303 matches
-
regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură se bazează înșiruirea cuvintelor și a personajelor. E muzica autorului.
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată se pretează la o tratare oratorială, dar această istorioară de un exotism filtrat printr-o grație Jugendstil, plină de minsucule acțiuni cotidiene este mai bine valorificată de o regie care urmează sugestiile textului în toate nuanțele sale. Ele se regăsesc
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
scrierea timpului, cronicile sau biografiile, timp episodic și neregulat, irepetabil) și cronosofie (propune o chestionare a viitorului, cuprinzînd toate tipurile de divinație). Calendarul este o mediere între timpul societăților și timpul cosmic, astfel "refigurează timpul" și "cuprinde în sine forma esențializată a sensului pe care o comunitate și-l acordă și cu care se identifică". Ceasornicul nu furnizează date despre timp în sine, ci "a privi ceasul înseamnă a se întreba cît timp mai este pînă la..., cît timp a trecut
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele dezbateri terne
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
ambiționează să-l ilustreze, în ambele volume, este unul al rafinamentelor formale și lexicale, provenind din vechea poezie parnasiană. Tipul acesta de poezie presupune poeme construite aproape exclusiv prin repetiții savant dozate. Limbajul vag abstract aduce în vers o lume esențializată, intelectualizată, puternic vizuală. Sensul se naște din transformări imperceptibile și nuanță. Se vrea a fi, ghicim printre rînduri, o poezie care îi are ca maeștri pe greii Mallarmé, Valéry, iar de la noi Ion Barbu și Nichita Stănescu (în înfățișarea sa
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrîntă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie" ( p.
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea esențializată, ai cărei piloni sînt apa și țărmul, id est, conform lui Bachelard, elementul feminin și cel masculin, elemente contrastante, cel dintîi propice visului prin fluiditatea sa, cel de-al doilea (pămîntul) avînd, după cum se rostește autorul francez, o formă „atît
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
abordare formală, iar viziunea bizantină pare a fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
la fiecare roman, am indicat volumul și paginile din Ediția Minerva pentru această parte importantă a unei ediții critice". Cu alte cuvinte: nu o cercetare nouă, ci o ediție care o parazitează declarat pe cea anterioară! Secvențele de laborator sunt "esențializate", reperele critice sunt selectate după criterii numai de editori știute, fără să rețină nimic semnificativ din exegeza mai nouă. Reducționismul și obtuzitatea fac blazonul acestei noi ediții Rebreanu. În dosarul de variante la romanul Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, identificat ca ipostază a unei feminități arhetipale, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
1993) până la Guadalajara (1996), literatura sa a evoluat spre refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza de față face parte din volumul Guadalajara, în curs de apariție în colecția „Biblioteca de cultură catalană” a Editurii Meronia. Aparent fără nici o legătură cu temele celor 14
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan Aug. Doinaș, concise, esențializate, au virtuți epigrafice: „Lucian Blaga a avut tăria să demonstreze, pentru sine și pentru cei ce vin în urma sa, că nu toate geniile acestui popor sunt lichele.” I. D. Sârbu, pe care epoca „l-a jupuit de viu ș...ț
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (furat de gânduri) Mda... Dacă nu, mi-aș dori să fiu poet, căci
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
în centru vocea umană, elementele teatrale își schimbă funcția, concentrându-se în jurul acestui mijloc de expresie. Rădăcina comună a operei și a teatrului este textul literar, dar libretul se deosebește de textul dramatic prin faptul că este mult mai aerisit, esențializat, chiar schematic, reprezentând doar scheletul pe care urmează să se dezvolte întreaga construcție sincretică. Aceasta, însă, nu va completa din punct de vedere epic, textual, ceea ce îi lipsește libretului în comparație cu textul dramatic deorece principalul mijloc de expresie este unul non-verbal
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
care muzica emoționează și modului non-rațional prin care aceasta transmite mesajele. Apoi, toate elementele de limbaj teatral sunt dilatate. Timpul este mult mai lung decât cel eficient necesar, stările sufletești prin care trec personajele sunt hiperbolizate, acțiunea este una alegorică, esențializată, iar personajele sunt caractere puternice, memorabile, dar rotunde, având infinite trăsături în nuanțe din cele mai diverse. Aceste perticularități ale teatrului liric fac ca receptarea să fie o trăire personală și înălțătoare. Cu tot fastul care îl caracterizează, spectacolul de
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
dintre substanța și simțirea specifică românească expusă în forme particulare și originale. Cele afirmate până aici sunt îndreptățite să acrediteze universalizarea muzicii românești, participarea ei la marele progres făcut de gândirea muzicală modernă. În continuare, într-o formă succintă, dar esențializată, îi vom aminti pe cei mai reprezentativi compozitori, creatori ai unor cvartete de cameră românești de factură timpuriu-modernă. Cvartetul de coarde nr. 1 în fa major (scris în 1914), de Dimitrie Cuclin (1885- 1978) deschide șirul cvartetelor românești. Această compoziție
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-o albie sonoră în care vocalele se rostogolesc într-o armonie mediteraneeană luminoasă. Elda Kokoneshi a realizat traducerea în limba greacă cu talent, facilitată de ritmul alert, asemănător cu al poeților eleni contemporani. Lucian
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
infuzîndu-i viața noastră actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
pe propriul destin, pus acum sub lupă. O vivisecție a răului. O lecție de anatomie pe trupul istoriei, pe trupuri și creiere care au fost contaminate de comunism. Nici o secundă de încrîncenare pe scenă, în joc, în rostire, în regia esențializată. Simplitate. Artiști mari. Lumea este mereu în balans între bine și rău. Omul, la fel. Bărbații stau de vorbă la malul apei, sprijiniți, uneori, cu spatele de un perete. Iluzia unui punct fix. Din cînd în cînd, peretele se mișcă
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
acrilic, folosind doar culorile roșu, negru și albul incert al hîrtiei manuale, desenează cu roșu o circumferință nesigură, sugerînd parcă un univers în mișcare și notează la capătul cel mai îndepărtat, în stînga, sus cu litere de mînă, Neverland. Mod esențializat de a ne prezenta celebra Insula a desfătărilor, cu efecte amintind cumva de tehnica xilogravurii. Abordările privilegiază fie personajul central într-o situație relevantă, fie o scenă cheie. Vedem astfel figurări multiple ale Alicei, cînd slabă, cînd grasă, cînd doar
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
citarii<footnote Béatrice Ramaut-Chevassus notează diferența specifică între aceste două lucrări: "Berio utilizează citarea în calitate de Traumdeutung și cu virtuozitate, ca un prestidigitator sclipitor, în timp ce Pousseur se lansează într-o demonstrație didacticista care îl determină să țese, în muzică, o istorie esențializata, mergând de la Monteverdi la Webern, într-un dus și chiar întors, apoi, într-o a doua etapă, de la WEbern la zgomotul alb și vice-versa. Prin această, Berio a intrat în istorie și în repertoriu, pe când Pousseur se pare că nu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unei palete cromatice viguroase, solide structuri elaborate ale materiei picturale, care surprind într-o manieră personală raporturile dintre forme, elemente și obiecte, și care exprimă interesul și dragostea artistului plastic pentru frumusețile naturii și ale configurărilor create de om. Motivele esențializate, materia picturală cu valențe simbolice decantează imaginile realizate de experimentatul pictor în acorduri, armonii și orchestrări cromatice deosebit de expresive. Expoziția retrospectivă reliefează un profil artistic cu totul special, un univers pictural bine structurat. Petru Galiș a reușit să cristalizeze o
Agenda2003-35-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281401_a_282730]
-
Popescu sau, adaug, chiar Virgil Mazilescu sunt poeți care nu se prea pretează formatului unor antologii individuale. Mă gândesc la cazul extrem: o selecție din poezia lui Cârlova. Ar fi abnorm! În plus, aș fi înțeles la rigoare un Mazilescu esențializat, redus (cum scria un publicist acum ceva timp) la dimensiunile unui buletin de identitate. Dar un Mazilescu aproape complet, fără să fie totuși complet, mi se pare mai degrabă un hibrid, urmare a împletirii indecise între spirit critic și larghețe
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]