1,942 matches
-
obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
în baza cărora acționează. La fel, atunci când separă accidentalul, sau accidentul că particularizare a acestuia, "un ce real care, în același timp, este determinat numai ca posibil, un real al carui alt ceva sau opus e tot atât de posibil"27 - de esențial, adică de esențialitatea să individuală, de propria să bunăstare și continuitate, de sinele sau pe care il recunoaște ca scop, intelectul este cu totul îndrituit să procedeze în acest fel, să se conserve și să prospere, diferențiind, în ceea ce îl
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
neapărat că comentariul meu să apară publicat aici. Dați-mi un sfat ! Cu stima, N. R. Stimate domnule Bucurenci, Am citit pe blogul dvs. scurtă informare privind desbaterea asupra marxismului la care ați participat. Cu agenda sau nu, am impresia că esențialul a fost surprins în textul prezentat. Ar fi multe de comentat, dar eu - care nu mă consider marxist - mă voi mulțumi cu numai câteva remarci. 1) S-a afirmat, citând Evanghelia, că sărăcia este un dat al umanității. Este posibil
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea cea dreaptă, realizam cât mă cufundam în hățișul de detalii pe care îmi impuneam să le ocolesc înțelept. Fără a reuși. I.L. Caragiale, Opere, II. Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri. Ediție
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
grijă să-i dedice atacuri dintre cele mai dure. Celălalt personaj al lui Zaciu este cel din Jurnal, parcă mai puțin autentic și mai puțin credibil decît cel impus de anturajul academic (un paradox!). Vasile Igna redă în cîteva rînduri esențialul personalității dificile a acelui Zaciu din jurnal: "Greșind deseori și de tot atîtea ori avînd dreptate, Mircea Zaciu era, temperamental, un intransigent. Cînd era convins că dreptatea e de partea lui, era intratabil. De aici și spectaculoasele și definitivele sale
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
parțial prin medierea proustiană; Proust nu s-a interesat decît de unul dintre aspecte, cel al memoriei involuntare, eu mă interesez de mai multe. Deși sunt și multe digresiuni, divagații, ramificări, bifurcații, deci pot să aleg mai multe obiecte "chateaubriandești", esențialul, centrul ar fi însă o chestiune de ordin poetic și anume: de ce dintre toate genurile pe care le-a practicat Chateaubriand, autobiografia i-a reușit cel mai bine. De ce a reușit mai puțin în genurile ficțiunii, Rene, Atala, Martirii. Este
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
nu mai miră pe nimeni, în dorința d-sale de a-l spăla pe Mareșal de păcate. Dl Stoenescu, autor al unei cărți despre Mareșal și evrei, a fost destul de ambiguu. Vrînd să nu scape din vedere nuanțele, a uitat esențialul: crimele comise din ordinul și în numele Mareșalului. Dl Cristoiu a făcut pe Gică Contra: d-sa are darul de a se agăța de orice fleac, transformîndu-l în suport teoretic, ca o maimuță care se prinde de lianele cele mai subțiri
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
cea cu papuci dinainte sau una, la fel de modestă și abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum aceea propusă în albumul de față. Dincolo de ele, abia sugerată, o lume solemnă sau umilă, după caz, invită oricum la atitudine comprehensivă
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
George este atent la prezențele în cenaclu și reține în ce măsură numele acestora au fost trecute de E. Lovinescu în paginile sale de istoric literar și de memorialist. Margareta Feraru este autoare a unor note austere, substanțiale, de o concentrare a esențialului în citate și în rezumate, cu capacitate deosebită de a plasa scriitorul în contextul literaturii române, de a fixa fără îndoieli interdependența dintre scriitor și epocă, printr-o concretețe a informației, întotdeauna depistată la sursă. Extrem de elaborată, pînă la austeritatea
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
noi. La școală sau în particular. Lecții de istorie, de matematică, de dans și bune maniere, de franceză, de engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
a existenței scriitorului, o existență aflată sub imperiul scrisului: „Fiecare lucru, doar privindu-l, îmi trezea o dorință irezistibilă de a scrie pentru a nu muri". Ca și în ficțiuni, Márquez pornește de la o imagine, iar din prima frază deducem esențialul: „Mama m-a rugat să merg cu ea ca să vândă casa". Casa însemnând: copilăria, persoanele dragi, bogăția spirituală contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica, dragostea. Drumul la Aracataca împreună cu mama devine o călătorie inițiatică. Gabo își retrăiește copilăria, cu
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial despre iubirea erotică. În comparație cu farmecul poetic al primelor două exemple alese, proza intitulată Cameră de închiriat..., aparținînd volumului Desenuri tragice (1927) revendică, nu doar paratextual, echilibrarea de tip imanent, naturalist a balanței. Medierea creatoare a stilului indirect liber prilejuiește consemnarea
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
titlul Contribuții critice, marea ediție F. Aderca rămâne doar un exemplu al virtuozității împlinirii. Din mulțimea exemplelor ediției cărți și idei nu stau să aleg unul anume. Rețin capacitatea investigației, relația experienței documentare cu siguranța interpretării, însușirea de a distinge esențialul de accident, cu ochiul format să descopere inadvertența. Margareta Feraru se impune ca un exemplar istoric și critic literar, fără știința căruia editorul nici nu-și poate aroga această calitate. Dincolo de realizarea ediției, un bun editor este acela care realizează
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
o dată ce te-ai angajat în necruțătoarele ei angrenaje, pune cărămidă peste cărămidă întru propria ei edificare și te îngroapă pas cu pas sub greutatea propriului ei edificiu; ceea ce fusese considerat doar urgent (spartul ouălor, de exemplu) se substituie pe nesimțite esențialului (care doar el te pusese cîndva în mișcare) (savuroasa omletă, să zicem); mijloacele se îngroașă pe măsură ce se subțiază scopul inițial propus, acesta sfîrșind prin a fi dat practic uitării, iar golul astfel obținut fiind efectiv ocupat de mijloacele inițiale devenite
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
dintr-o piesă, unde rolul principal era jucat de Iisus, care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
prejudecată, se citește însă literatura străină la care s-a visat dintotdeauna (Al. George). Interesant că, deși unele dintre aceste idei erau în contra curentului, polemici nu s-au iscat. Din când în când câte o voce remarcă depărtarea discuțiilor de esențial, irelevanța lor căci, la ce bun să încerci a defini epicul, personajul, în fine, romanul, când toate acestea "n-o să-l învețe niciodată pe romancier să scrie mai bine" (G. Schwartz). Deseori s-a deplâns patetic decăderea criticii, prin retragerea
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul problemei, sînt aceleași, numai formele pe care le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta, abordarea nu este tocmai simplă, dar, la capătul travaliului, poate aduce enorme satisfacții. Ce mi se pare mie extrem de important în cazul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
străluciri" (lustres), fiecare dintre ele acoperind câte cinci "spirite exemplare" înrudite. Ca atare, plasându-l în această schemă complicată, și bazându-se masiv pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces la natura divină, acest lucru este făcut posibil, în opinia lui Bloom, doar prin impresionantele eforturi creatoare ale geniilor literare. "Sefiroții sunt centrul Cabalei, pentru că ei vor
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
argument ideea că fiecare cuvînt aparținînd limbajului poetic construiește o altă semnificație decît în limba neutră. Distincția limbă-instrument de comunicare/limbă poetică, pe care se fundamentează întregul proiect, reface în planul analizei semantice opoziția fenomenal vs. esențial: cuvîntul poetic "recuperează esențialul limbii" (D. Irimia). Pornind de la aceste principii, Dicționarul limbajului poetic eminescian a fost alcătuit pe baza relației lingvistice dintre paradigmatic și sintagmatic. Înregistrările se opresc atît asupra formelor de bază ale cuvintelor (unitățile lexicale paradigmatice - lemele), cît și asupra variantelor
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
o franchețe vecină cu asprimea. "Unii se nasc complicați, cu darul de a complica totul; eu m-am născut simplă, cu darul de a simplifica", se auto-diagnostica Maria Callas, recunoscînd că darul de a simplifica, de a privi în față esențialul crud, neameliorat de nuanțe, cere un anumit curaj. De aici și curajul de a-și simplifica viața la maximum, la 53 de ani; doar că "simplificarea la maximum a vieții" poate să însemne și moarte. Ceea ce a și însemnat. În
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
să găsești un "Chopin al jazz-ului", la cine te-ai gândi? A răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am bucurat de acest răspuns. Există totuși comunicare între cele două specii muzicale, mi-am spus. Esențialul este să vezi legătura, de la înălțimea talentului. De unde vine această preferință pentru consolare? Fără îndoială, din zona muzicii de divertisment. Prin translație, caracteristicile perceptive ale acestei muzici - delăsarea sufletească, abandonul vremelnic în brațele unei percepții amorțite, detensionarea gândului și insensibilitatea
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
terenul lui nu e al nostru, e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-ar fi crezut"), care, neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
a căror semnificație profundă ne rămîne ascunsă. Lavastine interpretează așa: Nimic uimitor în faptul de a regăsi, cît se poate de precis, operația pe care (Eliade însuși) nu încetează a o aplica trecutului său: producînd o povestire publică în timp ce camuflezi esențialul" (paginile 420-421). Și ca și cum arbitrariul acestei interpretări n-ar fi suficient, Lavastine identifică în opera științifică a lui Eliade un al doilea motiv, al rătăcitorului Ulise. O psihanaliză de doi bani o împinge să scrie: "(Ulise) era bun navigator, dar
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
în finalul capitolului din Istorie, îl definește G. Călinescu: "El nu-i niciodată așa de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet." Mi s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu pare un poet uitat. Și de critică, în ochii căreia el nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]