132 matches
-
în toată regula: Chinezi. Eschimoși. Țigani. Ramuri ale unei vechi subrase. Ramuri care au încetat să mai fie locuite de curentul principal de viață și nu mai evoluează (pag. 46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de esențialism rasist de cea mai joasă speță, o referire la chestiunea evreiască nu putea lipsi: Dacă n-ar conspira, evreii și-ar rata misiunea spirituală (pag. 37). Imaginația autorului atinge dimensiuni hiperbolic - absurde când vine vorba de date noi care trebuie
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
birocraticeť" etc. Caius Dobrescu omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția public/ privat dezavantajează așa-zisa poezie "vizionară". Dacă, pe de o
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de discurs literar de altele nonliterare (prin criteriul obiectivității). Eforturile de a izola literarul, de pildă prin găsirea procedeelor retorice ale înstrăinării sau insolitării, nu făceau decît să ratifice un esențialism ontologic: conform lui, literatura se deosebește esențial, de pildă, de istorie, în sensul în care ceea ce înțelege cititorul dintr- un roman istoric și o istorie (eventual romanțată) are semnificații radical diferite. Postulatul literarității ne sugerează că peste un anume prag
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
vorbind public, nu judeci, ce-ar fi să compensezi sentimentul printr- un soi de teorie practicată în registrul intim al observației psihologice și estetice, al detaliului, adică a ceea ce „teoria” respinge (teoretic), pentru că e generalizatoare (și, deci, acuzatoare)? Unde e esențialism aici? Depinde unde îl căutăm. Contrar formaliș- tilor de început de secol XX, Barthes nu reduce literarul la o esență funcționalistă; limbajul funcționează, e clar, ca operator de semnificație, dar abordarea pozitivistă a acestuia nu duce la rezultate, pentru că ignoră
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
multă nevoie ca niciodată de „specialiști în traducere între culturi”18. La început de mileniu, sunt semne încurajatoare că lucrarea acestor „traducători” între și în interiorul culturilor cîștigă teren. O serie de reviste din Europa Răsăriteană au numere speciale dedicate analizei esențialismului național și etnic, dar și prezentării unor modele alternative de „multiculturalism” est-european, de la coexistența regională a unor culturi paralele în secolele XVIII și XIX, la schimburi interculturale directe. În vreme ce această analiză ne-a oferit o mai bună înțelegere a cauzelor
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
existența unui asemenea sentiment. Cu alte cuvinte, pericolul nebuniei sufletești nu-mi poate servi drept argument pentru a nega existența vieții sufletești. Altfel spus, problema sentimentului național ține mai curînd de psihologia colectivă decît de epistemologia contemporană. Eroarea epistemologică a esențialismului naționalist nu poate desființa realitatea sentimentului național. Greșeala lui Andrei Cornea este că, afirmînd pe bună dreptate că sentimentul (sufletul) național nu este o esență, ajunge să afirme că el nu există deloc în realitate. Sau, dacă există, el există
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
această viziune, identitatea se construiește permanent de către indivizi sau grupuri pornind de la identificările pe care aceștia le fac. Identitatea nu mai este astfel un fenomen static, ci unul în permanentă reconfigurare, o chestiune de opțiune personală (Anderson, 1991). Conceptele de esențialism și constructivism au obârșii mult mai vechi decât sociologia modernă. Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Identitatea nu mai este astfel un fenomen static, ci unul în permanentă reconfigurare, o chestiune de opțiune personală (Anderson, 1991). Conceptele de esențialism și constructivism au obârșii mult mai vechi decât sociologia modernă. Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la forme, esențe, constante, ce stau la baza existenței și un esențialism modern, specific științelor sociale actuale, care face
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la forme, esențe, constante, ce stau la baza existenței și un esențialism modern, specific științelor sociale actuale, care face trimitere la faptul că anumite fenomene sunt naturale, inevitabile, universale și determinate biologic. Constructivismul la rândul său își are originea în scrierile lui Mannheim și Schutz, și apoi în cele ale lui Mead
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cam de prin anii ’90 Încoace), În această nișă, În această creodă a naufragiului poststructuralismului, În care tendința spre text - totul este semn - e Înlocuită de tendința spre ontologie - totul este sens. Aceasta nu Înseamnă, desigur, o Întoarcere la un esențialism de tip platonician, la ideea că ar exista niște realia, niște universalii ontologice de nezdruncinat care ne depășesc, ne transcend, dar din care noi derivăm. Mihaela Încearcă mai degrabă să găsească o modalitate de amplificare a conceptului de ficțiune (Într-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
democrație. Un model ipotetic al tranziției continue Deconstrucția variantelor tari ale modelelor culturale, În special cele ale unor viziuni ale istoriei, prin deconspirarea ficțiunii istoriei 1, a dus la cea mai amplă răsturnare de paradigmă În evaluarea teoriilor culturale, dizolvând esențialismul unor modele culturale autarhice și a unor indivizi reprezentativi ori generici pentru aceste modele, În genul popular În epocă al lui Hermann Keyserling 2. Studiile despre imaginar vorbesc despre „invenție” mai ales În cultura scripturală a hărții, ori cea a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura documentară, psihologismul -, încât literaturii nu îi mai rămâne decât să se concentreze asupra a ceea ce îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific nou, nestrăbătut încă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
state americane s-a încercat introducerea muzicii în școli. Era o inițiativă timidă, cu scopuri mai mult religioase. Era vorba doar despre învățarea câtorva imnuri patriotice și religioase de către copii. S-a stârnit o furtună de proteste. Era la modă esențialismul, reducerea curriculumului la învățarea „celor trei R” (writing-reading-reckoning - „scris-citit-socotit”). Educatorii, părinții elevilor și, desigur, scholars și scholarship-ul vremii au cerut imperios să se renunțe la disciplina cântatului de imnuri pe motiv că se consumă timpul necesar studierii „celor trei R
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plus, cei doi cercetători creionau și o „teorie a riscului” asumat de „actorii sociali” prin „intenții” și „comportamente sociale” opuse normelor sociale în vigoare. Roman și Christian-Smith (1988) au arătat însă că teoria rezistenței implica, ea însăși, un risc: riscul esențialismului de clasă (risk of class essentialism)82, în sensul că teoria lui Aggleton (1987) și Whitty (1985) reducea „intențiile” și „rolurile sociale”, după obiceiul esențialiștilor de la începutul secolului XX, la o tipologie esențială, botezată modernist „gramatica provocării”83. După Roman
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
culturii de imprecație”, nefamiliară cititorului român. Dintre critici, e de reținut reproșul lui Liviu Antonesei, care observă în construcția volumului o „lipsă de coerență”, dată de ecartul dintre limbajul etnopsihologiei, esențialist, folosit în scrisorile către Alexandru Paleologu, și critica adusă esențialismului în partea a doua a Politicelor. Talentul de a polariza până la umoral taberele este reșapat în eseul Omul recent (2001) - critică structurată modular, prin antamarea de referințe din economie, epistemologie, politologie, sociologie etc. la adresa modernității și a exceselor manifeste în
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
sufletului omenesc”. Tacticile național-comuniste de acest tip au culminat în ideologia culturală a protocronismului, care a înlocuit practic după 1974 marxism-leninismul ca doctrină oficială a comunismului românesc. Protocronismul reprezintă sinteza mai multor discursuri endemice în cultura și politica românească, de la esențialismul latinist al școlii Ardelene până la naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decât atât, iar coordonarea poate fi pur și simplu spontană, apărând ca efect al unei identități sau asemănări de opinii. Andrei Corbea-Hoișie a mai remarcat și că menționez evreitatea celor despre care scriu, ceea ce ar putea indica un (nobil spus) esențialism. Răspund că am făcut-o pentru motivul că non idem est si duo dicunt idem, pentru a-l ajuta pe cititorul român să se repereze într-o multitudine de referințe puțin familiare lui. și cititorul american folosește asemenea etichete pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
privilegiului informațional, a sursei unice de cunoaștere; se încearcă stimularea interrelațiilor active și profitabile pentru toți participanții la procesul de educație. Se produce o decentrare și de pe „nucleele” clasice ale procesului de învățământ: magistrul și disciplina; - nonuniversalismul (nonesențialismul). Universalismele și esențialismele sunt aspectele ordonatoare ale „marilor metapovestiri” care au legitimat științele moderne raționaliste. Pedagogia nu poate să nu țină seama de diferențele locale, de interpretările alternative și de abordările critice. Valorile nu mai sunt acum măsuri instituite de vreo autoritate sau
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
i le contrazic. Dar nu e chiar atât de simplu. Eu nu mă Încadrez În nici una dintre aceste teorii. Nici În cea a biologilor evoluționiști, nici În cea a lui Luce. Iar natura mea psihologică nu se potrivește nici cu esențialismul propriu mișcării intersexuale. Spre deosebire de alți așa-numiți pseudohermafrodiți bărbați despre care s-a scris În presă, eu nu m-am simțit niciodată nelalocul meu ca fată. Și nici Între bărbați nu mă simt Încă În largul meu, nu Întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de aproape patru săptămâni la Oxford: biblioteci și lecturi de teorie politică feministă. Laptop-ul a mers prost. Iar teoriile devin tot mai mult discurs despre metadiscurs. De când piața de idei este invadată de teorii „post”, toți se sperie de esențialism, se sperie să pretindă că reprezintă ceva și pe cineva, să creadă în ceva. Și atunci critică ideea de reprezentativitate sau se cufundă în subiectele noi, atât de acute în societățile postmoderne: fertilizarea in vitro, clonarea, folosirea tehnologiilor invazive. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spiritualitate, la bizantinism, ortodoxie și substrat arhaic. Și unii, și alții încearcă să reformuleze pe alte baze decît înainte de război problema relației dintre tradiție autohtonă/specific național și modernizare/occidentalizare cosmopolită. Și unii, și alții se află în căutarea unui „esențialism” artistic de factură abstracționistă: citadinist, constructivist și laic într-o parte, ruralist, autohtonist-contemplativ și spiritualist - în cealaltă. (În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu a urmărit această continuitate din unghiul esteticii expresioniste). Și unii, și alții sînt adversari ai guvernărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cunoaștere și puterexe "„putere", între regimurile de putere și cele de adevăr. În aceste regimuri, femeile sunt de obicei excluse sau marginalizate. Marginalii, printre care și femeile, trebuie să reziste discursurilor hegemonice. Din perspectivă politică, criticile postmoderne în privința modernismului și esențialismului acestuia reprezintă o armă cu două tăișuri: pe de o parte, postmodernismulxe "„postmodernism" structurează și legitimează descentrarea și demonopolizarea discursului. Pe de altă parte, încurajează identități fluide, inclusiv politic, astfel încât feminismul se vede sistematic dislocat, înainte ca el să facă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o asemenea cauză. Societatea trebuie schimbată cu sau fără consimțământul, susținerea și cooperarea efectivă a bărbaților. Este imposibilă o societate neutră la gen, cum vor multe feministexe "„feminist" reformiste, fiindcă patriarhatulxe "„patriarhat" este mult prea constitutiv psihismului masculinxe "„masculin". Emergența „esențialismului” a produs o divizare a feminismului radical: pe de-o parte, s-a dezvoltat feminismul radical libertarianxe "„feminismul radicallibertarian", pe de altă parte, s-a dezvoltat feminismul radical culturalxe "„feminismul radicalcultural". Prima grupare (cea libertariană) a urmat drumul inițial al
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]