce și-au trăit cu pasiune viața fără pasiuni, dar și cea a poeților - Baudelaire, Vallejo, atâtor altora - care și-au dus viața plină de pasiuni. Sub zidurile cimitirului, unde cuvântul moarte are un sens popular înfricoșător și un alt
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
toți, fără discernământ, urmându-și menirea dincolo de morală, într-un no man’s land, adăpostit de mesageri proscriși departe de bine și rău, de bună seamă, nu are de unde să aibă simțul măsurii, inclusiv această „armă” făcând parte, în lectura eremitului de la Weimar, din ceea ce numim interpretare, perspectivă, amăgire. În pofida tentației de a se autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
aparține definitiv memoriei europene. Dar și mai departe, în arca etiopiană a unor fervori veterotestamentare, ce se revendică de la Solomon și regina din Saba, cercetarea descoperă surpriza unor stranii prelungiri de înțeles, într-un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan părea să retrăiască la nivel popular
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]