1,127 matches
-
fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
structurant al acestora, arhitectură și comunitate deopotrivă, castel, casă, sală de spectacole, ș.a.m.d.), dar în același timp al unei periferii formale (greu de încadrat, ele ar putea fi revendicate ca texte sf ) și imagistice (lumi bizare, istorisiri cu eretici, funcționari ai morții și apocalipse). Un om născut cu șase degete la fiecare mînă și mut nu va primi nume și va ajunge un mare pianist (Pianul și ciuringa), copiilor ajunși la o anumită vîrstă li se face cadou un
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
neîncetat pe Dumnezeu. De fapt, citind cartea lui Bloom, am avut serioase probleme încercând să înțeleg cum cineva care are o atitudine foarte critică față de orice religie instituționalizată, cineva care se consideră necredincios sau, în cazul cel mai bun, un "eretic gnostic" modern poate întemeia o teorie literară pe teozofia cabalistă altfel decât ironic - foarte, foarte ironic. Faptul că Bloom are atitudini extrem de ambigue față de chestiunile religioase este ilustrat abundent în cartea lui. De exemplu, el mărturisește că "mi-am găsit
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
ea a trecut pragul preistoriei, îl constituie faptul că însuși Dumnezeu-Fiul, al creștinilor, este Iudeu. În Evul Mediu, antisemitismul se explica prin raționalismul iudaic ultragiind miracolul creștin. Arderi pe rug, în acest caz, totuși nu erau. Ele fiind rezervate doar ereticilor, celor din familie, rătăciților, mai mult de condamnat. Inamicul, sursa creștină însăși, iudaismul, se bucura doar de o adversitate neînduplecată, cu prigoane mai mult sociale. S-a mai spus că și cruciadele nu erau îndreptate numai împotriva musulmanilor... Nonsens. Sigur
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească din nou prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși în adorație. Ereticii și rîvna lor sectară au fost drastic sancționați ca deviaționiști și tot atît de eficient excomunicați cu ștreangul, cu pistolul, cu poțiunea de șoricioaică sau, și mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea mondială a proletariatului, iar
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
a fost și el victima unei mistificări. Se declară anticomunist „și se va consacra cu multă dăruire și vocație unei acțiuni de stăvilire a expansiunii ideologiei bolșevice”. Va fi ministrul lui De Gaulle, comuniștii îl vor detesta ca pe un eretic, retrăgându-i toate aprecierile și considerându-l un trădător. Malraux „va divulga cu voce tare cât l-au oripilat practicile (criminale n.m.) Kremlinului, va dori ca din lecția lui de rătăcire să se învețe ceva.” (Fie vorba între noi, destui
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
criticul. El învestește poezia cu o funcție mistică, atribuindu-i calitatăți purificatoare. Cei care calcă alături de acest perimetru al luminii, cei care nu asociază versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Oasele lor au fost mistuite, dar pomenirea lor ajunge în fiecare zi mai proaspătă. După cum e cu neputință ca soarele să se stingă, tot așa și pomenirea mucenicilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La Sfântul sfințitul Mucenic Foca și împotriva ereticilor, și la cuvintele din Psalmul 141: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu la Dumnezeu m-am rugat”, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 515) „Mucenicului nu i se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
strălucitor, ci-și luminează privirile proprii, tot așa și cel ce cinstește pe mucenic, nu-l face mai strălucitor cu asta, ci el primește de la mucenic binecuvântarea luminii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La Sfântul sfințitul Mucenic Foca și împotriva ereticilor, și la cuvintele din Psalmul 141: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu la Dumnezeu m-am rugat”, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 516) „... noi, când îi fericim
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
început că odată cu trecerea timpului ați obținut o seninătate interioară: detașare, ieșirea din contradicție și dualitate... Oare nu se contrazic toate aceste afirmații cu faptul că... "ați fost și sînteți nebun"? B.N.: Inițial, romanul Al doilea mesager, s-a intitulat "Ereticul îmblînzit". Acum, cu trecerea timpului, am devenit un eretic neîmblînzit, un iconoclast, un nonconformist și neîncadrat în ierarhiile politico-sociale actuale... La București nu am avut în trecut nici o funcție... La Paris lucrez pentru revista "Esprit", iar la București sînt... scriitor
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
interioară: detașare, ieșirea din contradicție și dualitate... Oare nu se contrazic toate aceste afirmații cu faptul că... "ați fost și sînteți nebun"? B.N.: Inițial, romanul Al doilea mesager, s-a intitulat "Ereticul îmblînzit". Acum, cu trecerea timpului, am devenit un eretic neîmblînzit, un iconoclast, un nonconformist și neîncadrat în ierarhiile politico-sociale actuale... La București nu am avut în trecut nici o funcție... La Paris lucrez pentru revista "Esprit", iar la București sînt... scriitor. Două eleve de la Liceul "I.L. Caragiale" din Ploiești mi-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Michaela Niculescu: Citesc în ziarele străine despre un român care a făcut scandal în Occident, Imprimatur, de Rita Monaldi și Francesco Sorți, și căruia îi urmează un al doilea, Secretum. Protagoniști sunt nici mai mult nici mai puțin decât "Papă, ereticii și Anglia". Pare fascinant, mai ales că a fost asemănat cu Numele Trandafirului de Eco. Vlad Zografi: Depinde ce cauți: În român găsești o poveste polițista, o cronică a secolului al șaptesprezecelea, tratate de astrologie, excursuri despre muzica preclasica... Imprimatur
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
a-l lăsa fără documente care să-i ateste cetățenia portugheză... Și, ca lucrurile să fie și mai clare, pentru prima dată simpaticul craniu a răspuns cutrmurând întreaga țară-mamă a prințului danez pocnit pe loc de apoplexie: -Sunt Jan Hus, ereticul, și mai slăbește-mă cu întrebarea aia de moderator tv idiot!... Pleonastic vorbind, extraordinar de năucitor calvar, atestând că "O stafie mișună din nou prin Europa"... Sigur că, în mod firesc, noi, românii, aveam datoria, frumoasă și despovărătoare de griji
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
cele două volume de Proză scurtă, publicate în 2004 de Editura Știința-Arc în colecția "Literatura din Basarabia în secolul XX"), dar romancieri de vocație și de anvergură nu are mai mulți de doi sau trei (dacă îl socotim și pe ereticul Paul Goma). Viitorul unei literaturi regionaliste Între cele două extreme (poli sau antipozi) - Paul Goma și Ion Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
propriu. Este convingerea care a făcut-o să rămînă ,creștină pe pragul Bisericii, dar în afara ei", pe de-o parte mai liberă, pe de alta mai angajată. Felul ei de-a gîndi lucrurile i se pare Ancăi Manolescu viu spre eretic, riscînd să cadă în idiosincrazii și-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
știința de-a face niște idei să stea drept în șaua unui personaj. Cam "subțire", trăind puțin, întrebînd mult, necunoscutul pe care un autor încearcă nu să-l înțeleagă, ci să-l facă de înțeles, e, în felul lui, un eretic. Un împătimit al persoanei întîi și al distanțărilor strigate tuturor. Nu crede, nu vrea să creadă că viața se lucrează din bucăți. Că trebuie să ai, în toate cele, chibzuința croitorului econom. Și nu e, culmea, păgubașul, ci mai curînd
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
întregii discuții), unul arătînd că nu ne facem bine canonul, celălalt că nu ni-l cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se rigidizează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt poetic se trage direct din logosul divin, cum le place unora să creadă, pentru a înnobila poezia și a o sanctifica, indiferent de conținutul ei. Fără îndoială însă că există poeți privilegiați
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
a avea intenția de a mă erija într-un judecător care aparține unui «tribunal al istoriei sau un tribunal al moralei». N-am vrut să dau lecții de civism sau de etică nimănui, să diabolizez pe cineva, nici să excomunic ereticii sau să fiu un gardian al templului care deține cunoștințe superioare. Nu a fost în intenția mea de a emite judecăți de valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
cu ideea formulată de Alex. Ștefănescu în România literară: «Strădania de a face de unul singur procesul comunismului, sub o ploaie de insulte, râsete batjocoritoare și amenințări este mai evidentă în Tigrul de hîrtie». Remarcile sînt flatante. Am adoptat poziția «ereticului neîmblînzit» și am fost alături de iconoclaștii și revoltații solitari. Vremea donquijotismului a fost depășită, este nevoie de «revolta maselor» cum era de părere José Ortega Y Grasset. Rezistența și revolta intelectualilor disidenți pînă în 1990 a fost individuală și nu
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
lui Avraam ― ospitalitatea lui Avraam, separarea lui Avraam de Lot, întâlnirea dintre Avraam și Melchisedec, sacrificiul lui Melchisedec) și, în paralel, semnificațiile noi pe care aceste scene le capătă în contextul luptei duse de Biserică împotriva diverșilor săi adversari interni (ereticii) sau externi (păgânii, evreii) (Le sacrifice d’Isaac et le personnage d’Abraham: un exemple de l’iconographie paléochrétienne - p. 65-92). O concluzie foarte interesantă se desprinde din studiul lui Céline Revel-Barreteau, La fin des persécutions? Le tournant constantinien vu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
lui Norman Russell (The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006), pe care, așa cum se va putea observa, am citat-o în această lucrare. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful Unul dintre rivalii proto-ortodocși ai ereticului Valentin, care și-a condus propria didaskaleion în Roma, la sfârșitul lui 150, „deasupra băilor unui anume Martinus”<footnote footnote>, a fost Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Întâlnirile sale cu discipolii, care îi includeau pe Tațian și, posibil, Irineu, nu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Logosului. Ființele umane individuale pot apoi să se unească și cu Hristos prin înfierea filială, care le permite să participe la atributele divine ale nestricăciunii și nemuririi. Ca roadă a Întrupării, creștinii au acces la o demnitate divină pe care ereticii nu reușesc să o obțină: ultimii sunt dumnezei și fii ai Celui Preaînalt, dar mor precum oamenii. A treia referire la Psalmul 81, 6 apare într-o importantă discuție legată de răspunsul la întrebarea de ce umanitatea nu a fost făcută
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
membrilor săi și importanța doctrinei ei; o definea drept „biserica mare” (5,59). Expresia aceasta s-a bucurat de succes și este Întrebuințată până astăzi, cu un sens diferit, pentru a deosebi biserica ortodoxă de feluritele grupuri și grupulețe de eretici. Creștinismul veacului al II-lea nu este monolitic ca structură, ca Învățătură și ca liturgie. Deosebirile erau uneori foarte mari, ele reducându-se treptat, odată cu trecerea vremii: ex. sărbătoarea Paștilor, atât În ceea ce privește data celebrării, cât și conținutul său teologic. Felul
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]