26 matches
-
didactic prin redactarea de manuale școlare, înființarea de școli și promovarea literaturii. O vastă activitate în acest sens a desfășurat Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii Române Unite cu Roma. Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică "Țiganiada" de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în sensul democrației. Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul". Un proiect unic în felul său este "Levantul", o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat "Boii soarelui" din romanul "Ulise". Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
poetezi, servește-mi drept pedagog și ține-mă de mâneca surtucului... Tonul persiflant este dat, cum o face din capul locului și Ion Budai-Deleanu. Acesta din urmă nu i se adresează direct lui Apolo, ci unei muze inspiratoarei unei epopei eroicomice atribuită lui "Omir", despre războiul șoarecilor cu broaștele: ce se poate imagina mai opus prin platitudine mărețelor înfruntări dintre eroii Iliadei ( asistați fățiș de zei ce sprijină o tabără sau alta) decât lupte nu mai elevate decât "genunchiul broaștei", cum
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
singurii noștri scriitori alarmați de neinițierea și chiar recalcitranța receptorului la subtilități. Citiți până pricepeți că ,prin țigani se înțeleg și alții, care tocma așa au făcut și fac" (s.n.), avertiza Ion Budai-Deleanu în scrisoarea ficțională introductivă la poema sa eroicomică, }iganiada. Notele din subsolul paginilor sunt un altfel de a atrage atenția asupra esenței și ineditului operei. Trăitor în vremuri și locuri puțin prielnice artei, Budai-Deleanu își proteja ingenios poema mai ales de cititorii obtuzi, creându-i ca însoțitori orali
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
luminilor, ca și în cel romantic. Dar funcționalitatea dată de Budai-Deleanu semnatarilor acestor observații e cu totul insolită și în bună parte concepută ca denegație ironică. în subtext, notele scriu o apărare a literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
că nu are rolul de a devia atenția de la cei numiți în text, ci, dimpotrivă, sporește efectele satirei la fel cum o face și adoptarea unor mijloace care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a murit În anul 1854. La Râmnicu Vâlcea se păstrează casa În care a trăit, acolo fiind amenajat un muzeu memorial. - În anul 1812, Ion Budai Deleanu (n.1770 sau 1763 - 1820, 20 august) termina versiunea definitivă a ”Țiganiadei -poema eroicomică În 12 cânturi“ ? Poemul este publicat pentru prima dată În „Buciumul român“ și este, de altfel, singura epopee realizată În literatura română. Într-o scrisoare din 1812, adresată lui Petru Maior de către Ion Budai-Deleanu, reiese că cei doi corifei ai
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
adăugându-i termeni de specialitate din limbajul medical, Rabelais preia, tot în cheie parodică, și secvențe din Orlando furioso al lui Ariosto sau Morgante Maggiore al lui Pulci, dar mai ales din Baldus (1517) al lui Girolamo Teofilo Folengo, poem eroicomic scris într-o latinească de bucătărie. Rabelais prețuise întotdeauna opera lui Folengo, "opus maccaronicum, de la care a împrumutat ideea unui personaj, întrupare a șireteniei, Panurge. În cartea a IV-a, întreg episodul cu Dindenault, neguțătorul de oi, este adaptat după
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Folengo, "opus maccaronicum, de la care a împrumutat ideea unui personaj, întrupare a șireteniei, Panurge. În cartea a IV-a, întreg episodul cu Dindenault, neguțătorul de oi, este adaptat după poema macaronică", cum scrie Zoe Dumitrescu- Bușulenga. În general poemul eroicomic italian îi este familiar autorului francez, așadar asimilarea motivelor s-a produs firesc, iar lor li s-a adăugat, în anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus, cum avea să-și noteze Erich Auerbach, constatând că
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de curse aeriene jumbo-jet. Deși viața e mai scumpă în Hawaii decât oriunde în SUA, căci, importându-se totul, orice produs include în prețul său taxa de paradis, afluența vizitatorilor e în continuă creștere. Căci așa cum susține personajul Sheldrake, o eroicomică mască a doctorandului interdisciplinar, turismul suplinește ritualul religios, este noua religie a lumii. Titlul romanului este chiar genericul unui ghid turistic descoperit în aeroport de protagonist, tânărul Bernard Walsh, ce va călători la Honolulu împreună cu bătrânul său tată, nu din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cum ar fi de pildă condiția de prizonierat devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului de Post, un rapel hilar al megalomaniei mecanomorfe a Generalului K., robit de mecanismul jucăriei ce-i
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
labirintică, iar aventurii lor inițiatice îi corespunde aventura stilistică a autorului: compoziția polifonică, distribuția pe mai multe voci a discursului narativ susțin un recital livresc ludic și caricatural, cu numeroase accente parodice, în care se întâlnesc istorisirea sadoveniană cu basmul eroicomic, exuberanța rabelaisiană cu fabulosul arghezian. Jucăria (1989), roman despre dictatură, lipsit de determinări spațio-temporale concrete, reconstituie o atmosferă halucinantă, cu origini în proza lui Franz Kafka și în aceea sud-americană. Printr-un experiment textualist, lumea se zămislește din jocul întâmplător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
burlesc : „Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
studii, îndreptate, prin Elvira Sorohan, spre fenomenul culturii, care înglobează traseul insondabil al unor înclinări stilistice "abisale", în constructul numit de Lucian Blaga "mioritic", spre literatura vechilor cronicari, spre construcția aparent inexpugnabilă a primului roman cantemirian și spre mustoasa țesătură "eroicomică" a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Doamna Elvira Sorohan ne-a făcut, cu o strictețe pe care o dă doar responsabilitatea actului modelator, să înțelegem și să prețuim dicțiunea, marca indelebilă a autorului, în aceeași măsură cu fenomenul ancorat în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Florea Corbeanu, avea să i-o confiște profesorul de franceză). Haiducul Iancu Jianu îl va inspira pentru compunerea unui text dramatic. Editează o revistă poligrafiată, „Aurora”, redactată aproape în întregime de el. Scrie și sute de versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Spaime și scârbe în Las Vegas (Fear and Loathing in Las Vegas) drept o căutare, subintitulată O Călătorie în inima sălbatică a visului american (A Savage Journey to the Heart of the American Dream). Istorisirea lui are un ton facil, eroicomic, indus de consumul de droguri; inspirat din tradiția picarescă, romanul lui dezvăluie, în cele din urmă, că visul american este vid. În consecință, Cummings și Thompson contribuie la crearea unei tradiții în cadrul istoriei jurnalismului literar. În această perioadă, Ernest Hemingway
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
minunat, cu toți con temporanii mei, de acea performanță, unică pe atunci, a unei curse pe dis tanța București-Brașov, plină de peripeții aventuroase, cu hanuri sinistre cercetate de haiduci Închipuiți prin imaginația elucubrantă a celor doi eroi ai acestei isprăvi eroicomice, consemnată Într-o broșură cu ortografia caracte ristică a veloci pedistului Alexandru Macedonsky, poetul Nopților de mai, Însoțit În această cursă de ciracul său C. Cantili, poet și mecenat al poeților, pe care l-am văzut deu năzi așteptând pomana
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dimitrie Cantemir, care, în opinia lui Constantin Noica, introduce spiritul de critică în spiritualitatea românească, "pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am putea numi Țiganida de Ion Budai-Deleanu primul epos eroicomic din istoria literaturii române, al cărui autor ne invită, el însuși, la o receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul XX
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
ei parte dintr-o confrerie masonică și conspirau împotriva presiunilor imperiale (austro-ungare și ruse) asupra țărilor mici. Ideea e figurată alegoric și în Țiganiada. Lectura, însă, trebuie făcută în cheia operei, fără să fim seduși de umorul ei. Toată literatura eroicomică europeană, chiar și de valoare cu totul minoră, intră în sinteza făcută de Ulrich Broich (Studii asupra eposului comic, Tübingen, 1968), numai Țiganiada lipsește, deși e o operă subtilă, spiritual-aluzivă la lumea tulburată a Europei de la finele veacului luminilor. Comparativ
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
făcută de Ulrich Broich (Studii asupra eposului comic, Tübingen, 1968), numai Țiganiada lipsește, deși e o operă subtilă, spiritual-aluzivă la lumea tulburată a Europei de la finele veacului luminilor. Comparativ considerând-o, credem că e cea mai importantă dintre poemele genului eroicomic scrise în Polonia, Ungaria sau Cehia. Vina absenței cărții lui Deleanu o purtăm noi și nu istoricul literar german. Pentru că în jocul literar-aluziv nu e vorba numai de români, am fi fost obligați să trimitem această operă spre Europa, măcar
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ în registru grav, se relevă eroicomicul unei umanități instinctuale, ridicolă prin pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează destinul, succesiv, unui alt și alt conducător, mulțimea întărește legea universală, veche și nouă totodată, dezvoltată de
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic amintind de scenariile truculente ale lui Brecht: o colecție orgiastică de travestiuri sângeroase, grand guignol al ficțiunii, satiră a militarismului funest și patriotard, înfierare a violenței troglodiților, dar și a sacrificiilor inutile pe altarul unei patrii și istorii care nu
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
este și ceea ce ar trebui să fie». Din contactul permanent cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul în legendă eroicomică, iar scorneala transformând- o în ceva ce aduce a izbăvire»“. Poate fi și aceasta tot o iluzie consolatoare, dar, dacă are rolul mobilizator al barbarilor (dintr-un poem al lui Konstantin Kavafis), e binevenită (deși, la drept vorbind, pe noi
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
atâta terestralitate.“ De la epigrama la rondel Mitică Ion, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, se prezintă în fața publicului cu un volum de rondeluri, Șah etern (Vega Prod ’, Buzău, 2007). Încercarea sa de a trece de la un gen la altul este „eroicomică“, ca o tentativă de a prinde rechini cu undița. Experiența de epigramist se dovedește ineficientă pentru exprimarea unor trăiri complexe. Inadecvarea este cu atât mai evidentă cu cât autorul se angajează în scrierea unor declarații de dragoste, profesiuni de credință
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
diferite. P. Cornea [...] vede În Budai-Deleanu un spirit renascentist, care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]