17 matches
-
mărturie a Duhului adevărului (In. 3.16), ea se revendică drept călăuzită să exprime constant adevărul, care ar fi Iisus Hristos. În același timp, cum acest adevăr nu este un depositum static. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub iluminarea Duhului Sfânt în vocabularul teologiei latine. Biserica este norma normans, iar mărturisirea de credință este norma normata, cu alte cuvinte, dogmatica are limitele ei recunoscute de conștiința teologică a Bisericii. Făcând aceasta, Biserica ortodoxă nu
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
și neclaritățile ascunse într-o formulare nouă. Ea trebuie să decenzureze limbajul dogmatic codat, automatismele, care pot să ducă la devieri. Biserica scrutează continuu regularizarea teologico - dogmatică a receptării. Cu alte cuvinte. Biserica redescoperă sensul actual al doctrinei printr-o ermeneutică teologică a tradiției, sub pretinsa iluminare a Duhului Sfânt. Dogmatica ar presupune, de fapt, o dublă operație teologică: inductivă și deductivă, deoarece adevărul revelat nu se revendică drept rezultatul cercetărilor, ci ar fi primit în mărturia inspirată și deci pretins
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
sintagmei lui Donnellan, vezi Toma Pavel, în op. cit, p. 60. 371 Despre teoria cauzală a numelor, vezi Toma Pavel, în op. cit, pp. 51-68. 372 Mariana Istrate, op. cit., p. 161. 373 Eugeniu Coșeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, Roma, La nuova Italia Scientifica, 1997, p. 154, apud Mariana Istrate, op. cit., p. 31. 374 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 155. 375 Matei Călinescu, op. cit., p. 137. 376 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Augustin et la dialectique, Augustinian Institut, Villanova, 1976. Despre utilizarea lui Tyconius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, „Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica”, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Faustus din Mileve, episcop maniheu, pe care el îl cunoscuse cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
discours (analiză a discursului)". 4 De altfel, Coșeriu, spre deosebire de alți specialiști care au publicat lucrări de lingvistică a textului în germană, are o concepție proprie asupra obiectului și metodelor acestei discipline. 5 Eugenio Coseriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, Edizione italiana a cura di Donatela di Cesare, La Nuova Italia Scientifica, Roma, 1997, p. 67. Paragraful acesta se regăsește, aparoape identic, într-o lucrare anterioară a lui Coșeriu (Determination y entorno), unde este folosit termenul discorso (tradus
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Augustin et la dialectique, Augustinian Institut, Villanova 1976. Despre utilizarea lui Ticonius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheienilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Fausto din Milevi, episcop manihean, pe care el îl cunoscuse deja cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2000. Coșeriu, Eugeniu, "The Principles of Linguistics as a Cultural Science" ["Principiile lingvisticii ca știință a culturii", 1992], traducere de Liviu Bleoca, în Transylvanian Review, vol. 9, nr. 1, 2000, pp. 108-115. Coșeriu, Eugeniu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, edizione italiana a cura di Donatella di Cesare, Carocci editore, Roma, 2001. Coșeriu, Eugeniu, L'homme et son langage, textes réunis par H. Dupuy-Engelhardt, J.-P. Durafour et F. Rastier, Éditions Peeters, Louvain - Paris - Sterling, VA, 2001. Coșeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
revisada por el autor, segunda edición, Biblioteca Románica Hispánica, Gredos, Madrid, 1991, p. 148. 264 Idem, "Les structures lexématiques", în L'homme et son langage, pp. 329-330. 265 Idem, "Premessa all'edizione italiana", în Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, edizione italiana a cura di Donatella di Cesare, Carocci editore, Roma, 2001, p. 21. 266 Idem, Lingvistica textului, p. 83. 267 Ibidem, pp. 81-82. 268 Ibidem, p. 162. 269 Ibidem, pp. 163-164. 270 Ibidem, p. 163. 271 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a textului, pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă dincolo de sfera lingvistică"(t. n., RN, după E. Coșeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, La nuovo Italiana Scientifica, Roma, 1997, pp. 182-183). De la această viziune integratoare își revendică deschis filiația Jean-Michel Adam, așa cum prea puțini lingviști francezi o fac, atunci cînd își propune conturarea propriei lingvistici textuale, recunoscînd că aceasta nu este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Boek van de Diuinae Institutiones van Lactantius. Analyse en Bronnenonderzoek, Assen, 1967. Avec résumé en français. Van Unnik, W.C., „De la règle mete prostheinai mete aphelein dans l’histoire du canon”, în Vigiliae christianae, 1984, pp. 1-36. Vanni, U., L’Apocalisse. Ermeneutica, esegesi, teologia, Bologne, 1988. Vanni, U., La struttura dell’Apocalisse, 2e éd., Brescia, 1980. Vanni, U.,„L’Apocalypse johannique. État de la question”, in J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 21-46
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cf. prezentarea interpretărilor acestui capitol, făcută de P. Prigent, Apocalypse 12. Histoire de l’exégèse, Tübingen, 1959. De același autor, L’Apocalypse de Saint Jean, Geneva, 2000, pp. 283‑306. L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 130‑169; U. Vanni, L’Apocalisse. Ermeneutica, esegesi, teologia, Bologna, 1988, pp. 227‑251. . Gunkel și Bousset văd în capitolul 12 o reelaborare creștină a unui mit păgân. În concepția lui Gunkel, este vorba mai exact de mitul babilonian al confruntării dintre Marduk și Tiamat. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tempo che è, per îl sol fatto di accadere, presente mă indeterminabilmente duraturo, cioè interminabile: proprio Dio, la certezza che l'Amato non debba mai più rischiare l'abbandono dell'amante. E. Miserere: principium et finiș Îl mondo, mediante tale ermeneutica, non possiede in-sé principio e non prevede a-sé fine, perché divenga nuovamente totalità e unità di una congiunzione: quella tra îl fondamento cosmologico singolare e l'universale rivelato, quella tra mondo e tempo, appunto tra uomo e Dio; dunque meditazione
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
limes e îl limen del martirio attraverso îl tempo, che riflette la santità come unico senso mistico possibile della vită e a questa vită. Invariabilità e molteplicità dell'istante: dal tempo mistico indeterminato all'esperienza mistica indeterminabile În tale ambito ermeneutico del mistico, possiamo affermare come îl concetto di universale și traducă în esperienza di rivelazione di Dio în Cristo. Questa esperienza però sarebbe impossibile se non fosse stată rivelata esclusivamente, ed în maniera irripetibile, da Gesù stesso, perché "vero Dio
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
prima" e dal "dopo" giacché universalmente și configura în Cristo quale annuncio senza più fine di Dio, perché Cristo stesso Dio nel mondo, tempo del mondo. E allora nell'ambito di tale irrisolvibile indecidibilità și perviene alla concretezza dello spirito ermeneutico aristotelico che segna îl tempo pervaso dal prima e dal poi, successiva acquisizione în Șanț' Agostino, îl quale constată tuttavia la percezione di Dio non poter essere più accantonabile e separabile dalla vită dell'uomo e dalla sua "esistenza". Perciò
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
formale, mă non all'ordine universale 39. Questa incontrovertibile rilevanza non andrà a rinserrare l'osservazione, piuttosto riuscirà ad aprirla al tempo quale concetto trascendente îl tempo continuo-del-mondo (cioè îl χρόνος), poiché îl tempo è concetto, tuttavia contemporaneamente delinea l'ermeneutica del mondo tout court, ed è cardine della cosmologia înțesa quale discorso e riflessione sul mondo, dove lo stesso concetto di tempo, però, individua îl mondo essendo-nel-mondo, caratterizzando altresì l'universo come sua formă imprescindibile e come suo elemento ineludibile
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
clujean a renunțat la investigația metodică a operei acestuia, deși a mai publicat totuși: Mircea Eliade et la săcularisation de la littărature, în Dialogue, 8/1982, pp. 81-95, studiu reprodus și în C.R.E.L. 3/1985, p. 92-104 și Orientamenti romeni nell' ermeneutica di Mircea Eliade, in: Micea Eliade e l'Italia. A cura di Marin Mincu Roberto Scagno (Milano, Jaka Book, 1986), pp. 187-193. Adrian Marino îmi scria, printre altele, la 4 iunie 1992, despre cartea D-sale Hermeneutica lui Mircea Eliade
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]