23 matches
-
d), obținute pentru modele neliniare de diferite naturi ale unui pendul (spectre neliniare); ... g) caracteristici de tipul funcțiilor de autocorelatie (pentru diferiți parametri ai mișcării) și de tipul densităților spectrale clasice (practic, caracteristici corespunzând caracterizării unor funcții aleatoare staționare și ergodice, utilizate întrucâtva abuziv, în ciuda caracterului tranzitoriu al mișcării seismice) sau evolutive; ... h) caracteristici de tipul spectrului înfășurător al răspunsului în viteze, spectre de durată, etc. ... Deși categoriile menționate nu acoperă marea varietate reală a metodelor și căilor de caracterizare a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/162297_a_163626]
-
d), obținute pentru modele neliniare de diferite naturi ale unui pendul (spectre neliniare); ... g) caracteristici de tipul funcțiilor de autocorelatie (pentru diferiți parametri ai mișcării) și de tipul densităților spectrale clasice (practic, caracteristici corespunzând caracterizării unor funcții aleatoare staționare și ergodice, utilizate întrucâtva abuziv, în ciuda caracterului tranzitoriu al mișcării seismice) sau evolutive; ... h) caracteristici de tipul spectrului înfășurător al răspunsului în viteze, spectre de durată, etc. ... Deși categoriile menționate nu acoperă marea varietate reală a metodelor și căilor de caracterizare a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/161380_a_162709]
-
aceluiași an a intrat student la Facultatea de Științe din București (facultate care devine Facultatea de Matematică și Fizică din 1948), în 1950 luându-și licența în matematici. Își pregătește doctoratul între anii 1954-1957, în 1957 susținând lucrarea intitulată: „Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete” („"Ergodic Properties of some Chains with complete Connections"”), îndrumători științifici: Octav Onicescu, Cassius Ionescu Tulcea. În 1950 a fost numit asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București. În anul 1955 este avansat
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
de Științe din București (facultate care devine Facultatea de Matematică și Fizică din 1948), în 1950 luându-și licența în matematici. Își pregătește doctoratul între anii 1954-1957, în 1957 susținând lucrarea intitulată: „Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete” („"Ergodic Properties of some Chains with complete Connections"”), îndrumători științifici: Octav Onicescu, Cassius Ionescu Tulcea. În 1950 a fost numit asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București. În anul 1955 este avansat lector, iar în 1960 devine conferențiar. De la
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru contribuții sale la geometria spațiilor Banach, convexitate în dimensiuni superioare, analiză armonică, teoria ergodică și teoria ecuațiilor de evoluție neliniară.
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
(n. 21 martie 1884 — d. 12 noiembrie 1944) a fost matematician american, unul dintre cei mai importanți ai epocii sale, cunoscut mai ales pentru teorema ergodică. Matematicianul Garrett Birkhoff (1911 - 1996) a fost fiul său. S-a născut în Overisel, Michigan, părinții săi fiind David Birkhoff și Jane Gertrude Droppers. Încă de tânăr manifestă reale înclinații către matematică, aducând primele sale contribuții în domeniul teoriei numerelor
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului. Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul ergodic (1931). Studiind unele probleme din mecanica fluidelor, a stabilit 15 noi paradoxuri apărute în acest domeniu. A scris o disertație strălucită despre anumite ramuri ale dinamicii care privesc îndeosebi mecanica planetelor, domeniu inițiat în Franța de către Poicaré. S-a ocupat
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
intolerant cu rivalii evrei (de altfel, a fost acuzat și de antisemitism), însușiri pe care Norbert Wiener le-a constatat și le-a resimțit. Opera principală este considerată Dynamical systems (New York, 1927). În 1965, Octav Onicescu a reluat studiul teoremelor ergodice ale lui Birkhoff și cele privind funcțiile-sumă.
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
(n. 26 februarie 1925, Padea, Dolj) este un matematician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 2003). Profesor universitar la București și la Gainesville (Florida), are contribuții importante în analiza matematică, teoria măsurii și integrării, teoria ergodică, spații de funcții, procese stochastice. Urmează școala primară în satul natal, ca în 1943 să fie absolvent al Liceului militar din Craiova În 1943 și 1945 a urmat Școala de Artilerie din Pitești. În perioada 1946 - 1950 frecventează Politehnica, secția
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
Baire fără variație finită este regulată. Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral. Domeniile de cercetare în care a publicat peste 80 de lucrări sunt grupate în lucrări stiințifice, monografii și manuale: "Teoria măsurii și integrării"; "Teoria ergodică"; "Spații de funcții"; "Procese stochastice"; "Didactica matematică". Dintre lucrări: Lucrările lui se caracterizează prin construcția științifică gradat ordonată a ideilor și rigurozitate. „"Manualul meu de Analiză Matematică pentru liceu a fost tipărit și în limba maghiară pentru elevii maghiari din
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
e bine definit: el devine o îngrămădire de celule imprecis delimitate, cu volum de ordinul formula 157, unde formula 158 este numărul gradelor de libertate. Preluând și postulatul că probabilitatea unei anumite stări microscopice depinde doar de energia acestei stări (fără argumentarea ergodică, lipsită de sens în context cuantic), descrierea stărilor de energie bine determinată (stări staționare) trebuie să fie cea dată de mecanica cuantică. În mecanica cuantică, mărimilor fizice observabile li se asociază operatori. Dinamica e exprimată prin "operatorul hamiltonian" formula 159, care
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
bar, să-și recupereze bocancul: „Fa-fac eu cinste!“ M-am aplecat spre Mihnea, savurând fiecare silabă: „Prima hibă. N-ai inventat nimic. Formula ta algebrică există de când lumea. Și n-are nimic matematic. E-un procedeu literar. Se cheamă textualitate ergodică.“ „Adică?“ „Din grecește: ergon + hodos. Nu mă pune să-ți traduc. Pot să-ți spun însă ce-nseamnă: un text ale cărui secvențe semantice diferă de la o lectură la alta.“ „Nu-i chiar același lucru...“, a observat Mihnea. „Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu mă pune să-ți traduc. Pot să-ți spun însă ce-nseamnă: un text ale cărui secvențe semantice diferă de la o lectură la alta.“ „Nu-i chiar același lucru...“, a observat Mihnea. „Ba da.“, l-am corectat, „În măsura în care textul ergodic își conține propriile instrucțiuni sau chiar propria mașinărie explicativă. De exemplu, un program de calculator... Îți sună cunoscut, nu?“ „Să zicem...“, s-a eschivat Mihnea. „Chestia ta cu literatura nu mă convinge. Dimpotrivă. I Ching-ul are 64 de fragmente, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simboluri anterioare, dacă sursa are o memorie mai mare. Sursă staționară se numește sursa, la care probabilitățile diferitelor simboluri nu depind de originea timpului, ci numai de poziția lor relativă. Se poate spune, că o sursă este staționară dacă: Sursă ergodică se numește sursa staționară cu memorie finită, la care toate șirurile de simboluri sunt șiruri tipice. Se numește șir tipic al unei surse fără memorie șirul, care conține simboluri simboluri ș.a.m.d. unde este un număr foarte mare, ce
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
decadență și deprofesionalizare”. În finalul prelegerii sale, profesorul Barbu oferă o singură soluție: „Întoarcerea În spațiul european clădit de câteva milenii de civilizație umanistă și Învigorat cu câteva sute de ani În urmă de gândirea științifică și raționalistă”. Un principiu ergodic nescris: revenirea la matricea de origine. Invocarea lui George Palade, laureatul premiului Nobel, care afirma cu zece ani În urmă că știința din România are de ales Între două variante - fie să fie românească, fie să fie cu adevărat știință
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
simboluri anterioare, dacă sursa are o memorie mai mare. Sursă staționară se numește sursa, la care probabilitățile diferitelor simboluri nu depind de originea timpului, ci numai de poziția lor relativă. Se poate spune, că o sursă este staționară dacă: * Sursă ergodică se numește sursa staționară cu memorie finită, la care toate șirurile de simboluri sunt șiruri tipice. Sursă cu debit controlabil se numește sursa, ce generează mesaje la o indicație exterioară sursei, fără a exista constrângeri interne privind timpul, la care
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
hiperrațională. 15.1.3. Creierul liber și buimactc " 15.1.3. Creierul liber și buimac" Am putea continua cu alte asemenea descoperiri cutremurătoare ale științei moderne: „relațiile de incertitudine” ale lui Heisenberg; teoria universurilor multiple a lui Everett; teoria sistemelor ergodice a lui Birchoff, von Newmann și Kolmogorov; cronotopologia și teoria ordinii din haos ale lui Prigogine; teoria catastrofelor a lui R. Thom ș.a.m.d. Toate acestea sunt frecvent uzitate de postmoderniști pentru a-și susține acel „mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hiperciclului (Eigen și Schuster); modelizarea complexității (Waddington, Gould); teoria structurilor disipative (Prigogine); paradoxurile mecanicii cuantice: „pisica lui Schrödinger”, „prietenul lui Wigner”, „universurile multiple ale lui Everett” ș.a.; „monopolul lui Dirae”; „antimateria”; „universul ambidextru” al lui Gardner; „creodele” lui Waddington; „sistemele ergodice” (Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este numit "markovian". Dar probabilitatea ca un substantiv să urmeze unui articol este mai mare decît cea a unui verb, care ar urma unui articol. Pe un ansamblu suficient de lung se produce o stabilitate statistică a alegerilor ulterioare (proces ergodic). Astfel informația este măsurată în mod cantitativ, prin gradul de probabilitate care afectează ordinea elementelor unei serii. Se remarcă atunci că, într-un ansamblu bine organizat, alegerea este limitată și informația redusă; că, într-un ansamblu mai puțin organizat, alegerea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Teoria probabilității s-a dezvoltat în acest secol folosind ideile și tehnicile introduse de matematicieni precum rusul Andrei Kolmogorov, americanul Norbert Wiener și francezul Paul Levy. În 1931, George D. Birkhoff și John von Neumann au demonstrat primele două teoreme ergodice generale, dând o formulare strict matematică ipotezei ergodice deseori dezbătute a lui Ludwig Boltzmann și Josiah Willard Gibbs. Această ipoteză privind comportamentul pe termen lung al sistemelor mecanice care conțin un mare număr de componente se referă la mediile temporale
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
folosind ideile și tehnicile introduse de matematicieni precum rusul Andrei Kolmogorov, americanul Norbert Wiener și francezul Paul Levy. În 1931, George D. Birkhoff și John von Neumann au demonstrat primele două teoreme ergodice generale, dând o formulare strict matematică ipotezei ergodice deseori dezbătute a lui Ludwig Boltzmann și Josiah Willard Gibbs. Această ipoteză privind comportamentul pe termen lung al sistemelor mecanice care conțin un mare număr de componente se referă la mediile temporale și spațiale ale unei funcții f al unui
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mecanice care conțin un mare număr de componente se referă la mediile temporale și spațiale ale unei funcții f al unui punct rătăcitor u(t) pe o suprafață de energie constantă Ω în spațiul fazei: Un important exemplu de sistem ergodic (sau metric tranzitiv) este dat de modelul lui Bernoulli, care, în cea mai simplă formă, este rezultatul statistic al aruncării cu banul. Începând de prin 1960, Kolmogorov și câțiva dintre studenții săi, în special Jakov Sinai, au generalizat conceptul fizic
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
aruncării cu banul. Începând de prin 1960, Kolmogorov și câțiva dintre studenții săi, în special Jakov Sinai, au generalizat conceptul fizic al entropiei într-un mod subtil pentru a servi ca instrument matematic în studierea transformării sistemelor probabilistice. Dezvoltarea teoriei ergodice în această nouă și sofisticată formă a creat instrumentele pentru o analiză mult mai adâncă a comportamentului statistic al sistemelor mecanice. Într-o lucrare inițiată de Sinai și dusă la capăt de matematicianul american Donald Ornstein, au fost obținute concluzii
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]