203 matches
-
Nicolae Manolescu Nu-mi pun întrebarea din titlul articolului în felul, cum să zic, esențialist al lui Sartre pe vremuri; nu mă întreb, adică, în ce constă esența literaturii, ci, mult mai simplu, ce se cuprinde în ea sau, mai bine, ce se consideră la un moment dat că aparține literaturii. Spre deosebire de esență, foarte rezistentă
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană," se concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera lui Caragiale se naște din mișcarea prezentului, obiectul său e în fond prezentul, descris în "momente" numai aparent
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
mod intuitiv de la începutul începuturilor, la acel ceva pe care știința modernă îl tratase pînă mai ieri drept un set de iluzii sau pur și simplu metafore". Cred că mulți dintre cititori au înțeles deja că Havel bate aici șaua "esențialista" ca să priceapă iapa multiculturalistă care face atîta caz de "esență" metafizica. Multiculturalismul, ideologia "oficială" a lumii universitare americane, vădește în general o concepție rudimentara asupra transcendentului. Unele dintre luările de poziție "anti-metafizice" ale multiculturalismului par scoase din broșurile comuniste de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia literaturii nu trebuie înțeleasă în mod esențialist, prin urmare nu se referă la existența unor elemente "pur literare" ascunse undeva în inima textului și generatoare de literaturitate așa cum un cub de zahăr îndulcește ceaiul din ceașca în care a fost pus. , crede autorul, nu este o calitate
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un sens, o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e literar datorită felului în care -intuitiv sau altcumva
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Barbarei Herrnstein Smith Belief and Resistance (pe care am avut mai demult prilejul să o comentez în �România literară�. În vreme ce Smith apăra pozițiile relativismului (tot din perspectivă strategic prezentată ca fiind �moderată�), Haack le susține pe cele ale raționaliștilor și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
p. 374). Metafora critică din acest text dezvăluie o viziune organicistă asupra culturii, care nu poate fi decât a unui spirit tradiționalist, de continuitate și integrare, nu a unuia modernist care declară rupturi și inaugurări spectaculoase. este nu numai una esențialistă și estetizantă, ci și una europenizantă, opusă închistării naționale. Această formă polemică de tradiționalism (nedeclarat ca atare) seamănă, prin delimitările categorice de tradiționalismele închistate, ruralizante și militante, cu un modernism sui generis, fără a fi cu adevărat unul. Dacă nu
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
a metafizicii etnonaționale (cu semn autostigmatizant sau, din contră, excepționalist): identitatea se definește în termeni formali și nu de substanță, ea este o proiecție imaginară, o "invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra specificului național, cât și tabăra pozitivistă, a analiștilor și a tehnicienilor din sfera politico-economică), un "construct intelectual" temporar, cu fond dublu, adică "un discurs ideologic" și o "reprezentare simbolică complexă", dimensiuni care de-a lungul timpului au fost uneori
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil de viață dionisiac și corespunzător prostituatei, ca ipostază feminină - și, în mod complementar, Demeter - stil de zeiță apolinic, având ca model existențial mama. Într-o manieră esențialistă, au fost deosebite tipurile matern - tributar imperativelor naturale și supus cerințelor speciei (sub aspectul de femelă), iar de aici împlinirea de sine este doar funcțională - și de iubită, care se apropie de autenticitatea feminină, prin detașarea față de biologic și prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală asupra literaturii. Ce vreau să spun? În primul rînd că, spre deosebire de formaliștii ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de discurs literar de altele nonliterare (prin criteriul obiectivității). Eforturile de a
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
religios, istoric, politic sau estetic - [un] conflict cu îngeri și demoni, lebede albe și negre, călăi și victime”14. Din perspectiva teoriei postmoderniste, atât presiunea utopică marxist-leninistă cât și nostalgia naționalistă/ etnocentrică sunt pernicioase întrucât ambele se bazează pe definiții esențialiste. În timp ce interoghează vestigiile gândirii totalitare, teoria și practica postmodernistă pot oferi sugestii pentru o practică socioculturală post-esențialistă care să recunoască specificitățile locale dar într-un mod care le-ar corela într-o paradigmă mai largă, multiculturală și regională. Rearticulând discuția
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
ție, dulce Românie, lucruri pe care numai scriitorii le pot face, alonja maximă este a scriitorilor adevărați” (p. 240). Alt moment de grație îl are ca protagonist pe Traian T. Coșovei. Care anulează superb, în numai câteva propoziții, fetișismul poeziei esențialiste: „Mulți comentatori au remarcat «ușurința» cu care scriu versuri. Păi, să le dau eu vreo trei luni de «ușurință» din viața mea și să vedem care se aruncă primul în puțul liftului, care la stăvilar, care în fața metroului... și mai
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
un sat marocan care-și determină bărbații să rezolve problema sursei de apă, făcând o „grevă” a sexului. Interviul detaliază interesul regizorului pentru lumea femeilor în general și a femeilor musulmane în special - o fascinație exprimată pe alocuri stângaci și esențialist, dar care devine, iată, sursă de inspirație pentru un film promițător. Radu Mihăileanu rememorează și contactul cu populația satului în care a filmat, care l-a ajutat să treacă peste clișeele obișnuite legate de „țărani” și de musulmani, dar și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
subtilitate e, în acest sens, textul interogativ al lui Dan Petrescu, Poezia mizeriei, mizeria poeziei?). Din punctul meu de vedere, așadar, admirația (reală) pentru o carte de poezie de felul acesteia comportă două dimensiuni: una formală, escapistă, și una angajatoare, esențialist morală. Cum tocmai am văzut, importantă a fost, multă vreme, cea de-a doua. (Strict tehnic, Cărtărescu, Coșovei și Iaru fiindu- le deja superiori unor Bossert, Wagner sau Seiler). Pentru tinerii poeți de acum (minimaliști sau maximaliști), dotați cu o
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
decât atât, perfect autonomă. Că ar fi o subspecie rebelă, care nu datorează nimic speciei. Interesant e că nici premisele, nici consecințele acestei opinii n-au fost vreodată măcar enunțate. Până la un punct, ideea e acceptabilă. E evident că, reprezentată esențialist, poezia se reduce la o suită de adevăruri inefabile. După cum e limpede că la aceste adevăruri nu se poate ajunge prin analiză. A explica poezia înseamnă, se spune, a ucide poezia. În atari condiții, calea de urmat ar fi aceea
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
cu care am încărcat-o cu toții de-a lungul vremii, nu vom înceta să o discutăm în continuare: problema sufletului național. Autorul afirmă că ,sentimentul național", ,sufletul național" sau ,spiritul național" sunt metafore de care facem uz grație unei mentalități esențialiste de care nu am reușit încă să ne dezbărăm. Cu alte cuvinte, spiritul național nu este o esență și nici o substanță pe care să le putem găsi ca atare în lume. În concluzie, sentimentul național (,sentimentul românesc" scrie Andrei Cornea
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
totul lipsit de facondă profetică. Îi numim pe unii puternici, viguroși, naturali, și pe alții făcuți, construiți, cerebrali, uitând că scrisul însuși e o convenție, iar literatura, vai, o convenție încă și mai codificată. Avem, pe de o parte, imperative esențialiste, considerând demagogic că, la rigoare, un singur poem reușit poate salva o întreagă carieră și, pe de altă parte, suntem fascinați de ideea de cantitate. Așteptăm, de la debutanții în care avem încredere, confirmări (care, evident, nu vin mai niciodată), amânând
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
Cel mai apropiat model al lui Mihai Iovănel, din unghiul corozivității interogative, dar și din încercarea de placare a științificului pe umoral, e Eugen Negrici. În cartea sa de debut, criticul de la „Cultura” încearcă să deconstruiască însăși ideea de monografie esențialistă, centrată în jurul unei personalități providențiale pentru o literatură. Dacă se constituie drept focar al investigației, e pentru că Mihail Sebastian e un „caz” care concentrează cât mai multe contexte istorice inedite; mai neelegant spus, autorul Accidentului e privit, nu fără o
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
asemănătoare cu cea a Sfintei Treimi. Astfel în Hristos, prin suflarea și focul Duhului Sfânt, există un singur Om într-o multitudine de persoane, după spusele teologului Olivier Clement. Când vorbește despre Taina Treimii, teologia ortodoxă este „personalistă” și nu „esențialistă” - tendință care a predominat în Apus. Pentru Părinții Bisericii, unitatea divină nu trimite la esența divină, ci la Persoana Tatălui. „Există un singur Dumnezeu, pentru că există un singur Tată”, al Cărui „nume este superior celui de Dumnezeu” (Sf. Chiril al
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar
PROGLOBMODERNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344721_a_346050]
-
și progresului social. Subcapitolul legat de tranziție debutează și el cu o discuție asupra teoriilor sociologice ale tranziției, atât de dezbătute și controversate astăzi. Similar, toate celelalte capitole se opresc asupra paradigmelor teoretice majore relevante pentru acele teme: paradigma primordialistă (esențialistă) versus paradigma constructivistă în analiza identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
concepută în absența apartenenței la un grup sau comunitate, deci în absența identității colective. În încercarea de a explica fenomenul identității de grup, au fost construite două mari tipuri de abordări: pe de o parte este viziunea obiectivistă (sau primordialistă, esențialistă), care analizează identitatea pornind de la criterii "obiective" amintite mai sus rudenia, etnia, limba, religia, legăturile cu un anumit teritoriu. Promotorii acestui curent printre care Eduard Shils și Clifford Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență covârșitoare și coercitivă
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
între aceste grupuri persistă o problemă de percepție, o diferențiere între noi/ei, o afirmare a diferențelor culturale, invocarea etniei devine necesară. Încă o precizare: datorită controverselor din ultimul timp legate de termenii de etnie, etnicitate, națiune, și datorită conotațiilor esențialiste ale acestor concepte, unii autori preferă utilizarea termenilor de cultură și interculturalitate. Diferențierea între diverse grupuri și comunități, se face astfel, nu accentuând etnicul, ci culturalul (Poledna, Ruegg, Rus, 2002) Revenind la conceptul de identitate etnică, câteva precizări legate de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]