32,222 matches
-
descriptive. Alte subcapitole urmăresc utilizarea descriptivă a figurilor de stil: metafora, comparația, oximoronul, metonimia, sinestezia (surprinzător de frecventă în secolul XX), cumulul figurativ, descrierea simbolică, suprasemnificarea. Extrem de interesantă este analiza strategiilor, a convențiilor și a inovațiilor prin care descrierea, în esență o pauză narativă, tinde să devină mai puțin artificială, să își justifice prezența în text sau pur și simplu să treacă neobservată; între aceste "trucaje de introducere", sînt amintite "pătrunderea în scenă a unui personaj (eventual chiar naratorul, în textele
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
este aceea a spiritului, că funcția majoră a acestuia este interogația căreia i se răspunde prin fapte, că arta este un regulator al existenței și un argument decisiv în negocierea cu eternitatea, că ființa noastră nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de utila funcție a ubicuității și, conform proiectului, instrumentează totul: merge la atelier, trezește conștiințe, activează memoria, provoacă imagini, încheagă discursuri de forme, își animă
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
cieux,/ Par șes mérites et șes pričres, elle nous élčve depuis ce baș monde". Cele două volume recent apărute la Gallimard demonstrează, cred, că ceea ce ne apropie de ,omul medieval" este mult mai important decât ceea ce ne desparte și că esența naturii umane rămâne aceeași, indiferent de formele sale de manifestare.
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
secolului XX, cîndva foarte bine cunoscută în mediile intelectuale. Conferențiară universitară la Catedra de literatură universală condusă de Tudor Vianu, autoare a numeroase cărți, studii, comunicări și articole apărute în publicații culturale, pe teme de fenomenologie a literaturii (Alegoria și esențele, Influența prozei americane din sec. XX asupra discursului literar european, Ironie romantică în operele lui Eminescu sînt doar cîteva titluri), a continuat și după emigrarea în America în anii '70 să predea la diferite universități și școli, să călătorească, să
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
este doar presupusă, invocată indirect, ca și în cazul peisagisticii. Baba refuză, și chiar disprețuiește, amestecul unor entități atît de deferite ale lumii. Diferite ca expresie, diferite ca forță plastică și ca provocare simbolică, și diferite, în ultimă instanță, ca esență. Cu excepția acelor lucrări în care omul este asociat propriului său inventar domestic, dar acolo, cum am amintit deja, se pun alte probleme de ordin psihologic și compozițional, pictorul nu a asociat niciodată figura umană cu imagini anexe. Indiferent dacă sînt
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
prin Panofsky, pentru a cita doar cîteva dintre momentele analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei și al reprezentării. Dorința ,ontologică" de a surprinde mecanismul prin care simbolul își pierde corporalitatea, pentru a deveni act pur de semnificare, transformă
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
pornește de la diagnosticul absenței lui și caută o pregătire reflexivă a posibilei sale (re)veniri. Poetul este recunoscut de către gânditor în dimensiunea sa profund reflexivă și ca atare el îi este partener pe această cale a pregătirii unei reaproprieri a esenței umanului. Noica și ilustrările literare ale modelului ontologic Să trecem acum la Noica, la care vom găsi similitudini mai degrabă cu primul Heidegger decât cu al doilea. Noica abordează și el, ,în interes de serviciu" - se subînțelege: în calitate de filozof - anumite
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
centru și provincie, ca raport dintre pur și amestecat, dintre real și simulacru, dintre ființă și devenire, dintre suflet și corp. Dar folosirea unor astfel de concepte platoniciene nu duce neapărat la o interpretare care să fie ea însăși, în esența ei, platoniciană. În plus, găsim de-a lungul lecturii o serie de teme care îi sunt foarte proprii lui Dragomir însuși: de exemplu, raportul dintre intim și vileag, apetența pentru concret, problema viitorului și a trecutului și înțelesul timpului în
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
partidele de ,pocker cu diavolul", jucate pînă și de unii prelați, ,în speranța absurdă de a cîștiga ceva pînă la urmă". De unde nevoia unei diferențieri scrupuloase. A unei replieri ,pe ultima stîncă, deasupra abisului", a unui ,exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite și învinse de ,existențe". Astfel, Vintilă Horia aspiră la un exil pur, aidoma artei pure... Dar cum e posibil un atare exil absolut, artă înaltă a spiritului? Nu doar prin detașarea de accidentele impure ale
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
căuta la fenomenologi sau la deconstructiviști chestiunea limbajului. Dacă ești open mind atunci nu-ți vor scăpa micile fabule și alegoriile unei poezii foarte tricky. Altfel, te poate emoționa imaginea suprarealistă sau ,metafora care ia prin surprindere imaginația", care este esența poeziei în viziunea lui Borges, precum o simplisimă ,ceașcă roză-n talie". Cum spuneam, în multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că ține mai multe de o dexteritate lexicală în ritm scurt
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
de elemente biografice, dă dimensiuni acelora dintre ele care din perspectiva destinului devin semnificative, acelea, cu alte cuvinte, care participă la metamorfoza unui fapt de viață, efemer prin urmare, într-o permanență, aceea a artei. Aceasta și este de fapt esența luptei cu sine a pictorului, a artistului, și poate a oricărei ființe: dizolvarea propriului eu, a eului detestabil, adică a ceea ce credem despre noi înșine și ne opune astfel eului celorlalți, în favoarea a ceea ce suntem cu adevărat. Le moi est
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
mod constant și circumstanțial, si reîntorcându-se la același lucru"1. În opoziția est-vest reușim, fără a preciza clar, să descoperim destul de ușor vestul, identificându-l cu Europa latino-germanică. Nu la fel se petrece cu estul. Acesta apare pluralist, în esență să, mobil în granițele sale, imediat ce ne schimbăm perspectiva din care observăm relația dintre Est și Vest. Comunismul reprezintă Estul și coincide, în acest caz, cu Europa Orientala (în pofida paradoxului că unele dintre cele mai înalte roade, și în bine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
estenderla a quella prodotta în continenți diverși, mă legată a generi e stilemi originariamente occidentali? Dall' altra, studiare l'identità europea sub specie letteraria può significare cercarne le tracce all'interno dei singoli autori e testi; prassi anch'essa non esențe da una serie di questioni problematiche: quali concreți segni, di tipo ideologico e linguistico, poter considerare come indicatori identitari? a partire da quale epoca e în che modo essa și manifestă în letteratura? con quali differenze (e discriminazioni) rispetto all
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
putere și efect, este posibil să depășească chiar și armă nucleară, întrucat folosesc nu o energie generată de o explozie, ci însăși energia Terrei sau pe cea a Universului. Reactivarea unei străvechi fălii De-a lungul timpurilor, confruntarea Est-Vest - în esență ei, o confruntare cu scop geopolitic și cu efect geostrategic - s-a derulat mai ales pentru generarea și consolidarea unui nucleu geopolitic și, deopotrivă, geostrategic, denumit de Halford J. Mackinder 1 heartland, un fel de inimă comună a celor două
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între formă și conținut. Pentru Hegel, forma fenomenologica a lumii exterioare nu coincide cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie de fapt deja"37. Spiritul nu are cum să nu ajungă să fie ceea ce este deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
37. Spiritul nu are cum să nu ajungă să fie ceea ce este deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fie ceea ce este deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care înțelege că în certitudinea de sine stă esență tuturor maselor spirituale ale lumii reale, ca și ale lumii suprasensibile sau, invers, că esența și realitate sunt cunoaștere a conștiinței despre sine. Ea este conștientă de personalitatea ei pură și, cu această, de orice realitate spirituală; și orice realitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care înțelege că în certitudinea de sine stă esență tuturor maselor spirituale ale lumii reale, ca și ale lumii suprasensibile sau, invers, că esența și realitate sunt cunoaștere a conștiinței despre sine. Ea este conștientă de personalitatea ei pură și, cu această, de orice realitate spirituală; și orice realitate este numai ceva spiritual; lumea este pentru ea, în mod strict, propria să voința, si
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care este situat în asentimentul tăcut, adică reprezentat, ci este voința reală, universală, voința tuturor indivizilor singulari ca atare. Căci voința este în sine conștiința personalității, adică a fiecăruia; și ea trebuie să fie ca aceasta voința adevărată, reală, că esența conștientă-de-sine a tuturor și a fiecărei personalități, așa încât fiecare să facă, neîmpărțit, totul, și ceea ce se ivește că fapta a întregului să fie faptă nemijlocita și conștientă a fiecăruia"81. Note 1 G. W. F. Hegel, Știința Logicii, traducere de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]