KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

și O(biectul)81 și parametrul mărcii actanțiale 82. Tot cvasiuniversale sînt și categoriile de Agent și Pacient, doar modul lor de codare sintactica devenind relevant din punct de vedere tipologic, codare în funcție de care se disting limbile acuzative de cele ergative. Fiecare parametru determina apariția în lanț a altor trăsături structurale și asocierea cu acestea (de pildă, tipul ergativ se asociază cu antipasivul, în timp ce tipul acuzativ se asociază cu pasivul și cu procedeul tematizării). În lucrarea să intitulată Limbajul. O introducere

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
doar modul lor de codare sintactica devenind relevant din punct de vedere tipologic, codare în funcție de care se disting limbile acuzative de cele ergative. Fiecare parametru determina apariția în lanț a altor trăsături structurale și asocierea cu acestea (de pildă, tipul ergativ se asociază cu antipasivul, în timp ce tipul acuzativ se asociază cu pasivul și cu procedeul tematizării). În lucrarea să intitulată Limbajul. O introducere 83, Louis Hjelmslev afirmă, după cum am arătat deja, ca cea mai mare și mai importantă sarcina a lingvisticii

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
sinteză, Emma Tămâianu-Morita130 face un istoric și o clasificare 131 a tipologiilor de procedee lingvistice, pentru a le compară apoi cu tipologia coșeriană. Tipologiile clasice, anterioare și contemporane cu tipologia integralista, sînt tipologiile morfosintactice parțiale (precum: limbi SOV/SVO, limbi ergative / acuzative, limbi cu sau fără articol etc.) și tipologiile morfosintactice globale (precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante), evaluate critic de Eugeniu Coșeriu în mai multe studii. Emma Tămâianu sintetizează aceste observații critice 132 sub forma a două liste de obiecții

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive stau în cazul absolutiv, în timp ce subiectul verbelor tranzitive stă în cazul ergativ. 3. activă (duală) Într-o limbă activă, numită și duală (o limbă cu structura actanțială de tip activ-inactiv), subiectul verbelor intranzitive ia cînd marca subiectului unui verb tranzitiv, cînd marca obiectului unui verb tranzitiv. Așa se întîmplă, de pildă, în

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
sfert dintre limbile lumii. O limbă ergativă aparține unui "tip structural de limbi distinct de limbile acuzative printr-un mod specific de codare a argumentelor agent și pacient și a funcțiilor sintactice de subiect și de obiect direct: în limbile ergative, poziția subiectului este ocupată, de preferință, de pacient, codat că absolutiv, iar ergativul este ales pentru exprimarea agentului, în timp ce în limbile acuzative, poziția subiectului este ocupată de agent, codat că nominativ, iar pacientul apare în poziția obiectului direct și este

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
distinct de limbile acuzative printr-un mod specific de codare a argumentelor agent și pacient și a funcțiilor sintactice de subiect și de obiect direct: în limbile ergative, poziția subiectului este ocupată, de preferință, de pacient, codat că absolutiv, iar ergativul este ales pentru exprimarea agentului, în timp ce în limbile acuzative, poziția subiectului este ocupată de agent, codat că nominativ, iar pacientul apare în poziția obiectului direct și este exprimat prin acuzativ"177. Gabriela Pana Dindelegan consideră (DSL: 201) că ergativul este

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
iar ergativul este ales pentru exprimarea agentului, în timp ce în limbile acuzative, poziția subiectului este ocupată de agent, codat că nominativ, iar pacientul apare în poziția obiectului direct și este exprimat prin acuzativ"177. Gabriela Pana Dindelegan consideră (DSL: 201) că ergativul este un "caz diferit de absolutiv, dar corelativ cu acesta, selectat pentru exprimarea agentului verbelor tranzitive, în timp ce absolutivul este selectat pentru subiectul verbelor intranzitive și pentru pacientul verbelor tranzitive; în general, ergativul este cazul marcat, în timp ce absolutivul, cazul nemarcat." În

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
177. Gabriela Pana Dindelegan consideră (DSL: 201) că ergativul este un "caz diferit de absolutiv, dar corelativ cu acesta, selectat pentru exprimarea agentului verbelor tranzitive, în timp ce absolutivul este selectat pentru subiectul verbelor intranzitive și pentru pacientul verbelor tranzitive; în general, ergativul este cazul marcat, în timp ce absolutivul, cazul nemarcat." În cea mai importantă lucrare românească dedicată acestei probleme 178, autoarea preia, în general, opiniile lui R.M.W. Dixon 179, pe care le sintetizam și noi, în continuare. "O limbă este ergativă - consideră

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
comportament identic cu obiectul direct al unui verb tranzitiv (O), dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizata

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizata astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrangerile de coreferențialitate în formarea frazelor, atît în coordonare, cît și în subordonare. Dacă aceleași constrîngeri privesc pozițiile S și O, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Dacă aceleași constrîngeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. (Dragomirescu 2010: 18-19). Altfel spus, în construcția ergativă subiectul unui verb intranzitiv se marchează printr-un caz special, ergativul, în timp ce cazul obiectului direct este același că cel al subiectului cu verbe intranzitive. În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor tranzitive. Această situație se observă în latină, în limbile slave, în

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
slave, în berbera, în ebraică etc."182. Acuzativul este cazul complementului obiect direct (COD), adică actantul care suferă acțiunea făcută de subiectul unui verb tranzitiv activ, numit și obiect pacient (fr. objet patient). Această funcție poate fi preluată, în limbile ergative, de cazul absolutiv, care se opune ergativului. De exemplu 183, în basca substantivul mutil (băiat) preia desinența absolutivului singular -a atît ca subiect al propoziției intranzitive Mutila etorri da (Băiatul a venit), cît și ca obiect al propoziției tranzitive Irakasleak

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Acuzativul este cazul complementului obiect direct (COD), adică actantul care suferă acțiunea făcută de subiectul unui verb tranzitiv activ, numit și obiect pacient (fr. objet patient). Această funcție poate fi preluată, în limbile ergative, de cazul absolutiv, care se opune ergativului. De exemplu 183, în basca substantivul mutil (băiat) preia desinența absolutivului singular -a atît ca subiect al propoziției intranzitive Mutila etorri da (Băiatul a venit), cît și ca obiect al propoziției tranzitive Irakasleak mutila ikusi du (Profesorul a văzut băiatul

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
celtice moderne, limbile baltice, hindi-urdu etc.) o restrîng la opoziția masculin-feminin; majoritatea limbilor indo-europene păstrează distincția de gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
finale șunt adesea fără explozie"289. Limbile munda au o morfologie complexă, în timp ce vietnameza este practic lipsită de morfologie. Limbile munda au că topica predominantă SOV, în timp ce restul au o topica SVO și substantiv-adjectiv. Numeroase limbi din această familie șunt ergative, utilizează frecvent prepozițiile și numărul prefixelor și infixelor îl domină net pe cel al sufixelor. În limba mon, cea mai veche limba literară din Birmania (Myanmar), s-au păstrat inscripții într-un alfabet propriu de origine indică datînd din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
implicații semantice (de pildă, în obokuitai 304, cuvîntul "di" rostit cu ton ascendent înseamnă "roșu", iar cu ton descendent înseamnă "tu". Numeralul are o mare diversitate a sistemelor numerice (cu baza 2, 4, 5 sau 20). Majoritatea limbilor papua sînt ergative. Unele limbi papua au început să fie scrise abia la sfîrșitul secolului al XIX-lea de către misionarii creștini. Chiar și astăzi mai mult de jumătate dintre aceste limbi nu au încă sisteme de scriere, avînd, prin urmare, o circulație exclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
care cuprinde aproximativ 270 de limbi grupate în 14 subfamilii. Limbile australiene mai sînt vorbite astăzi cam de 500.000 de aborigeni (doar 2% din populația totală a Australiei), toți bilingvi. Sînt limbi polisintetice, cu un număr redus de foneme, ergative sau cu ergativitate scindata (ergativ-acuzative). Pronumele personal și numele au trei numere (singular, dual, plural); uneori pluralul se formează prin reduplicare; numele are caz morfologic; verbul are o singură categorie gramaticala care cumulează modul, timpul și aspectul; nu există numerale

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
hunzib, dido etc.) și vest-caucaziană cu cinci limbi (abază, abhază, adîghei, kabardiană, ubîcă). Sistemele consonantice sînt extraordinar de bogate (limba ubîcă are 84 de consoane!), iar tipologic sînt un amestec între limbile aglutinante și cele flexionare. Unele limbi caucaziene sînt ergative. Mai ales grupul de nord-vest are trăsături comune cu limba basca (Spania, Franța), ceea ce i-a făcut pe unii lingviști să vorbească de o familie ibero-caucaziană (euskaro-caucaziană). A mai fost comparată și apropiată de limbi indo-europene, afro-asiatice, de limbile sumeriana

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
familia turcica siberiana, ramura dolgan; aglutinanta; armonie vocalica; nu are gen gramatical; SOV chirilica 95. dyirbal N Australia (Queensland); pe cale de dispariție; trăsături particulare care au făcut-o celebra pentru lingviști familia pama-nyungan; printre cele mai cunoscute și citate limbi ergative transcriere latină 96. dzongkha (bhutani) O Bhutan / N Nepal, India; considerată și dialect al limbii tibetane familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană tibetana (uchen) 97. ebraica O Israel; etape: 1. proto-ebraica (dialect cananeean, asemănătoare cu feniciana, vorbit înainte de venirea triburilor israelite, care

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]