132 matches
-
legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum Alexander von Humboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediul înconjurător, punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și etologiei. Acești oameni de știință încep să respingă esențialismul și iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora. Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții. Toate aceste progrese, ca și rezultatele din embriologie și paleontologie, au fost sintetizate prin teoria evoluționistă
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această esență este, evident, fictivă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această esență este, evident, fictivă, iar caracteristicile care îi sunt asociate pot fi realități observabile sau, la rândul lor, pure ficțiuni. ("teoria creierului modular" din psihologia dezvoltării și antropologia cognitivă) Esențialismul cognitiv stă în mod manifest la baza noțiunii de "suflet", ca "esență imaterială care ar anima ființele umane, sau toate ființele în general", funcție de credința religioasă considerată. Sistemul totemic este un sistem clasificatoriu, din mai larga familie identificată a ""sistemelor
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
crez" (credo) al acestei religii: ei se declară ortodocși pentru că părinții lor au fost ortodocși. Esența apartenenței religioase se transmite astfel prin filiație, ca și în cazul filiației clanice. Apartenența religioasă devine astfel expresia unui proces cognitiv de categorizare, un "esențialism", care este un procedeu mai eficace decât simpla clasare pe baza asemănărilor. El ne permite să stabilim legături rapide de tipul cauză-efect atunci când n-avem nici o idee despre cauzele reale ale fenomenului pe care îl observăm. Acest proces care ține
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora. Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esențialism”. Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora. Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esențialism”. Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor triburilor
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
viu și neviu pe baze esențialiste. Ce e esențial se află undeva înăuntru, și el se transmite ereditar. Ideea de suflet care animă ființa umană, care este sediul „eului” și sursa imaterială a gândirii, este și ea o formă de esențialism (religios) care apare la om devreme indiferent de cultura în care se naște sau educația (religioasă sau nu) pe care o primește de la părinți, ca și ideea la vechii evrei ai societății clanice de „impuritate” a oricărui animal care are
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
e totuși pasăre. Același fir „logic” este urmat și de către militanții anti-O.M.G. pentru care transferul de gene e perceput ca o violare a naturii unei plante sau a unui animal. Aceleași cauze sunt la rădăcina altor manifestări ale "esențialismului apartenențelor" (vezi proverbul arab (egiptean) de la finele textului, care exprimă în mod explicit aceast natural sentiment de apartenență structurat în straturi), ca acelea legate de categorii sociale precum genul bărbat/femeie, tipul rasial negru/alb, etc. Lawrence Hirschfeld și Francisco
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
finele textului, care exprimă în mod explicit aceast natural sentiment de apartenență structurat în straturi), ca acelea legate de categorii sociale precum genul bărbat/femeie, tipul rasial negru/alb, etc. Lawrence Hirschfeld și Francisco Gil-White au arătat natura ireductibilă a esențialismului rasial la subiecți tot atât de diferiți ca un alb din S.U.A. și un torguud din Mongolia. La întrebarea dacă un copil kazah crescut de către o familie torguudă fără să fi avut vreodată după naștere un contact cu membri ai etniei sale
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
conecteze lumea animată și neanimată prin chimie și fizică. Naturalist-exploratorii au cercetat interacțiunile între organismele și ambianța și metode prin care aceste legături depind de geografie — fondând discipline precum biogeografie, ecologie și etologie. Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări, precum și rezultatele cercetărilor embriologiei și paleontologiei, au fost sintetizate în teoria evoluției prin selecția
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și de ideea că femeile sunt mai degrabă tratate ca „umbre ale gândului filosofic”. Miroiu analizează limitele distincției sex-gen, natural-cultural și ale umanismului ca andromorfism și argumentează necesitatea ginomorfismului pentru întregirea
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
iar femeile sunt “celălalt”, marginalul, chiar excepții supărătoare. Sandra Bem afirma chiar că androcentrismul este una din cele trei “lentile” ale genului prin care percepem lumea (celelalte două erau polarizarea de gen - femeile și bărbații sunt văzuți ca opuși, și esențialismul biologic - diferențele de gen sunt înnăscute și nu construite cultural) (Bem, 1993). Pornind de la povestea biblică a creării omului (i.e. bărbatului), trecând prin antichitatea vechilor greci, pentru care femeia era considerată un bărbat “mutilat”(Aristotel), până la enorm de influenta teorie
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
culturi, în paralel cu răspunsurile populațiilor din zonele către care se îndrepta atenția Occidentului, luând în considerare strânsa legătură dintre formele de limbaj și exercitarea puterii. Pentru disciplinele sociale, lucrarea "Orientalism" a deschis o nouă poartă către analizarea critică a esențialismului și politicilor numirii. Integrarea unei anumite societăți într-o categorie denominativă, prin numirea sa, reprezintă într-o anumită măsură excercitarea unui act de putere asupra respectivei societăți, implicând faptul că "Ei/Ceilalți" sunt puși într-un raport de opoziție și
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
eroica a femeilor la un tip de performare despre care repeta că a fost impusă brutal de regim, sunt enunțate că adevăruri asupra cărora există deja consens și care nu mai au nevoie să fie demonstrate. Viziunea este subsumata unui esențialism și unei înțelegeri binare a genului în care ”masculinul” și ”femininul” sunt asociate organic unor moduri anume de reprezentare și performare socială: menținerea acestor asocieri garantează bună funcționare a societății. De aceea, deschiderea diverselor domenii de activitate pentru femei (inclusiv
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
Pe de altă parte, în anii 80’ conceptul de “limbaj al femeilor” (women’s language), lansat de Robin Lakoff (1975) a fost amplu dezbătut. Una din obiecțiile aduse noțiunilor de scriitură feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri, feminin și masculin. De asemenea, li s-a reproșat promotoareleor acestor concepte, mai ales din partea lingviștilor, utopismul și a-istoricismul lor: deși se pot schimba unele convenții ale uzului
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
Gândirea evoluționistă, ideea conform căreia speciile se schimbă de-a lungul timpului, își are rădăcinile încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de viață rămân neschimbate. Dar în perioada iluminismului se produce o schimbare când cosmologia evoluționistă și mecanicismul se desprind din cadrul știintelor fizice formând istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare a acestor esențe imuabile. În scrierea "Timaeus", Platon susține
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
să fie mai puternice decât bărbații. Cutreieră lumea cu papornițele lor mari, în carouri. Din Polonia până-n China. Cumpără și vând. Țin casa, copiii și pe părinții în vârstă. Și pe bărbații lor. Și țara.” (p. 219) Dar cu tot esențialismul și caracterul său normativ, cu toată ancorarea sa în naționalism, această viziune în care identificarea de gen vine înaintea oricăror alte condiționări, este una înaintată de subiecți cu agenție și capacitate de autodeterminare: ”La început, mama a avut alt soț
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
din mine însumi", pe când "în interpretarea de suprafață, expresia feței mele, sau postura corpului meu par o fațadă. Nu sunt o parte din mine"38. Autorii amintiți subliniază faptul că, în literatura despre munca emoțională, este reprodus un fel de esențialism care perpetuează dihotomia sine real - sine fals. Aceasta se întâmplă deoarece considerăm că atât emoțiile, cât și identitatea sunt private și reale, iar o dată intrate în organizație le falsificăm prin interpretări, în loc să le considerăm nici reale, nici false, ci construite
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
modalități de manifestare, să trecem de la singular la plural. Să admitem apoi că viziunile rasiste variază, se transformă, se adaptează diverselor contexte, se reciclează ă pe scurt, se metamorfozează. Dacă pornim de la ipoteza că gândirea rasistă constituie una dintre formele esențialismului, adică ale tendinței de a construi tipuri substanțiale („evreul”, „negrul”, „arianul” etc.) plecând de la diferențe vizibile percepute drept semne permanente și lipsite de ambiguitate ale apartenenței la cutare sau cutare categorie, ceea ce conduce la trecerea de la un aspect fizic distinct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de la un aspect fizic distinct la o substanță genetică specifică și, În mod corelativ, la facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
câțiva ani mai târziu, el Își reia cu forțe sporite critica: „Cred că nu mai există «ființă» ș...ț. Or, creolitatea face tocmai asta: definește o ființă creolă” (Glissant, 1996, p. 125). De fapt, Glissant critică tocmai o manifestare a esențialismului atunci când reproșează partizanilor creolității că ridică la rang de model multilingvismul și multietnismul, În vreme ce lumea de astăzi, dimpotrivă, ar trebui să ne facă să ne demarcăm de „gândirea de sistem”. Una dintre criticile la care se expun partizanii creolității este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru că Încearcă o reconciliere laborioasă Între interpretarea individuală și cea colectivă a anumitor drepturi, cât pentru că identitatea este evolutivă și „determinarea compoziției grupului nu este obiectivă” (Pallard, 2001, p. 118). Totuși, așa cum notam mai Înainte, putem, fără a cădea În esențialism, să recunoaștem evidența limbilor și culturilor; de asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atacurile la adresa minorităților și a drepturilor lor servesc tocmai majorităților care nu doresc să-și piardă poziția dominantă și nu ezită să-și apere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]